Declaraţie de dependenţă. Pe'alocuri

Nu oricine e chemat sa fie administrator de bloc II

2012-02-02T15:23:00.001+01:00

Trolling

2012-01-31T11:04:00.003+01:00

Am primit azi un mail de la o doamna, angajata Orange, cu o oferta foarte detaliata pentru cele 3 numere de telefon pe care le detin. Nedumerirea mi-a fost clarificata cand am vazut ca, de fapt, mailul era destinat unei persoane cu numele de Gavrila Aura.
Nu am putut rata aceasta minunata ocazie si i-am scris urmatorul mail:

Buna ziua,

multumesc pt oferta tentanta, dar m-am mutat la Vodafone. Imi place mai mult culoarea rosie decat cea portocalie.

Desigur, exista motive bine intemeiate pentru asta.

Aveam 5 ani, un tricou cu maneci scurte si o fustita galbena cu volanese roz, pe care mi-a cumparat-o mama din statie de la 'Mielu' Alb', intr-o duminica cand mergeam in vizita la bunici. In picioare cred ca aveam sandalele maro, in care tineam ascunse monezi de 50 si de 100 de lei. Ma pregateam sa merg la joaca cu buna mea prietena Adriana, a carei parinti erau betivi si nu prea le pasa ce facea. Cu toate astea ea era destul de cuminte si tacuta. Avea o tacere tipica, intalnita la copii ce-si consuma zilele copilariei sub un nor de nefericire, nor prin care uneori, rar, slab strabate o raza de soare sub forma unei matusi indepartate, a unei invatatoare de treaba sau a unui copil zvapaiat din vecini - adica eu.

Ne-am dus ca deobicei pe rampa, la mama la depozit, sa ne jucam cu papusile. Adriana nu avea papusi, e lesne de inteles. Putinii bani castigati de mama ei, spalatoreasa, erau dati pe tigarile Carpati (tarziu am inteles motivul pt care mama ei avea o voce ragusita) si pe cartofi, pe care-i curata aplecata, inca imbracata in salopeta de la spalatorie, intr-o punga cu Alen Delon. Eu aveam insa mai multe papusi, pt ca tata ceda usor rugamintilor mele fierbinti unse bine cu lacrimi mari si rotunde. Asadar, ne jucam impreuna pe rampa cam in fiecare dupa-masa din zilele saptamani. Sambata de dimineata pana seara. Duminica deloc, pt ca noi mergeam la bunici. Pe Adriana nu o puteam lua, nu puteam amesteca lumile.

Desigur, constienta fiind ca detin monopolu' asupra pietei de papusi, aveam o atitudine posesiva in joaca noastra. Adriana inghitea atitudinea mea, la fel cum inghitea si toate dulciurile pe care i le aduceam de la chioschu' nostru de bloc. Insa, uneori, se enerva si-mi zicea ca nu se mai joaca cu mine. Sub aceasta amenintare, renuntam pt scurt timp la felul meu acaparator de a fi, pt ca stiam ca nu glumeste. Adriana, obisnuita cu lipsurile, putea cu usurinta sa se lipseasca si de compania mea. Totusi, suposenia mea nu dura mult si curand imi reintram in rolul de stapan de sclavi.

Asa a fost si in dupa-masa aceea, bine stabilita in agenda sortii. Pentru ca, vedeti Dvs., acea zi isi intinde mainile consecintelor pana azi, influentandu-va si destinul Dvs. Ne jucam imitand doua surori. In mod clar eu aveam rochia cea mai frumoasa, pe mine ma astepta un print si eu aveam un loc de munca bine platit. Dupa jumatate de ora sau poate doua ore (estimarea timpului este si acum pt mine un mister) Adriana, fara avertisment, a trantit papusa si mi-a zis ca pleaca acasa. Eu fiind in toiul jocului, cu entuziasmul si eul crescandu-mi direct proportional, aceasta veste m-a luat pe nepregatite si m-a enervat cumplit. In fapt, m-a enervat asa de tare incat am strans din dinti, m-am incruntat si am tras-o de par. Ea a reactionat instant, tragandu-mi o palma bine-meritata. Am tras-o din nou de par, ea m-a muscat, eu i-am tras un sut din lateral si tot asa. Bataia, lesne de imaginat, a fost scurta, terminandu-se la fel de brusc cum a inceput, dar mult mai tragic. Am impins-o pe Adriana cu toata forta si a cazut de pe rampa. Ma asteptam sa planga, sa urle, sa schiteze ceva, dar ea, copil incapatant si taciturn, s-a ridicat, frecandu-si mana dreapta si a plecat. In scurtul contact vizual, de dupa cazatura, am vazut in ochii ei ura, cel putin asa as interpreta azi ce am vazut.

M-am dus spasita acasa, bolborosindu-i mamei o scuza de ce m-am intors asa de repede de la joaca 'Adriana cazuse de pe rampa si a plecat acasa'. Mama m-a crezut pt ca ma stia copil cuminte, si eram, chiar eram. Pe seara am prins un moment oportun si am sustras din chiosc cateva bunatati, mai precis un suc cu pai (care s-a dovedit a fi de fapt vodca), doua ciocolate de casa, o alvita, un pumn de caramele si un pretios ou kinder. Am ascuns dulciurile in ghiozdanul de gradinita si m-am bagat la culcare, fara comentarii, spre surprinderea ambilor mei parinti si a unei matusi venite in vizita, care-mi adusese un pachet de carioci, un plovar gros oribil, o gentuta rosie si un papagal de plus care repeta ce-i spuneam.

In dimineata urmatoate mi-am facut curaj si m-am dus la Adriana, stiind ca parintii ei sunt la servici. Altfel n-as fi indraznit sa ma duc. Mi-a deschis usa, cu un aer familiar, nici urma de ura din ajun. Era imbracata in pantaloni scurti si avea un tricou de rosu aprins, desculta. In plus avea mana dreapta in ghips. I-am intins ofranda si a inceput sa rada si m-a intrebat cum de nu m-a prins nimeni. Am ridicat din umeri si am rasuflat usurata ca nu era suparata pe mine pt ce-i facusem. Ne-am asezat pe jos, era prima data cand intram efectiv la ea, in casa imbibata cu miros de tutun. Am mancat dulciurile impreuna. M-am oprit insa la oul kinder, zicandu-i ca e doar al ei. N-a zis nimic, dar cred ca s-a bucurat pt ca in clipa urmatoare m-a imbratisat, infundandu-mi fata in tricoul ei rosu, proaspat spalat de mama ei. Nu am recunoscut atunci dar recunosc acum ca mi-au dat lacrimile. Ne impacaseram. Am plecat la joaca si in timp ce coboram scarile mi-a zis 'Sa stii ca e foarte util ghipsu' asta. Aseara i-am dat lu' Ionut cu el in cap si mi-a promis ca nu-mi mai spune 'cioara' '. Mi-am dat seama atunci ca o iubesc pe Adriana si nu intelegeam de ce Ionut i-ar spune 'cioara'. Era doar asa de frumoasa in tricoul ei de rosu aprins..

Intelegeti acum de ce nu as putea niciodata sa renunt la Vodafone? Gentuta rosie, de la matusa mea, mi-a placut la nebunie si am pastrat-o pana in liceu.

Cu stima si respect,

Gavrila LLLLLLLLLLLLaura

PS. Nu o sa profit de eroare Dvs, folosind datele personale din acest mail. Sper ca v-ati amuzat mai tare decat v-ati enervat.

Taximetristul anului

2012-01-30T10:44:00.002+01:00

Am fost aseara cu taxiu'. Deobicei am temeri cand merg pe distante scurte. Ma simt obligata sa le dau mai mult pentru efort etc. Si chiar si asa unii mai fac fete si comentarii 'de ce nu iei tramvaiu''
Ei bine, nenea asta mi-a recastigat increderea in umanitate.
Cand i-am dat banii, a insistat sa-mi dea restul, eu am insistat sa nu mi-l dea. El a numarat banii, mi i-a pus in mana, mi-a strans mana si apoi a inchis ochii si a facut exact fata pe care o face mama cand imi dadea ciocolata fara stirea tatei si-mi zicea 'mergi pe burta'.

Nu oricine e chemat sa fie administrator de bloc

2012-01-29T15:32:00.002+01:00

Mai multe poze Wednesday Thursday Friday aici

Carol of the bells

2012-01-13T10:57:00.006+01:00

A trecut craciunul dar cantecul asta tot e frumos

Aici gasiti si partitura Carol of the Bells- George Winston

Draga mama,

2011-12-30T17:20:00.003+01:00

vreau sa-ti povestesc despre ziua mea preferata din saptamana. Ziua mea preferata este duminica.

Pentru mine duminica este intotdeauna cu cer senin si soare, chiar daca stiu ca uneori e innorata. Se intampla chiar sa fie innorata din cauza mea. Ziua de duminica o cunosc de cand am deschis ochii constient si o tin minte, inca de atunci, ca fiind o zi de veselie, de caldura si de dragoste.

Stiu sigur ca duminica are mereu mancarea mea preferata si stie cand sunt suparata. Atunci cand ma plictisesc ma invita nastrusnic sa matur in fata casei sau sa ma iau de fund si sa ma dau de-a-nscapetelea.

Se intampla ca duminica sa fie obosita, venind saptamana dupa saptamana, dar si atunci ma face sa zambesc si ma incurajeaza sa traiesc frumos.

Sunt saptamani in care ma cert cu duminica, alegem dintr-un cos motivele. Cateodata, ne certam asa de tare incat mi se pare ca saptamana se va termina sambata. Dar nu e asa. In toate datile, sambata noaptea, duminica ma imbratiseaza cu drag, lacrimand, in somn. Simt de fiecare data si-mi promit sa nu ne mai certam.

Duminica m-a invatat tot ce stiu, ca e frumos sa multumesti, sa-ti ceri iertare, sa ajuti pe cei din jur, sa fii constiincios, sa iubesc, sa muncesc si sa sper. Face, incontestabil, parte din mine si asa va fi pentru totdeauna, pentru ca iubesc duminica.

Vreau sa-ti spun, draga mama, ca pentru mine, esti mai frumoasa, pe dinauntru si pe dinafara, decat o zi de duminica fara sfarsit!

Despre carti si viata (neslefuit)

2011-12-20T22:45:00.004+01:00

Toti oamenii citesc. Din diferite motive. Sunt carti si carti. Unii oameni, care din pedeveu' meu sunt cei mai nefericiti, sunt facuti sa citeasca. Toata viata se gandesc numai la momentul cand o sa se eternizeze cu o carte in brate. Sunt facut pentru asta si chiar daca nu gasesc cartea perfecta pentru ei, nu se despart de ea nicicum.
Sunt oameni care citesc pentru ca toata lumea citeste. Isi aleg cea mai colorata, aratoasa carte de pe raft si se afiseaza cu ea. Cu toate ca nu e musai sa o si citeasca.
Exista si oameni care stiu ca la un moment dat vor citi, dar nu se grabesc.
Mai sunt si oameni, printre care ma numar si eu, care nu tin mortis sa citeasca, dar se intampla sa le cada o carte in maini.

Cartile. Cartile sunt de toate felurile. Cu poze, fara mult text si subtext, carti enciclopedie, care stiu tot,carti amuzante, carti cu coperti tari sau flexibile, carti vechi, carti noi, carti invelite in piele. Sunt carti pe care tu le termini si care te termina pe tine. Unele te marcheaza pentru restul vietii, iti modifica cursul. Altele, trec asa de repede ca le si uiti titlul, in cel mai rau caz uiti ca le-ai citit.
Sunt carti pentru care faci sacrifici sa le cumperi, imprumutate de la prieteni, citite de prieteni, carti furate, carti gasite in tren.

Ce se alege de o carte dupa ce o termini? Ii lasi amprente pe coperta, poate ii rupi o foaie din neglijenta, uneori o sa subliniezi pasajele care iti plac.
Cu tine? Cu tine ce se intampla dupa ce termini o carte?
Merg pe strada si vad lucruri care-mi amintesc de pasaje din ea, ii simt pentru o vreme indelunga mirosul in nari, stiu cum suna paginile ei cand o rasfoiesti. Uneori, daca inchid ochii, ii simt hartia in palma. Stiu ce se gaseste pe toate paginile. As sti unde ar trebui sa o deschid sa citesc veselie si as sti unde sa o deschid sa citesc enervare. O cunosc atat de bine incat unele fraze mi se par copiate din gandurile mele si atunci cand adorm joaca prinselea, in urma pasilor iesind vise frumoase. Iar dimineata, ma trezesc fiind sigura ca e pe noptiera, asteptand sa citesc din ea.
Ma scald in tot felul de sentimente, dar cele mai insistente sunt frustrare, tristete si dor dupa o carte citita, o carte, care nici macar nu era a mea.

Ziua 10: Ceva ce am facut eu

2011-12-05T09:47:00.004+01:00

M-am tot gandit ce sa pozez pt ziua 10. Am facut o gramada de prostii de lucru manual, dar nu meritau o poza pe blog.
Asadar, o sa pun poza cu ceva ce a facut catelul meu, Tascha.

Mai are inca 6. Daca vreti, sunt de dat :D

Ziua 9: autoportret fara fata

2011-11-09T23:55:00.003+01:00

Am stiut de la buna inceput ca poza asta va avea ceva de a face cu picioarele mele. Imi plac foarte mult picioarele mele si le voi permite sa ma reprezinte.
Iata, deci, o poza cu papucii mei de casa si una cu picioarele ce tocmai au iesit din ei (ultimele doua sosete din dulap).

Ce-mi doresc de ziua mea

2011-10-31T15:09:00.011+01:00

Mai sunt exact 11 zile pana pe 11 a 11'a doo mii 11, adicaaaaa ziua mea :D
Anu' asta, spre deosebire de anu' trecut, imi doresc o multime de lucruri si pt a optimiza procesul de daruire-primire am intocmit o lista.
Asadar, imi doresc:

- ~~una bucata pedala de sustinere~~
- una bucata roata de bicicleta (spate)
- ~~12 bucati strampi colorati - nu toti la pachet (rosu, galben, portocaliu, verde inchis, verde deschis, albastru inchis, mov, roz, crem, maro si visiniu)~~
- ~~forme de prajituri~~
- o trotineta
- ~~o perna (pt un cap jumate-doo)~~
- o lenjerie de pat colorata (uni)
- o pijama cu oi/girafe/rate, marimea mea (xs)!
- o geanta neagra de fusta, sa intre un A4
- ~~sosete lungi~~
- ~~manusi de snowboard~~
- ~~manusi de boschetar, cu un deget~~
- ~~caciula~~
- pe Carmen
- orice are legatura cu snowboard, accesorii colorate, gatit sau este in esenta util

Puteti sa va inscrieti aici si puteti sa exprimati si dorinte de prajitura. Anonim, desigur, sa pastram elementul surpriza :))

Fraier, caut aer

2011-10-25T19:29:00.002+02:00

Daca spui repede de tot 'fara aer' iese 'fraier'. Si stii cand esti fraier? Cand ti se taie respiratia pentru grijile altora si cand te dezumfli din cauza criticilor neasteptate.

Despre solisti si bibelouri

2011-10-24T19:10:00.004+02:00

Parerea mea este ca solistii intr-un concert sunt ca si bibelourile in vitrina. Le gasesti in toate casele pentru ca a fost o generatie care a crezut cu tarie ca nu trebuie sa existe casa fara bibelou. Ca, deh, ce zice lumea daca nu ai un solist in concert?

Exista o multime de soiuri de bibelouri, la fel cum exista tot atatea soiuri de solisti.

AStfel, avem solistul peste de sticla pe televizor. Acesta este autohton si se gaseste in toate concertele. Deobicei este un corist mai rasarit, care, asemenea pestelui de pe tv, tine gura ceva mai deschisa decat ceilalti coristi.

Mai exista solistul balerina cu un picior sau doua dezgolite. Acestia sunt solisti foarte aratosi, imbracati bine, plini de charisma, nu foarte talentati muzical. Datorita prezentei lor rapitoare publicul nu tine cont de 'micile greseli de interpretare'.
In acasi categorie intra si bibeloul balerina cu fata prost pictata. Acestia sunt acei nefericiti care nu au nici prezenta scenica nici aptitudini muzicale. Singurul motiv al aparitiei lor ca solisti este mana murdara si obosita a destinului, precum si parerea, prost conceputa, evidentiata mai sus, cum ca un concert trebuie sa aibe solisti.

Nu putem trece cu vederea solistul copilas cu pantalonii suflecati si piciorusele goale. Aceasta este pe de parte cea mai frustranta categorie de solisti. Acestia acuza cel mai frecvent o laringita, un nodul pe coarda sau o oboseala extreeema adunata in urma zecilor de concerte pe care le-au sustinut in ultimele doua zile. Ei tot timpul se menajeaza la repetitii cu promisiunea ca isi vor da drumu' in concert. La ce exact isi dau drumu' nimeni nu stie, dar nu e niciodata pe unda muzicii. Pe scurt, acesti solisti sunt imposibil de auzit la adevarata lor valoare, pentru simplu motiv ca n-au.

Nu putem trece cu vederea bibelourile pescar, caruia ii lipseste undita. Acestia, de regula, sunt solisti veterani, in prag de pensie. Si stand ei asa in prag, nici nu pleaca, nici nu lasa pe altii sa intre. Acesti solisti evoca tot timpul vremurile minunate cand aveau o undita. Daca acele vremuri erau minunate sau nu, nimeni nu poate sti, sunt atat de batrani incat nimeni nu-si aminteste.

O categorie mai rara, dar va promit ca exista, este bibeloul cu leopardul stand in fund, insumand o inaltime de 0.5m. Acesti solisti sunt solisti pe care mai nimeni nu i-a auzit, dar de care toata lumea a auzit. In consecinta, ei sunt niste mari solisti. In foarte rarele lor aparitii publicul intelege de ce apar asa de rar.

O ultima categorie, cea mai rara, sunt bibelourile originale, pictate cu atentie si cu gust. Acestia sunt singurii solisti, care din pedeveu' meu, merita ascultati. Desigur, ei sunt rari si scumpi si de cele mai multe ori constienti de valoarea lor, astfel, cu nasurile pictate foarte pe sus. Ceea ce-i face sa fie tot bibelouri, total inutile in casa sau in concert.

Solistul ideal are prezenta, prezenta scenica, prezenta de spirit, experienta, un glas de arhanghel, se adapteaza cu umilinta, la nevoie, rolului de corist, nu se imbolnaveste inaintea concertului, canta de dragul artei si nu a banilor si se retrage de pe scena muzicala in glorie. Desigur, dupa cum nu exista bibelouri frumoase, nu exista nici solisti ideali.

Asadar, daca esti proprietar de casa pune bibeloul la locul lui: intr-un muzeu, intr-o opera, intr-o colectie sau intr-un oratoriu.

Toate asemanarile cu realitatea sau cu persoanele reale sunt neintamplatoare si strict intentionate.

Pentru turisti (brasoveni)

2011-10-21T13:30:00.003+02:00

Ziua 8: tehnologie

2011-10-19T12:34:00.002+02:00

Blocul asta este in drum spre locul meu de munca, chiar langa. Nu e cine stie ce chestie reprezentativa pentru tehnologie dar pe mine ma amuza. Imi imaginez ca in bloc, la etajul 10 este un mecanism enorm de ceas si ca undeva in spate e o rotita (putin spus rotita), care este invartita in fiecare seara de catre asociatia de locatari, in frunte cu administratorul. Administrator, care, bineinteles, are unghia de la degetu' mic lunga si ia toata treaba foarte in serios.

Logo

2011-10-12T22:36:00.004+02:00

Pentru turisti (brasoveni)

2011-10-10T10:14:00.003+02:00

A se observa propozitia compromisului ;))

Test

2011-10-05T23:01:00.002+02:00

Ziua 7: ceva nou

2011-10-03T08:57:00.006+02:00

Am un prieten, care imi este drag si cu care vorbesc periodic la telefon. Nu stiu cum se face, dar pana sa ma sune am o mie treispatru de chestii de povestit si cand vorbim nu-mi mai vine nimic in minte. In plus, de ceva vreme, ziceam, imi amintesc mai greu ce am de facut sau zis, in general. Asa ca, am inceput sa-mi notez pe palma ce vreau sa-i povestesc. Asta e ceva total nou pt mine.
Bonus o poza cu un cutu din Herastrau.

Autorevelatie

2011-09-28T12:11:00.003+02:00

De felul meu tin minte toate tampeniile posibile si imposibile (really, try me), dar de vreo luna mi se pare ca am gauri in cap prin care nu doar ma uit la lume, ci zboara tot ce incerc sa tin in minte.

Ziua 6: amintire din copilarie

2011-09-22T15:29:00.003+02:00

Stiu, mi-a luat o vesnicie sa pun urmatoarea poza, motivele sunt multiple. Cel mai important este ca aparatul meu este la sora mea si nu reusesc sa-l recuperez. Asta in sine este deja o amintire din copilarie. Alt motiv ar fi ca mi-a fost destul de greu sa ma opresc asupra unui singur lucru, mai ales ca in ultima vreme am tot fost nostalgica. Insa, ce m-a facut sa ma hotarasc o data a fost weekendul trecut, pe care l-am petrecut acasa. Am fost cu mama la alune, am gasit doar una, dar mi-am amintit cum mergeam cu Adriana si ne intorceam cu sanul plin de alune. Ne intepau de numa pe piele, ne opream la masa de tabla de langa padure si le spargeam acolo cu o piatra colturoasa. Masa aia nici macar nu mai e.
Pe scurt, sa putem trece mai departe, mai jos o poza cu copacul in care ma cataram zilnic pana la 11 ani. Poza facut cu telefonul, se intelege de ce.

Duminica 03:00 PM

2011-09-11T20:01:00.002+02:00

Sambata 03:00 AM

2011-09-11T10:41:00.001+02:00

Ziua 5: cineva pe care iubesc

2011-08-22T10:42:00.008+02:00

Stiu sigur, sigur ca va asteptati sa pun acum o poza cu pretenu', dar o sa pun o poza cu oamenii pe care-i iubesc de 8 ani incoace, cu care am cele mai multe si haioase amintiri: Jugendbachchor si pe langa poza asta ii mai mentionez pe Ramona, Horia, Micsandra, Poli, Gellert, Paki si Cristina.
Bonus cei doi caini ai mei, care ma iubesc mai mult decat ii iubesc eu pe ei. Nanzio si Tascha

Ziua 4: culoarea preferata

2011-08-12T09:19:00.003+02:00

Culoarea mea preferata este curcubeul. Nu am gasit un curcubeu ieri, asa ca am facut poze la haine colorate. In afara de curcubeu culoarea mea preferata este albastrul cerului si cerneala.

Ziua 3: nori

2011-08-11T12:37:00.003+02:00

Ieri si azi au fost nori pe cer, coincidential. Nu ma pricep sa fac poze la nori, cum nici nu ma pricep sa rad din nori si ceata, numai din senin. Totusi, ca sa nu fiti foarte dezamagiti am adaugat si o poza mai reusita,dar mai veche.

Ziua 2: Ce am purtat

2011-08-10T09:45:00.004+02:00

Ieri a fost o zi cu blugi si pene. Asadar, sandalele cumparate cu Simona, blugii de la Adina, cureaua de la mama, tricoul din Bucuresti, ochelarii ca a lui Carmen, dar albastri si o pana galbuie. Cureaua nu se vedea de tricou, asadar nu am fost un dezastru cromatic, cel putin nu din pedeveu' meu.

Ziua 1 : Autoportret

2011-08-09T10:23:00.008+02:00

M-au mirat totdeauna pictorii care au reusit sa-si faca autoportrete. Nu prea inteleg conceptul, dar este o provocare pe care am acceptat-o. Asadar, in cautarea luminii potrivite am fost ieri in parc si voila: autoportret

Draga Anonim

2011-08-05T21:09:00.001+02:00

Extreme

2011-07-28T12:21:00.002+02:00

In mica vacanta de weekendu' trecut am avut de a face cu 2 fete. Una de 8 ani, verisoara mea Alexia si cealalta de 16 ani, o vecina a verisoarei mele.

Am plecat cu Alexia sa cumparam Finetti sa facem clatite. Cand am iesit a lasat usa deschisa. M-am intors sa o inchid, dar deja o inchisese mama ei, matusa mea. Pe scari i-am zis "De ce nu ai inchis usa cand ai iesit?" Mi-a raspunsa, fara sa se uite la mine, "ca sa o inchida vantu'". Usor nemultumita i-am zis "nu a inchis-o vantu', a trebuit sa o inchida mama". Razand si sarind peste doua scari, foarte sigura pe ea, mi-a zis "aaaa, ai vrut sa zici mama natura, adica vantu'.."

Seara in fata blocului, a venit vorba de facultati. Pustoaica de 16 ani m-a intrebat daca ii recomand sa dea la jurnalism. I-am zis "in primul rand trebuie sa-ti placa sa scrii". M-a intrebat repede "de mana sau la calculator?"

Autorevelatie si recomandare de film

2011-07-15T12:24:00.002+02:00

Mi-am dat seama ca s-ar putea sa cred ca o stare de tristete este mai confortabila decat starea de bucurie. Bucuria imi da o stare de anxietate.

Daca vreti sa vedeti un film fara femei frumoase, fara barbati puternici, cu oameni cu nevoi si temeri reale, oameni imperfecti, fara asteptari imposibile, cu umor real, cotidian, va recomand cu toata caldura Elling

Culmea familiei

2011-07-05T12:20:00.000+02:00

Este atunci cand perioada ta de concediu depinde de concediul mamei naturale a primului frate infiat.

Buna seara, Bucuresti

2011-06-29T23:23:00.003+02:00

Mergand spre casa in seara asta ghici cu cine m-am intalnit? In afara perimetrului obisnuit a lui, ma astepta bucuros cutulache de la florarie, cel cu cataracta la un ochi. Trebuie sa-l stii, este maroniu si blanos si afiseaza deobicei un aer de nepasare fata de imbulzeala cotidiana. Ei bine, dragul de el, in ciuda orei tarzii, le tinea companie unor oameni, mai veseli asa. S-a apropiat gudurandu-se de mine si si-a lipit capul de genunchiul meu in timp ce-l scarpinam pe dupa ureche. Dupa ce l-am alintat am pornit mai departe spre bloc. Si cum mergeam eu asa, pasnic, ma gandeam ca in mod cert I-as multumi lui Dumnezeu pentru caini. Am inaltat un gand chiar cand am intrat pe aleea de la bloc, cand, ghici ce s-a intamplat? Perfect stapan pe teritoriul lui, insemnand la fereastra de la etajul 4, era vecinu' de la 4, cel cu ochii impaienjeniti de bautura. In ciuda orei tarzii si a bunelor maniere a aruncat o cutie de bere pe geam, fix pe mijlocul aleeii.
Si cu toate astea cainele se numeste animal. Mda.

Toata lumea, mainile in aer!

2011-06-29T16:40:00.005+02:00

Inca de cand am fredonat o intreaga duminica dimineata cu sora mea am vrut sa scriu postarea asta. Iata ca dupa 6 ore de munca (rezultatele se pot vedea aici) m-am amuzat adunand urmatoarele.
Si daca nu te batai macar putin inseamna ca nu ai copilarit in '90. ;))

6 luni si un cerc complet

2011-06-27T23:36:00.003+02:00

Am alergat azi cu creionu' si radiera. Cu creionu' scrii chestii si cu radiera stergi. Numai ca nu poti scrie cu creionu' orice si nu orice merge sters cu radiera. Si asta ma intristeaza teribil.
Le-am pus pe masa. Sa le ia cine vrea.
Cerneala. Un ocean de cerneala imi doresc. Si inca sa fiu inger pazitor. Si sa n-adorm.

Pentru turisti (brasoveni)

2011-06-24T13:38:00.002+02:00

Autorevelatie

2011-06-17T13:55:00.002+02:00

De cand m-am mutat in Bucuresti m-am convins ca orientarea imi lipseste cu desavarsire. Astfel ca ar putea sa mi se intample cu usurinta urmatoarea treaba

MiC, ep 8, is here

2011-06-08T11:49:00.003+02:00

Hotmail, e-mails and girls provider

A little prologue: Alberto has just been through an operation. He had his right wrist operated, thinking that a scar will make him more attractive and irresistible. As they say, chicks dig scars!

Lately

2011-06-03T16:01:00.004+02:00

MiC, ep 7, is here

2011-05-31T12:59:00.005+02:00

Computer Games

MiC, ep 6, is here

2011-05-26T12:41:00.002+02:00

What's up Doc

Aveti rest?

2011-05-26T10:20:00.003+02:00

Soare, soare de 10 dimineata. Flip, flip, mi se auzeau papucii pe piatra cubica. La colt, un chiosc de ziare, o tanti la vo' 46 de ani. 'Daca vreau o Romanie libera, Adevarul si un Cancan, aveti sa-mi dati rest la 100 de lei?'
Nenea vanzator s-a uitat prelungit la ea apoi in zare 'Daca vreti o Romanie libera trebuia sa va fi nascut acum cateva secole. Sau ati putea acum sa nu mai cumparati produse importate, sa nu mai copiati carti la XEROX, sa nu mai aruncati gunoaie pe strada, sa nu va mai bagati in fata la coada, sa nu mai mergeti fara bilet, sa respectati oamenii care vorbesc, sa nu mai dati mita, sa respectati regulile de circulatie, sa folositi resursele responsabil, sa munciti nu doar pentru bani, sa respectati munca altora, sa incurajati copiii sa gandeasca pentru ei, sa nu mai intelegeti prost democratia, sa iubiti tara, sa va invatati copiii sa o iubeasca, sa nu criticati fara sa construiti si inca atatea.
Cat despre adevar, adevarul va va face liberi. Fiti un om adevarat. Sincera cu toti, dar mai ales sincera cu sine. Cautati sa va raportati la Adevar.
Cancan? O forma de distractie ieftina si fatis pornografica. Heh, odata ce veti avea o Romanie libera si Adevarul, n-o sa mai cereti Cancan. E clar.
Si, in cele din urma, daca lucrurile are sta asa, nu v-ati mai multumi cu resturi'
A oftat si s-a uitat din nou la ea, cu o dezgustare resemnata 'Nu, n-am. Mergeti sa schimbati la McDonalds'

New Guest at MiC

2011-05-25T11:13:00.004+02:00

He is finally here! The Doctor, who prescripted marijuana smoke to Ray, will join MiC this week. His name is Blend-Ahmed. This, however, is not his true name. He changed it during college so he could blend in with his Arabic colleagues. He has recently performed a brain surgery on Deenah, who had refused the marijuana prescription. In spite of his non-orthodox treatments, Blend-Ahmed is a very good and capable doctor. Serious but with a sensible sense of humour, he takes (medical) care of most of the MiCs.
Surprisingly, he never had or will have a selfprescription of marijuana.

Premarți sau Dovada ca daca te iei de ceafa poti sa te scoti din noroi

2011-05-23T22:13:00.008+02:00

Nu cred in ghinion, dar azi i-am dat o sansa dupa ce am citit un mesaj pe youtube, din care reiesea ca voi muri in doo zile daca nu repostez mesajul (si daca il repostam, vineri urma sa ma sarute iubirea vietii. Asta, asa, in caz ca erati curiosi sau in cazul in care iubirea vietii isi facuse planuri cu mine pt vineri, sa aibe timp sa le anuleze). So, am dat o sansa ghinionului si mi-am pierdut abonamentu' metrorex, m-am asezatcu fundu' intr-o guma, fund cu care m-am asezat apoi pe scaun, guma fiind acum si pe pantaloni si pe scaun si mi s-a stricat sticku' de internet. M-am conectat la o retea schnurlos nesecurizata, careia ii place sa joace v-ati-ascunselea. Dar asta nu e rau. Mi-am consumat azi cele 3 ceasuri rele de maine.

De scris aici voiam sa scriu altceva, da' am zis ca dupa sesiune, ca, am uitat sa va zic, da' m-am facut serioasa. Dar iata ca, in ciuda examenului de maine (sau azi, ca cine stie cand apuc sa postez. sau ieri - de siguranta), nu pot lucra la finalizarea proiectului. Concluzia este ca eu cand vreau sa scriu, scriu. Sau, mai bine, trebuie sa scriu.

E pe cale si un nou episod din MiC, in care o sa apara multastepatul doctor, care i-a prescris lui Ray sa fumeze marijuana. Am sa va mai spun ceva si despre cuvinte. Poate tot in seara asta, cine stie. Ma gandesc ca ati observat ca de la jumatea lui martie pana la inceputul lui mai nu am scris nimic. Cu toatea astea, statistic, numarul de vizite pe zi a ramas constant, ba chiar a crescut. Ceea ce e ciudat.

Mi-am dat seama acum ca unele din dorintele mele cele mai puternice sunt cele mai banale chestii. Banala in sensul ca si tanti Marika, care vindea seminte la colt la Ursu, isi putea dori chestiile astea. Adica, cine nu-si doreste sa dea timpu' inapoi sau sa fie invizibil? Acum vreo doi ani imi doream sa fiu inger pazitor. O sa incep sa-mi doresc asta din nou. Gata. Ma apuc de treaba. Maine iau 10.

2 zile si 70 de lei mai tarziu

2011-05-09T01:39:00.003+02:00

In intelegere.
In inca 5 minute.
Intr-un radiator.
In de doua ori "aproape perfect" poate rezulta un "perfect".
Intr-o lingurita de metal.
Intr-un radiator mai bun.
Intr-o masina.
Intr-un miracol.
Sau o tragedie.

Pentru turisti (bucuresteni)

2011-05-02T14:21:00.004+02:00

10 lucruri care incap intr-o zi

2011-05-01T22:02:00.004+02:00

In seara asta jucam un joc nou. Spune alfabetu'. A, B, C, D, e ... Stooop! O. O?
Hmm..
O bucata de soare pe dimineata, O gramada de monezi si O piata, Inainte de pranz O veste buna si iarasi soare venit ca arvuna, langa lac O salata si putin mai tarziu O ciocolata refuzata, intre, O scurta parodie si O nemultumire ca vantul adie, O statie plecand, venind si, in cele din urma, O noapte in care adorm zambind.

merge si fara cuvinte

2011-03-18T21:15:00.003+01:00

Acum sunt EM 80 1, pentru ca azi si de o vreme incoace ECC40 2. As vrea sa EF80 7 si sa pot sa ECC82 5. Imi e EABC80 1. Sunt asa de multe EF18 1.. Acum as vrea doar sa ECC85 1.
ECC81 1

Conclusion

2011-03-13T22:27:00.011+01:00

For a while I really thought that you go, you see and then you conquer.
I grew older and learned that not going and not seeing is the best way not to get conquered.
However, my conclusion is that you can go anywhere or nowhere and you might aswell poke your eyes out, as long as you are conquered, it doesn't really matter.

NP

2011-03-10T09:26:00.003+01:00

Pentru ca Beni insista ;)) mai jos un video cu NP, pe numele lui complet Yamaha NP-30

My new love

2011-03-06T22:36:00.004+01:00

Il cheama NP. Nu pot sa va zic numele complet pentru ca i-am promis ca nu-i voi face reclama aici. Ne stim de o luna, cam, si ne intelegem foarte bine. Nu ne-am intalnit din greseala. Eu il stiam de ceva vreme din vedere si am intrebat in stanga si in dreapta mai multe detalii, care m-au convins sa incep o relatie tocmai cu el.
Cred ca si lui ii place de mine, desi nu l-am intrebat niciodata.
Se poarta frumos si nu-mi reproseaza niciodata nimic. Nici ca-l ignor, nici ca-l agasez.
De ceva vreme ne intalnim in fiecare seara si e tare bine. Stam impreuna si timpul trece pe langa noi, zambind, probabil. Oricat de suparata as fi, ma asez langa el si mi se linisteste sufletul. Nu-l deranjeaza tristetea mea si nici entuziasmul debordant.
Uneori, ziua, ma trezesc gandindu-ma la el si abia astept sa se faca seara si sa ne intalnim.
Ne-am terminat intalnirea acum o ora, dar inca mai simt in palme atingerea lui.
As vrea sa pot petrece mai mult timp cu el, dar sunt seri in care sunt prea obosita. In astfel de seri adorm cu un regret in gand.
Nu si in seara asta. In seara asta adorm zambind, pentru ca il am pe NP.

MiC, ep5, is here

2011-02-28T09:13:00.001+01:00

Questionable Games

LIL

2011-02-27T23:23:00.003+01:00

Little Ironies of Life.
Am descoperit in seara asta o vanataie in genunchi. Are forma exact ca cea de pe suflet. Aproape la fel. Aproape, pentru ca se vindeca. Aia din genunchi.

Mic, ep 4, is here

2011-02-21T12:34:00.003+01:00

Weedslexia

MiC, ep 3 is here

2011-02-16T21:36:00.003+01:00

Sinners Today

Cearta in scara

2011-02-14T23:21:00.003+01:00

Nu, nu e cearta pe scara valorilor, nici pe scara prioritatilor. Este o cearta pe o scara mult mai prozaica. O cearta in scara blocului, o cearta intre vecini. Ce sa mai ne ascundem dupa deget, intre mine si vecina de sub mine.
Ne stim de o viata, dar nu am reusit niciodata sa fim prietene bune. In majoritatea timpului ne intelegem, dar sunt si multe momente in care ne certam ca la usa cortului. Culmea e ca tot cum zice ea tre sa facem. N-ai vazut asa ceva, dar de starea ei de spirit atarna, dom'le, frumusetea blocului. Musai sa fie ea vesela si nu mahnita. Si pe cuvantul meu daca-mi dau seama de ce. La o adica, lumea de la mine are asteptari si pe mine se bazeaza sa iau decizii cu privire la bloc, la intretinere si, deh, altele. Si din cauza ca de ea atarna, cum ziceam, trebuie sa tin cont de ea si parerile ei. Si are niste idei cateodata...ai zice ca nu e intreaga la.. hmm.. as zice acum 'la minte', dar nu pot, desi, pana la urma, asa e.
Ca sa ma credeti ca e nebuna, sa vedeti ca am tot dreptul sa ma cert cu ea, am sa va zic. Nu, stiu ca nu e frumos sa dai din casa, dar cateodata imi vine sa o dau afara in suturi.
Ieri. Ieri? Da, ieri, o vad iesind din casa in pijamale. O intreb unde se duce, imi zice peste umar ca se duce sa alerge in parc. Imi fac cruce cu ambele maini. Nici nu s-a gandit sa ma intrebe, sa-mi ceara parere. Adica, ce-o sa zica ceilalti din celelalte blocuri, despre noi? Ca suntem o casa de nebuni, aia o sa zica!
Sau. Mananca noaptea aiurea. I-a lasat o prietena un ou Kinder pe noptiera si l-a mancat la 11:25 noaptea! Cand am intrebat-o de ce mananca la ora asta ciocolata mi-a raspuns, stergandu-si colturile gurii cu limba, ca asa pofteste, dupa care a facut ochii mari si a intins mana dupa sticla de Cola. Sticla cumparata fara voia mea, evident. De cate zeci de ori i-am spus sa manance sanatos, degeaba.
Si are un obicei proooost. Ii lasa pe toti sa intre in bloc. Nu-i verifica niciodata de intentii, de ce daune ar putea aduce, de trecutul lor. Nu, dom'le, ea ii crede pe toti. Se uita cu ochii mari la ei si crede orice cuvintel i se zice. Nu invata niciodata. Uneori imi e mila de ea ca e asa de naiva. As vrea sa o ajut, va dati seama, ca doar un suflet avem, dar nu ma asculta. Plange uneori de imi pierd eu mintile incercand sa o linistesc.
E fraiera. I-am zis si in fata. Va ziceam, ii primeste pe toti, fete, baieti, caini si fluturi si pe toata casa scarii sunt poze cu ei si urme ca ne-au vizitat. Urme ce ajung pana la mine, la mansarda. Si doar i-am zis, sa-si tina vizitatorii doar pentru ea. Da' pe unde te uiti poze, bilete de tren, de autobuz, cabluri, sosete in dungi, ciuperci de lemn. Pe fiecare hol miroase a altceva, ba a liliac, ba a bumbac, ba a ariel, ba a primavara, ba a bebelus, ba a cartofi si se aud tot felul de melodii. Mai ceva ca la nebuni.
Mai fac eu curat din cand in cand, dar nu le arunc tot timpu' si ma trezesc ca le gaseste si le pune la loc de unde le-am luat. De fapt, de asta ne-am certat acuma. Venise, tot asa cineva in vizita. I-am zis de la inceput 'nu-i deschide', da' nu m-a ascultat. Nici nu stiu de ce-mi racesc gura cu ea. Serios. Evident, casa scarii s-a umplut din nou de mirosuri, melodii, cuvinte mazgalite ondulat pe toti peretii. Am incercat sa-i mai zic, dar ziceai ca e surda. De obicei, ma asculta si ori ma aproba si face cum vrea ea ori isi gaseste scuze, da' de data asta parca nici n-auzea. La un moment data nici nu i-am mai zis nimic, pt ca o vedeam asa de vesela si binedispusa. Pana intr-o zi cand, ajunsa acasa, am gasit usa sparta, luminile stinse si un curent sinistru de la geamu' larg deschis. Plangea ascunsa intr-un maldar de chestii, imi e si greu sa descriu, ca nu o inteleg, nu o inteleg. Am tras de ea cateva saptamani bune, sa o scot de acolo.
Acuma, imi era si mila de ea, da' stiam ca eu voi fi trasa la raspundere din toata afacera asta. Am spalat peretii impreuna, am aruncat tot ce am gasit si m-a lasat ea sa arunc, am alungat toata muzica si s-a linistit.
Incepusem sa ne intelegem chiar bine. Ma miram si eu de ea. Ea era vesela, eu multumita, blocu' arata bine, dar zilele trecute, vrand sa o invit la o cafea si o discutie, am intrat la ea in casa. Inca de cand am deschis usa, mirosuri si sunete mi-au inundat nasul si urechile. Si ce mi-a fost dat sa vad?? Tot ce aruncasem, sau crezusem ca aruncasem, era adunat acolo! A tresarit cand m-a vazut si a ascuns repede la spate o nenorocita bucata de cablu.
Intai am fost consternata. Nu-mi dadeam seama cum poate sa fie asa. Apoi m-am infuriat cumplit. Am strigat la ea. Am facut-o in toate felurile, de la naiva la nespus de inselatoare. Ea nu zicea nimic. Asta m-a infuriat si mai tare! Trebuie sa ai o explicatie, un motiv, un rationament, daca faci ceva! Ori ea, cand o intrebam, strigand, de ce mai tine toate porcariile alea imi raspundea tamp 'imi sunt dragi'.
Nu am mai rezistat. Am legat-o de maini si de picioare si apoi am prins-o de calorifer. Nu a opus rezistenta, ca e bleaga. I-am pus si un calus in gura, sa nu o mai aud. Apoi, am facut o gramada din toate gunoaiele alea si am vrut sa le dau foc. Cand m-a vazut ce vreau sa fac, a inceput sa se zbata, dar nu avea nicio sansa sa scape din stransoare. S-a luptat cat s-a luptat, dar pana la urma a cedat si a inceput sa planga. Eu cautam de nebuna un chibrit sau ceva cu care sa dau foc, cand am vazut-o ca plange. I se adunau lacrimile la inceputul obrazului pana se faceau un strop mare, care apoi se rostogolea grabit pana jos, imprastiindu-se in mii de stropi micuti. I-am cautat privirea, era goala. Atunci, in secunda aia, ea de o parte, eu de cealalta, intre noi un maldar, un maldar de gunoaie pentru mine, un maldar de comori pentru ea, am realizat un lucru. Era cat pe ce sa o omor.
Am dezlegat-o. I-am inapoiat lucrurile si ea mi-a promis, stergandu-si nasul pe maneca, ca nu mai lasa pe nimeni in casa.
Am sa o cred, ce sa-i fac? Pana la urma, nu putem una fara cealalta. Fara mine, ea nu ar fi intreaga la cap si eu, eu as ramane fara inima.

Revolta picioarelor

2011-02-10T12:10:00.005+01:00

Ne revoltam. In primul rand si-n primul rand, cerem sa nu ne mai numesti membre inferioare. Nu ne simtim mai putin importante decat mainile, care, pe nedrept, sunt numite membre superioare.
Enumeram mai jos conditiile in care vom continua sa mergem.
Vei avea grija pe unde mergi si pe ce calci. Iti reamintim ca, de fiecare data, cand ai calcat pe cineva pe nervi ai avut de suferit.
De asemenea, este de evitat calcatul pe bataturile altora.
Desi ai avut suficiente experiente, inca nu ai invatat ca intri in incurcaturi atunci cand calci pe bec.
Cerem in mod subliniat sa nu mai calci stramb.
Total interzis este sa-i calci pe altii in picioare.
De asemenea, vei avea grija sa nu mai calci nici pe cozi.
De dorit ar fi sa gasesti niste urme pe care sa calci.
Vei avea grija in ce bucatarii umbli, pentru a evita sa mai calci in strachini.
Numarul de carari pe care vei merge sa fie sub 7.
Din cand in cand iti va fi permis sa-ti calci pe inima.
Daca mergi des la apa, nu vei lua cu tie ulciorul.
Atunci cand vezi ca toate merg pe dos, te vei opri.
Vei avea grija sa mergi mai repede decat iti merge vestea.
Si nu in ultimul rand, sa nu mergi niciodata prea departe.

In cazul in care nu vei respecta conditiile de mai sus, vom face greva.

Bibliografie: Beni, Carmen, Ramona, Adina, Larisa

MiC, season 2, ep 2

2011-02-07T13:15:00.002+01:00

Life's games

De ce e bine acasa

2011-02-06T21:43:00.003+01:00

Acasa e bine pentru ca e becu' aprins si pentru ca ciorba e calda. E bine pentru ca patul e facut si daca iti e frig nu trebuie sa te duci singur dupa patura. E bine pentru ca Zdrelica se ascunde la incheietura cotului si pentru ca Tascha te linge pe maini si mananca conopida murata cu tine. E bine pentru ca toti se bucura sa te vada si mergi la masa la prieteni, mananci paste dintr-un lighean si bei limonada din acvariu. E bine pentru ca partia e la 10 minute de casa si pentru ca la 10 minute de partie e casa.
Eh, cel putin am venit cu personalul, care nu inceteaza sa ma uimeasca. Este o lume in sine, o lume nebuna si amuzanta.
Buna seara, Bucuresti

Intrebare

2011-02-03T14:59:00.003+01:00

Cui nu-i place culoarea din background? Mana stanga sus.

Cine are prefera un font fara serife, gen Arial? Mana dreapta sus.

Se abtine cineva?

MiC, season 2, ep 1

2011-01-27T14:43:00.003+01:00

I wish I had a plan

64

2011-01-26T21:57:00.003+01:00

Sometimes it's a relieve to mourn about something different than usual. However, I..

10.12.10

2011-01-24T20:33:00.003+01:00

Cel mai frumos apus pe care l-am vazut vreodata :). Ninge. Intre realitate si fictiune, intre Bucuresti si Brasov, intre toamna si iarna, intre mov si portocaliu.

A new guest at MiC

2011-01-19T17:04:00.004+01:00

Everybody, I would like you to meet Ray. He is good looking, funny and very smart. Everybody likes him. However, he is constantly smoking a joint. No, he is not a stoner, he is under medical prescription. He has too many ideas and his doctor suggested he should smoke in order to reduce the traffic in his head. Who his doctor is, we'll find out later. Don't applaud, sudden loud noises might scare him.

MiC, Season 1, last episode

2011-01-19T15:39:00.002+01:00

Protocoale si Portocale

2011-01-18T22:50:00.004+01:00

Cunosc oameni cu care am protocoale, cu care ma balacesc in conventii sociale, carora le urez weekend placut, o seara frumoasa si pofta buna si le zic multumesc frumos.
Apoi cunosc oamenii cu care am portocale, cu care ma balacesc in subiecte on topic, off topic, sub topic, pe dupa coltul topicului, oameni care-mi fac si carora le fac weekendul placut, care-mi lumineaza serile, carora le zic doar pofta si carora le multumesc frumos, simplu, cu cuvinte si fara.
Si in cele din urma sunt oameni care vor protocoale si le dau portocale si si mai putini care vor portocale si le dau protocoale.

Deasupra tarii mele

2011-01-15T16:52:00.002+01:00

I actually like this song

Autorevelatie

2011-01-12T11:44:00.002+01:00

Mi-am dat seama ca sentimentul meu preferat este familiaritatea.

Mood

2011-01-07T13:21:00.005+01:00

I took my love down to Violet Hill

Was a long and dark December
From the rooftops I remember
There was snow
White snow

Clearly I remember
From the windows they were watching
While we froze
Down below

When the future's architectured
By a carnival of idiots on show
You'd better lie low

If you love me
Won't you let me know?

Was a long and dark December
When the banks became cathedrals
And the fog
Became God

Priests clutched onto bibles
Hollowed out to fit their rifles
And the cross was held aloft

Bury me in armor
When I'm dead and hit the ground
A love back home unfolds

If you love me
Won't you let me know?

I don't want to be a soldier
Who the captain of some sinking ship
Would stow, far below

So if you love me
Why'd you let me go?

I took my love down to Violet Hill
There we sat in snow
All that time she was silent still

So if you love me
Won't you let me know?

If you love me,
Won't you let me know?

Despre viaţă şi gări (Între realitate şi ficţiune)

2011-01-04T20:58:00.007+01:00

De când m-am mutat în Bucureşti sunt des în gări şi în trenuri, între Braşov şi Bucureşti, între două lumi, între realitate şi ficţiune(o să vă explic odată care-i treaba).

Trenurile opresc in gări şi stau o vreme mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de cât de importantă e staţia. Lângă unii oameni zăboveşti mai mult timp, poate chiar ani, lângă alţii mai puţin.

Am văzut multe gări mici, pitoreşti, în felul lor. Pe o plăcuţă, alb pe albastru, cu mici pete de rugină, numele gării. De plafon, ghivece cu muşcate, agăţate. Roşi, albe şi roz. Curgătoare. Geamuri prăfuite, cu tocuri de lemn vopsit în verde crud. Bănci vişinii, scorojite. O tâşnitoare sau două. Plăci maro pe jos. Peroanele sunt asfaltate. Ici şi colo, aceleaşi scaune vişinii.

Nu orice tren opreşte în astfel de gări. De asta îmi place mie să merg cu personalu'. Intercity, Rapid, nu opresc. Acceleratul opreşte din când în când. Unele trenuri se cred prea importante pentru anumite gări. Mi s-a întâmplat şi mie, chiar şi în personal, să nu observ o staţie, să nu vreau să opresc într-o staţie, să vreau să plec mai repede. Chiar şi aşa, unde a fost gară, trenul a oprit. E bine aşa. Din fiecare gară rămâi cu ceva, înveţi ceva. Poate că o să te înveţe să gândeşti mai mult, poate o să-ţi amintească cum e să zâmbeşti circular. Poate că o să regăseşti părţi din tine acolo, poate că o să reinventezi bucăţi din tine acolo şi poate, doar poate, o să laşi o parte din tine acolo. Uneori, rar, o să fie soare în gară, chiar şi după apus. AStfel de gări, sunt gări pe care ai impresia că le ştii de o viaţă.

O să fii surprins, dar sunt gări din care nu ai mai vrea să pleci. De când eram mică am o dificultate în a-mi da seama când pleacă trenul din gară. Pleca trenul meu? Pleca trenul de vis-a vis? Gara?
Ştii sentimentul, când te uiţi pe geam şi peisajul se mişcă. Dacă te ia foarte prin surprindere, ameţeşti puţin. La asta se adaugă şi confuzia că încă nu ţi-e clar cine pleacă. Şi orcine ar fi, de ce pleacă?
Trenul tău pleacă. De ce? Nu ştiu. Pentru că vine alt tren în gară, pentru că gara hotăreşte, pentru că tu hotărăşti, pentru că nu hotărăşte nimeni şi pleci, pur şi simplu..
Mie, fără excepţie, mi-a părut rău după toate gările din care am plecat. De fiecare dată, mi-am lipit nasul de geam şi m-am uitat în urmă până mi s-a strâmbat gâtul, zâmbind, încruntată sau lăcrimând, cu un gând întreg:"o să mă reîntorc aici".
În rest, frânturi de gânduri şi simţăminte. O bucată de cablu, o sesiune din anu' I, gura obosită de la zâmbit, cremă de vanilie, leagăne sub Tâmpa, o pajişte franceză, bicicleta dezechilibrată şi hohote de râs, un covor plin de scame, ochiuri şi ketchup Heinz, miros de liliac, sărit peste bara la metrou, paste cu măsline verzi, apus sur le pont d'Avignon, miros de fân şi pantaloni roşi, jumate de noapte de bancuri, febră şi cele mai calde îmbrăţişări, poveşti despre legionari, un carnet roşu, gâdilat, hârtie albastră, cărţi norocoase, glume cu polinominale, tălpi mângâiate, miros de cămaşă, supă de roşii şi gara se face tot mai mică.

Duminică eram in accelerat. A oprit într-o gară. Doar personalul şi uneori acceleratul opreşte acolo. Am stat neaşteptat de mult acolo. Nimeni nu se aştepta. Era gheaţă şi zăpadă pe jos şi întuneric. Dar ştiam gara. Atât de familiară. Dacă nu mi-ar fi fost teamă de frig şi întuneric, aş fi coborât. Aş fi coborât.

Anunt

2011-01-02T23:04:00.003+01:00

Vand inimă la preţ negocabil. Eventual schimb cu alta de piatră.

Draga 2010

2010-12-31T21:14:00.006+01:00

nu am mai scris niciodată unui an, dar ţie vreau să-ţi scriu.
Trebuie să recuonsc că la început te-am urât. Nu voiam să vii. Te-am urât pentru că nu mai aveai doi de zero unul după altul şi pentru că am plecat din Anglia. Te-am urât pentru că de revelion nu mai stăteau blugii deloc pe mine şi nu-mi mai găseam locul între prieteni. În noaptea dintre 2009 şi tine am dormit la Roxi. Pentru asta îţi muolţumesc, pentru că Roxi îmi e foarte dragă.

Ianuarie a fost o lună imposibilă. Am reînceput să lucrez la Cubus şi m-am certat cu mama în fiecare zi. Cel mai mult mi-ar fi plăcut să dorm câteva luni. În ianuarie mi-am suspendat blogul, dar excursisa la Sibiu cu JBC m-a făcut să mă răzgândesc. Îţi mulţumesc pentru că am petrcut timp cu Beni şi Ramona, că am băut ceai cu Andreas şi Edi şi că am cântat şi că Radu a avut mereu timp de poveşti.

Despre februarie nu-mi amintesc prea multe. Februarie e cea mai friguroasa şi iernatică lună. Cu siguranţă am fost cu plăcile şi pentru asta îţi mulţumesc.

Martie, ah martie. DE 4 ani încoace, martie înseamnă Austria şi snowboard. Pentru prima dată a fost şi Roxi cu noi, chiar şi Emma, care avea atunci 7 luni. Înainte să plecăm am pus online SPM Movetec, pentru care am primit cel mai mare bonus din viaţa mea. Austria a fost minunată cu tot cu snowboard, îngheţat la -23, murit de cald la -7, gătit, cumpărături, nopţi nedormite. Lui Jakob trebuia să-i aduc ceva de pe jos. Găsisem o monedă, dar am pierdut-o.
Să ştii că în martie am început să te privesc altfel. Spre sfârşitul lunii am reuşit să te scriu cu uşurinţă, doi-zero, unu-zero. Era aşa de simplu şi nu-mi dădusem seama. Mi-a luat 3 luni să am încredere în tine şi să înceapă să-mi placă de tine. Şi nu-mi pare rău.

Aprilie a venit odată cu Paştele. M-am bucurat mult că ai ales Johannes Passion şi că a fost în Sibiu. Îţi multumesc şi că l-am cunoscut pe Leo şi încăodată pentru Beni şi Andreas. Tot în Sibiu am ţinut şi prima mea şcolarizare. De Paşte a fost Radu în Braşov şi am avut unul dinter cele mai frumoase weekenduri. Toate şi toţi au fost la locul lor. Concertul de sâmbătă, proza, pizza, plimbarea de dimineaţă, concertul de după-masă, fotbal, McDonalds, paste, Ice Age.

Mai :). Pe 2 mai s-a măritat Betty cu Gabi. Cine ar fi crezut că tu vei aduce luna asta.. Betty a dost tare frumoasă. Da, luna ta mai a fost .. nu se putea mai bine.
Am fost la mare, la festicalul de creaţie cu Gabi, Bogdan, Carmen şi Adina. Îţi mulţumesc.

A venit şi iunie cu Carmina Burana şi un weekend spontan la Bucureşti cu Carmen şi Radu, Larisa şi Mădă. Dacă ar fi să uit tot ce s-a întâmplat de-a lungul tău, îţi promit că n-o să uit niciodată că în 2010 am cântat CArmina Burana în Piaţa Sfatului au o orchestră imensă. Tot în iunie am avut şi o revelaţie a credinţei şi a dependenţei. În mare parte ai fost un an al revelaţiilor şi al hotărârilor. Ar trebui să fii mândru de asta.

Nici de iulie nu+mi amintesc prea multe. Probabil ai avut zile calde şi lungi în care am mers cu mare bucurie desculţă. Tot în iulie, cred, a fost şi Mădă în Braşov. Îţi mulţumesc.

În august am văzut din nou mare şi am avut una dintre cele mai groaznice răceli şi m-am îmbrăcat cu pardeisul tatei. La ţară- Te ţin minte şi pentru asta :). Tot în august am decis cu Roxi să ne înscriem la mster în Bucureşti. N-am mai hotărât niciodată aşa de spontan. Şi pentru asta ar trebui să fii mândru. Mă întristează că asta l-a supărat pe Andreas.

Septembrie m-a apucat învăţând şi citind. Am intrat la buget. Asta da surpriză, dragă 2010! Apoi m-am mutat cu Denisa şi am început să lucrez la Iminent. Într-un fel îmi pare rău că totul s-a desfăşurat aşa de repede. Aş fi vrut, parcă, să se imprime mai bine în mine toate evenimentele.

Cu mutatu' deja am intrat în octombrie şi în anul şcolar.

Noiembrie. Heh. A fost aici, după colţ. Ziua mea cu mutle cadouri. Nu extrem de multe. No offense, n-aveai cum să-l întreci pe 2007. Congresul de la Tg. Mureş, cu aşa de mulţi prieteni. Frumos.

Iată, şi decembrie, ultima ta lună. Cu zăpadă, nu suficientă pentru snowboard, dar te iert. Meriţi să te iert. M-ai suprins tare, tare de tot luna asta. Nu am să-ţi scriu despre ce e vorba pentru că ştii deja şi pentru că am promis că nu voi scrie despre asta. Îţi mulţumesc şi pentru asta.
Am răcit iarăşi dar am ochii egali and this is also a first :D. Sunt în tren spre Sibiu, unde o să-mi iau rămas bun de la tine oficial. Încă de pe vremea lui 2007 mi-am dorit să fiu de revelion în Sibiu şi iată ca tu, 2010, îmi faci iarăşi bucurie.

Îmi pare rău că nu am avut încredere în tine încă din ianuarie. Poate dacă mi-ai fi zis cum o să fii..
Dacă mi-ai fi povestit de scrisorile cu Carmen, de îmbrăţisările Adinei, de ce prieten bun e Dragoş, de timpul cu Roxi, de Denisa, de Ovidiu,de colegii noi, de nimicuri, de tropăitul Emmei, de fiorii concertelor, de ploi torenţiale, de bălăcit de picioare, de lacrimi dulci şi sărate, de sosuri de usturoi, de drumuri încurcate, de autobuze piercute, de sărutări, de zâmbete, de obraji roşii, de frustrări, de lene, de plictiseală, de toate câte au fost, dacă mi-ai fi spus dinainte nu aş fi învăţat să am încredere în următorii ani.
Până la urmă, asta e încrederea, să nu ştii ce va fi şi totuşi să crezi în bine, în bine şi în rău.
Am învăţat că viaţa, chiar şi când face cercuri complete, e minunată. Îţi mulţumesc pentru asta. Şi eu şi 2011.

Rămâi cu bine 2010.
Am să te mai scriu de câteva ori, aşa, de drag.. 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010

PS. A, te salută şi Adina, aproape că uitasem

Momente de creativitate (nu ale mele)

2010-12-30T21:51:00.003+01:00

"Imi iau jucariile si le dau la alta."
Adina

Cuvinte potrivite

2010-12-28T09:56:00.004+01:00

Veniţi cu mine în câteva locuri, locuri în care toţi am mai fost.

O cameră de spital. Totul e alb. Peretii sunt albi, cearceafurile sunt albe, chiar si gandurile sunt albe. Si e liniste. Atat de liniste ca se aude doar perfuzia picurand precis si neperturbat. Cuvinte nu sunt. De altfel, ce ai putea spune?

Mergem acum în alt loc. O sală de tribunal. Cuvinte plonjează din toate direcţiile. Cuvinte strigate, şoptite, încărcate de mânie, ură, frustrare, dar nu sunt cuvintele potrivite. Plecăm de aici.

Iată un aeroport. Soţia pleacă în Spania. Copiii au rămas la bunici ca să nu fie prea grea despărţirea. Ce poţi spune? Te bălăceşti în convenţii sociale gen "Drum bun!", "Să ma suni când ajungi", "Să ai grijă de copii".. Dar unde sunt cuvintele? Cuvintele care ar trebui spuse. "Te iubesc! Nu pleca. Ne descurcam noi.."

În drum de la aeroport ne oprim într-un cimitir. Nu se aude decât pământul căzând pe lemn. Cuvintele? S-au înecat în lacrimi şi singurele care au supravieţuit sunt "De ce? De ce, Doamne?"

Un parc îngheţat. În asentiment cu sufletul. Primeşti o veste rea. O meriţi. Ştii că ai greşit. Cuvintele se rostogolesc, împiedicându-se să iasă. Se văd şi ele că nu sunt potrivite, dar ies si asa. Te întreabă dacă mai ai ceva de zis înainte să închidă. Da. Ai mai avea cel puţin o mie de cuvinte de zis, dar dacă nu sunt cele potrivite.. Se face linişte şi frig.

O să mergem acum într-un loc în care nu aţi mai fost până acum. Acum mulţi, foarte mulţi ani, Dumnezeu a creat din nimic un paradis şi pe om. În fiecare dimineaţă şi seară se întâlnea cu el pe iarbă verde, sub cer senin şi soare cald. O rutină divină. Până într-o seară, când, nu l-a mai găsit pe Adam la locul întâlnirii. Ascuns după tufişuri de ruşinea păcatului, Adam, a ieşit în cele din urmă la chemarea lui Dumnezeu. Ce era de făcut? Mai degrabă, ce era de zis..?
Dumnezeu a găsit cuvântul potrivit. Cuvântul perfect. Cuvântul întrupat. Isus.

Cuvânt potrivit pentru toate locurile în care am fost.
Cuvânt potrivit pentru temeri, căci îngerul a zis "Nu vă temeţi:".
Cuvânt potrivit pentru veşti rele, "căci vă aduc o veste bună".
Cuvânt potrivit pentru tristeţe "care va fi o mare bucurie pentru tot norodul".
Cuvânt potrivit pentru moarte, "astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. "

Don't wait for snow, don't wait for ice

2010-12-28T09:45:00.005+01:00

Pentru cine vrea

2010-12-22T09:09:00.003+01:00

Obiecte de lucru manual, prajituri, fursecuri, ceai si colinde.
Holul este pe Str. de Mijloc, nr 47, langa restaurantul Old European Inn

MiC, ep 7

2010-12-20T12:33:00.004+01:00

Some of the credits go to Larisa
Click on the image for a proper display.

Pentru turisti (brasoveni)

2010-12-15T15:29:00.003+01:00

Cantam si anul asta. Adica, nu se stie daca eu cant ca l-au pus martea, cand, se stie, sunt 3 ceasuri rele. Si le petrec toate la servici.

Cand eram mica

2010-12-14T20:48:00.004+01:00

..credeam ca oamenii rai sunt oamenii care sunt incruntati, oamenii care nu zambesc necunoscutilor si cunoscutilor cu greu. Oamenii rai nu mancau prajituri si nici nu se uitau la desene animate. Mai credeam ca nu suporta pepenele si nici nu stiu cum arata ala galben. Oamenii rai nu aveau culori preferate si nu i-am vazut niciodata sa scoata limba. Nu faceau glume si daca radeau de glumele altora, erau glume la care altii inroseau. Oamenii rai nu imparteau nimic cu tine si-ti luau si ce aveai in mana. Nu primeai imbratisari din senin de la ei si nici macar din ploaie si nori si asta pentru ca oamenii rai nu au inima. Au. Dar bate in acelasi ritm. Niciodata mai repede, niciodata mai incet. Mereu acelasi ritm egoist, fiecare bataie doar pentru ei, nici o bataie pentru altii. Oamenii rai nu stiau sa desenze zambete pe fetele altora si nici macar pe hartie. Ei nu te ajutau, nu le pasa ca mananci singur, nu te intrebau la ce te gandesti, nu observau ca iti e frig sau cald. Oamenii rai nu stiau personaje din desene animate si nu puneau intrebari prostesti. A fi serios pentru ei era o meserie si nu o modalitate de a-i face pe altii sa rada. Oamenii rai erau rai pur si simplu, nu as fi avut niciodata incredere in ei. Nu le-as fi dat sa-mi tina nimic. Nici macar, nici macar o gargarita, daramite inima.
Asta credeam cand eram mica.
Si acum, cred la fel.

merge si fara cuvinte

2010-12-08T22:17:00.002+01:00

EM 80 1
ECC40 2
EF80 7
ECC82 5
EABC80 1
EF18 1
ECC85 1
ECC81 1

Pentru turisti (brasoveni)

2010-12-08T14:28:00.003+01:00

Va ziceam anu' trecut de Beni, ba nu, acum doi ani. Asa, ati citit? Bun. Ei bine, ce ati citit acolo e adevarat si acum aveti ocazia sa vedeti de ce. Beni va fi duminica, 12 decembrie, la ora 17, in Biserica Neagra, solist, in cadrul concertului de craciun sustinut de corul Bach al Bisericii Negre, dirijat de Steffen Schlandt.
Abia astept! :D

Ghici cine!

2010-12-06T13:55:00.005+01:00

Ce-ai zice daca as veni si ti-as pune mainile la ochi si apoi ti-as zice: 'Ghici cine!'? Poate ai sa-mi zici 'Laura', dar eu vreau sa ghicesti altcineva si-ti pun mainile la ochi ca sa-ti poti imagina mai usor.
O ploaie de vara, cu stropi mari, calzi. Iti curg pe frunte si se preling pe fata. Rasete vesele de copii, gangurit si clipocit de manute mici si grasute. O prajitura calda, mai bine, o placinta cu mere. Dulce si acrisoara, aromata, invelita in staniol si impartita la un colt de repetitii. O fuga dupa un autobuz, ultimul de sambata seara. Pe langa tropaitul picioarelor se rostogolesc hohote de ras. Sau, mai gandeste-te la o rafala de vant, spre care te introci cu fata si nici nu poti respira. Acum, schimba vantul cu sute de cuvinte pe engleza. Iarba verde. Descult in iarba verde, uda de la roo. Colinde pana la capatul raguselii. Lacrimi, de care vrei. Dar te-as sfatui sa-ti imaginezi ca sunt de bucurie, alea sunt mai putin sarate. Rugaciuni in soapta. Nisip in papuci. Imbratisari tip asfixiere. Stat pe spate si privit la nori. Tot pe iarba. O ureche gata sa asculte orice prostie. O cutie plina cu pui de catei, care sa sara pe tine si sa te linga pe fata, sa te zgarie usor cu labutele pe maini.
Gata. Ghici cine!
Toate astea si mai mult este Carmen si e prietena mea. :)

Personal merg cu personalu'

2010-12-05T21:43:00.005+01:00

Doi neni, in their mid 50's, povestesc despre operatii. S-au cunoscut in tren, evident. Ma uimeste usurinta cu care vorbesc despre lucruri atat de intime, ca si cum ar fi vorba de vreme. De fapt, asta m-a uimit totdeauna la oameni in tren. Povestesc orice, cu gandul ca oricum n-o sa se mai intalneasca niciodata cu oamenii aia. Povestea este foarte jenanta si cu multe detalii. Nu stiu daca ma enereveaza povestea in sine sau felul dezinteresat de ascultare a interlocutorului.

A trecut un nene. Pute.

Baiatul din fata celor doi neni s-a fortat sa doarma, n-a reusit. A recurs la carte. Prea plictisitoare. A intrat in vorba cu ei. Mneh. A revenit la carte.

Vis-a vis de mine, o tipa pretentioasa, a declarat ea, da ochii peste cap la fiecare a treia persoana.

Tipul de langa ea da un concert rock pentru neuronii lui.

Tanti de langa mine mananca cornulete de comert si bea apa minerala din sticluta de 0,25 de tutti frutti, de care nu mai gasesti de cumparat de vreo 5 ani.

Un nene tocma' mi-a sters o geanta de cap.

Tanti s-a hotarat sa-si dea pana la urma paltonul jos. S-o fi convins ca trenu' pleaca.

Nenii din stanga au trecut de la centrale la copii.

- Ai fete?
- Da, maritate
- Ooooo, bravo, bravo, ai fete casatorite..

Like, whaaa'? Ce merit are el.

Neuronii s-au revoltat, au cerut muzica mai incet. Asta, sau tipul vede ce scriu.

A fluierat de plecare, lumea se agita putin.

Poate chiar a citit ce am scris. Se uita dubios.

Trenu' a pornit si s-a oprit. Toata lumea face comentarii pe care doar ei le considera amuzante.

Politica. Nenii din stanga. Sunt putin uimita ca abia acum vorbesc despre asta. Se pare ca aoperatiile au fost un spargator de gheata asa de reusit incat s-au balacit indelung in subiect.

Trece o tanti cu un bax de hartie igenica. Wait, wait, wait for it..Dap, l-a sters de mine.

Baiatu' a cedat. S-a culcat cu capu' pe pervaz. Sau a lesinat?

Pensii. Nenii.

Tipa si-a pus castile, a incercat sa le descurce dar s-a lasat pagubasa. Merge si asa. Poate nu e chiar pretentioasa?

Tanti incearca sa traga cu ochiu'. Nu vede. Probabil ii pare rau ca inca nu si-a facut ochelarii aia de vedere de care o tot bat la cap copii si sotu'.

Revolutia neuronilor a fost inabusita in decibeli.

Doi tipi, in spate, cauta disperati o priza. Si eu.

Nasu' a ajuns la jumatea vagonului si a disparut. Pur si simplu. A. Here he is. Cu ochii mici de nesomn. L-a trezit pe baiat. Il intreaba de carte, daca e mai 'detailata'. Ieeeei. Vorbim de Ceausescu. Nenea dezinteresat este total dezinteresat.

Tipul cu neuronii zambeste inapoi. Mi-e rusine sa ma mai uit. Daca ma intreaba cum ma cheama?

Uuu. Baiatul a cazut din nou in bratele lui Morfeu.

E liniste. Aud toti ca doamna din capat are probleme cu cauciucurile de iarna.

Oh, tipul cu neuronii si-a scos foi sa scrie. Is it possible? Is this the day when I become a trendsetter?? O tot impatureste. Ha, ha, nu-i scrie pixu'. A desenat un smiley, cel putin asa cred, ca e stramb.

Tanti trage cu ochiu'. Poate totusi nu are nevoie de ochelari. Are esarfa cu imprimeu de leopard.

Baiatul s-a trezit. Cred ca cartea e de vina pentru aceste stari de reverie si luciditate bruste.

Uuu. Tipa pretentioasa si-a dat paltonul jos. Abia acum?? Tanti a fost mai rapida.

Am zambit in directia lui nenea dezinteresat. Acum asculta ceva mai empatic.

Tipul cu neuronii ma intreaba ce scriu.

Depparte, pe hol, doarme o fta pe bagaje.

Wow. Tipa pretentioasa este intelectuala. Are ochelari. No touchy! Mneh. S-a razgnadit. I-a pus la loc. A vrut sa ne arate ca are si cum ii sta cu ei. Ma bate gandul sa mi-i scot si eu.
A scos o lumanare si o miroase, dezlipeste pretul. Aha, e cadou. Ei hai, si eticheta vrea sa o dea jos. S-a lasat pagubasa. Dude, nu poti sa o mirosi prin plastic.

Nenea vorbeste de muraturi, huh? Cum si mai ales cand au ajuns la asta?

Baiatu' a reusit sa stea treaz pret de un capitol.

Pun pariu ca toti mor de curiozitate sa citeasca ce scriu. Nenea dezinteresat banuieste ceva. Nenea cu operatie vorbeste de fiul lui care fuma. I-a fost rusine sa zica 'sa nu te puna dracu' sa te apuci iara'. A zis: 'sa nu te puna' pauza..pauza..pauza 'diavolul sa te apuci iara'

Nenii l-au invitat pe baiat la o comuniune de picioare. S-a speriat putin. S-a mutat un rand mai incolo. Nenii isi explica situatia 'A amortit, saracu''

Tanti a plecat. M-am mutat vis-a vis de tipul cu neuronii. De aici nu mai vad nimic. Aproape. Nu reusesc sa ma mai concentrez la context. Nea caisa cu operatiile are o voce asa de monotona ca nu-l mai intregistrez de aici.

Pleaca tipa pretentioasa. Ba nu. Face pipi, dar a plecat cu geanta.

Tipul din fata are papuci maro.

Ha, ha, tipa s-a dus la baie tocma' cand eram in Buda.

Nea caisa a sughitat de a auzit tot vagonu'. Chiar si el a fost surprins si se intreaba 'Ai, oare cine m-o fi pomenit la ora asta?'

Tipa totusi pleaca. Are doua posete si o punga. Foarte practic.

Imi pare rau ca nu m-am imbracat mai frumos azi.

Tipul cu neuronii simpatizeaza cu nationalistii.

Baiatul a renuntat de mult la carte in favoarea somnului, dar acum citeste. Un monitor. Si nu e oficial.

In rest, au coborat toti.

MiC, ep 6

2010-12-03T13:59:00.004+01:00

Some people suggested those weren't footprints but buttprints (pun intended)

Ce bine ca esti, ce mirare ca te suport

2010-11-30T23:13:00.004+01:00

Ce bine ca nu ninge si ce bine ca ploua si e ceata si frig degeaba. Si ce bine ca nu am linux, ci windows si ce bine ca am mancat supa din plic si ce bine ca nu mai merg la meci. Ce bine ca nu stie nimeni cu se cheama masterul si ce bine ca G s-a facut ultima litera din alfabet. Ce bine ca nu inteleg tot ce mi se spune si ce bine ca jobul nu ma provoaca. Si ce bine ca nu am fost la amicus in seara asta, ca urasc clatitele.

Cu drag, zilei de azi.

The story of Jonah

2010-11-30T15:17:00.001+01:00

The story of Jonah from Corinth Baptist Church on Vimeo.

Leonard Doroftei şi ADRA România intră în ring împotriva Violenţei în Familie

2010-11-29T11:16:00.002+01:00

La sfârşitul săptămânii trecute am aflat despre startul unei campanii împotriva violenţei domestice. Între 25 noiembrie – 10 decembrie este perioada dedicată la nivel mondial luptei împotriva violenţei în familie de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA) a lansat cu această ocazie o campanie în această direcţie, iar cel care s-a alăturat ca imagine pt. aceasta este nimeni altul decât Leonard Doroftei. (via Beni)

Dar voi lăsa în continuare ca mesajul oficial şi informaţiile de pe pagina organizaţiei să vă clarifice despre ce este vorba.

“Iţi place să dai? Alege-ţi un partener pe măsură!” – Doroftei îşi ironizează adversarul

Leonard Doroftei şi ADRA România vor întâlni în ringul public Fiara Violenţei în Familie, cu 12.000 de knockout-uri în 2010 în faţa unor adversari inferiori fizic: femei şi copii neajutoraţi. Echipa Doroftei / ADRA România va beneficia de sprijinulul voluntarilor, a 25.000 de pliante şi difuzarea de publicitate digitală prin intermediul ecranelor reţelei ZOOM situate în staţii de metrou, universităţi, mall-uri, baruri şi restaurante.

Este pentru prima dată, când Fiara Violenţei în Familie va trebui să îi facă faţă unui adversar redutabil şi suntem pregătiţi să o scoatem din peisaj definitiv. Este uşor să te crezi campion şi să baţi adversari mai slabi, cum ar fi un copil neajutorat sau o femeie, însă dacă eşti cu adevărat bărbat, eviţi o dispută cu acest tip de adversar. Altfel te faci de ruşine! Luptele bărbăteşti şi sportive se duc în ring. Campionii adevăraţi îşi aleg parteneri pe măsură! – a declarat pugilistul Leonard Doroftei, căsătorit de 16 ani şi tată a trei copii, înaintea meciului de 16 reprize.

Alături de pugilist, din poziţia de iniţiator al acestei confruntări, ADRA România aduce ca sprijin Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADRA cu cea mai mare capacitate din această parte a ţării precum şi campanii de informare şi responsabilizare socială organizate anual.

În ciuda palmaresului statistic al Violenţei în Familie, mulţi observatori consideră că, deşi numărul impresionant de victorii este incontestabil, printre adversari nu s-a aflat niciodată o persoană pe măsură. Observatorii îl văd pe Leonard Doroftei ca favorit alături de echipa ADRA România, dar în box nu se ştie niciodată, uneori decide o singură lovitură; în consecinţă recomandă un sprijin activ din partea susţinătorilor săi şi a celor câteva sute de mii de spectatori estimaţi de organizatori.

Mhh

2010-11-25T10:08:00.003+01:00

Unele zile incep usor. Mai ales cele de vara. Te trezesti ca dimineata a aruncat o galeata de soare pe tine, sari din pat si zbori. Ti-e foame de cum iesi pe usa, manaci piersici manjindu-te pa barbie si maini, semaforul e verde, nu este coada la XEROX, cainii dau din coada, clientii sunt de treaba, masa de pranz geniala, drumul spre casa - nici nu stii cand trece si in cele din urma supa de rosii, putin pian si somn instant.

Alte zile incep mai greu. Ti se lipesc pleoapele a somn neterminat, nu ti-e foame decat pe la 12, dar dupa primul senvis deja lumea arata putin diferit. Nu prinzi verde la toate semafoarele verde, dar per total poti sa adormi multumit, dupa o tocanita de cartofi.

In cele din urma, sunt zile care nu incep deloc. Zile in care realitatea si visele urate fac echipa de 'spart oalele si mancat sarmalele'. Te trezesti, in cele din urma, deasupra unui lighean/colac de veceu, vorba mamei'sa versi tot raul din tine'. Soarele, daca straluceste, iti intra in ochi, nu prea conteaza daca e verde sau rosu la semafor, la 12 jumate inca nu ti-e foame, dar bei apa - intru curatirea sufletului :)) :-j. Zilelor astora nu le stie nimeni cu adevarat sfarsitul, pentru ca ele nu incep deloc.

MiC, ep 5, is here

2010-11-24T12:28:00.003+01:00

It should've come out last month but I didn't have a computer.

Imi trag sufletu'

2010-11-08T22:50:00.003+01:00

Nu stiu daca e ziua de luni sau saptamana asta in sine, dar ma simt obosita. Trebuie sa-mi refac ultimul referat, sa fac rost de prajituri, sa-mi iau "la revedere" de la prieteni, sa fac mancare, sa-i imbratisez pe Carmen si Beni, vreau sa ma supar pe cineva si sa ma cert, oricine, poate chiar si cu portarul. Trebuie sa recuperez MiC, nu-mi gasesc cuvintele si nu-mi gasesc sufletul. Incerc sa-l trag, dar nu reusesc. A ramas undeva pe drum. Vreau

Ce-mi doresc de ziua mea II

2010-11-06T00:23:00.002+01:00

De ziua mea imi doresc Pop Rocks.

Si ma intreb acuma daca ideile astea-mi vin numai asa, sa zicem urat, de al naibii, de-mi doresc numai ce nu se poate.

La multi ani, Beni

2010-11-05T16:03:00.004+01:00

Pastele e cand vreau eu

2010-11-02T22:07:00.003+01:00

De o zi suntem in casa noua. In seara asta, vrand sa aprindem focu' am descoperit ca nu avem cu ce sa-l aprindem. Cautarile nu au avut niciun rezultat. Pana la urma am luat o lumanare si am mers la vecini sa iau lumina. Oamenii aproape si-au facut cruce, dar au aprins cu bunavointa lumanarea micuta dintre palme. Am pornit pasind sfios si pios spre usa noastra, dar cand am deschis usa s-a stins lumina. Pana la urma am facut rost de o bricheta si acum am lumina cand vreau eu, deci, sa fie paste.

Ce-mi doresc de ziua mea

2010-10-31T18:44:00.005+01:00

Anu' asta descopar ca am imbatranit. Am inceput sa-mi doresc numai lucruri nemateriale de ziua mea. De ziua mea in sine voi fi in lumea a doua. Va fi o joi. Ceea ce ma bucura. Imi place ziua de joi. Joia se intampla lucruri frumoase. Poate..mneah.. Revenind, ce-mi doresc de ziua mea. De ziua mea imi doresc si acum o sa las capu' pe spate si o sa visez. Si poate o sa lacrimez putin. Ei bine, imi doresc o felicitare de peste maneca, care sa ajunga eventual pe adresa de pe Hirscher si sa trec prin tot procesu' penibil de a ajunge in posesia ei. Imi doresc sa-mi povesteasca mama iarasi cum a fost in ziua care m-a nascut, sa-mi zica de ce asteptari si ce vise avea pentru mine. Sau macar sa-mi zica ca avea. Imi doresc sa o iau pe Emma in brate si sa-mi rada in ureche. Imi mai doresc sa vorbesc multe cu cuvinte putine, de preferat nimicuri. Imi doresc sa rad cu lacrimi cu Beni si Carmen si Adina. Imi doresc sa ma invite Raluca la masa si sa-mi povesteasca, sa ma certe ca nu am mai scris pe blog si sa ne imbatam cu must de mere. Si-mi doresc sa am bani sa-mi iau un laptop pe care sa pot lucra. Hai ca n-am imbatranit chiar de tot.
Oricum, jumate din oamenii mentionati nu-mi citesc blogu' iar cealalta jumate se afla in imposibilitatea de a-mi indeplini dorintele.
Asta e, asa, un soi de visare intre realitate si fictiune.. sau intre Bucuresti si Brasov.

Serviciile pudice

2010-10-25T19:13:00.004+02:00

Am sa va povestesc intai despre doamnele de la ghiseu. Acestea au, ca toti oamenii dealtfel, cate 5 degete la mana. Totuşi, propun ca lor sa le fie lasat doar degetul mijlociu de la fiecare mana. Acesta este singurul deget pe care dansele il folosesc in momentul dactilografierii.

Toata lumea citeste. In metrou, in statie, la piata, poporul citeste. Desigur, daca va uitati cu atentie, majoritatea sunt in prima parte a cartii. Revenim, toata lumea citeste, chiar si gardianul de la colt. Este total afundat in cartea cu pagini galbui, nu aude, nu vede. Va imaginati, daca va ataca cineva si ii cereti ajutorul va va raspunde "numa' putin.. acum termin paragrafu'.."

Suna la usa. Postasul. Are un plic pentru care trebuie sa semnez. Trecem peste exprimarea lui deficitara din care nu am inteles nimic. Omu' imi da hartia caut un pix prin casa si semnez. Trecem si peste faptu' ca plicu' nu era pt mine si eu am semnat in numele destinatarului. Ma intorc la usa. Omu', cu un zambet spasit imi zice 'N-aveti sa-mi dati si mie un pix ca nu am si mi-ar trebui'.

Va urma

A pierdut cineva marti 3 ceasuri rele?

2010-10-23T11:41:00.004+02:00

Daca da, sa stiti ca le-am gasit eu miercuri.
Miercuri trebuia sa ajung la 9 dimineata la servici pentru ca venea CEO.
Eh, m-am trezit la 7 si 20 si am inchis o secunda ochii sa-mi revin. Desigur, secunda s-a transformat in 40 de minute si am inceput sa alerg cu periuta de dinti in gura, o soseta in picior si cu o mana in geaca.
Am continuat sa alerg pana in statie unde am descoperit ca nu eram singura care se grabea. Ne-am suit cu totii in autobuz si ne-am inghesuit asa de tare incat buricu' imi atingea coloana.
Nu-mi dadeam seama exact pe unde suntem, fiind undeva la mijloc multimii, si o ascultam pe tanti care anunta statiile. De unde era sa stiu eu ca ea era dereglata? Am coborat 2 statii prea repede si cand sa urc inapoi in autobuz, nu mai aveam unde. M-am gandit si razgandit si am hotarat ca cel mai bine iau un taxi.
Am darul de a lua de pe raft sticla care nu se deschide, de a ma aseza pe scaunul care e subred, de a cumpara o bluza cu defect, dar nu ma gandem ca asta e posibil si in alegerea taxiului. Ei bine, nu am vazut in viata mea un sofer mai pampalau.
Se aseza pe banda cea mai aglomerata si sa-l blasteme sfintii daca se muta pe alta care inainta mai repede. Prindea toate semafoarele pe galben, nici macar pe rosu. As fi avut o oarecare consolare daca era pe rosu. Dar nu, el nu putea sa calce putin pedala. Bine, nu-ti imagina ca noi veneam, veneam si cand ajungeam la smefar, pac! era galben. Nu, noi stateam intr-un ambuteiaj si se facea de vreo trei ori verde pana ajungeam noi la semafor. Intelegi? Cu atat mai mare era frustrarea. Oare nu se gandea ca ma grabesc? Adica de ce as lua un taxi? Nu ca sa ajung mai repede undeva?
Apoi, desigur, mai era si faptul ca nu se baga. Taximetristii sunt soferi notorii, stie oricine. Iti taie cale, se baga brusc in fata ta si la fel de brusc fac stanga, accelereaza, franeaza, injura, se strecoara, schimba benzile etc. Dar acest minunat, pasnic sofer nu reusea nicicum sa fac ceva din toate astea. Il claxonau altii si-i faceau loc sa se strecoare. Dupa fiecare incident de acest gen ridica mainile neputiincios si fata lui exprima sincer "mea culpa".
Dupa 50 de minute ajungem. N-a putut sa opreasca in fata cladirii ca era strada cu sens unic si nu stia cum sa ajunga pe partea cealalta. Asadar, continuti sa alerg, fiind 10 minute in intarziere si dau de colegii mei, care de cum au ajuns si-au luat o pauza de tigara. Mda, deci nu venise insul.
Nu-mi ramanea decat sa-mi trag sufletul dupa mine pana la etaju' 1 si sa las nervii jos.

Intre realitate si fictiune sau intre Bucuresti si Brasov

2010-10-18T10:09:00.001+02:00

Ard de nerabdare, ard si de caldura, sa povestesc despre calatoria mea spre Brasov. Stam ca in 28 la ora de varf. Asta pentru ca este plin de oameni si miroase asemanator. In proximitatea mea spatiala este un nene care sforaie, o tanti cu un copil mic, despre care nu se stie ce gen are (ii zice cand ‘baiatu’ mamei’ cand ‘ce fata desteapta e ea’) si un nene care asculta radio dintr’un fel de aparat. Oamenii stau lipiti unii de altii. In astfel de pozitii intime nu se poate vorbi decat despre lucruri intime. Cum, de pilda, o doamna, care m’a luat protector in brate, ma intreaba daca nu mi’ar placea ca ea sa fie baiat. Mi’a fost frica sa ma uit la ea. Am plecat privirea si am inceput sa trag zgomotos din pai. Norocosii care stau jos citesc ‘Libertatea’. Cumva, asta nu ma mira. Am ajuns intr’o gara importanta si nu se mai deschidea usa. Am fost in pragul unei revolutii. Multimea cere de mult sange, acum i s’a oferit pretextu’. Pana sa aprinda facliile o femeie a izbucnit in lacrimi hohotind ‘de ce maica??’ Strigatul a ramas atarnand in mirosul de transpiratie, care a devenit vizibil. Si atunci, atunci s’a deschis usa. Oamenii au sarit in lumina soarelui in apus, cazand in genunchi, facand plecaciuni. Puhoiul ramas in tren s’a napustit asupra singurului loc ce s’a eliberat. Faptul ca se apropia o noua statie ce promitea noi locuri, dar mai ales imaginea nasului transpirand, cu lacrimi in ochi si subtiindu’si burta printre calatori, a potolit mania multimii. Intre timp, am trecut de alta statie. Multe locuri s’au eliberat si am fost si eu pe lista Fortunei. Situatia s’a detensionat in asa masura incat nenea a inchis radioul. Asculta ‘Trinitas’. Dealtfel, atmosfera trenului s’a rezumat la acel murmur familiar de voci pestrite si linistite. Iar trenul, aceasta barca pe raul Styx, spune aceaiasi poveste veche, ‘tagadam tagadam’ si nu stie ca azi a scris istorie.

Musica Coronensis

2010-10-15T12:06:00.004+02:00

Anu' asta am uitat sa va anunt mai din timp dar o face Beni cu succes, de fiecare data. :)

Aici este pliantul

Visul unei nopti de toamna

2010-10-11T03:01:00.005+02:00

Este toamna si este noapte, dar nu visez. Cam chiar din contra. Aflu lucruri noi in aceasta noapte. Cum ar fi ca, un sforait puternic trece si de casti close-air si l'ar putea scoate din minti si pe vaslasu' de pe Styx pe motivul ca'i trezeste mortii. In aceasta noapte am hotarat ca sub niciun chip nu ma voi marita cu un barbat care sforaie. Amintesc doar in treacat degetul care ma mananca inexplicabil si maseaua de minte care'si face de cap. Noaptea toate pisicile nu doar sunt negre dar te si zgarie pe maini. Imi reprosez ca am lasat balta MiC, ca blogu' nu mai e nimic din ce a fost, imi e dor de alte tari si de alte timpuri. Mi'e dor sa fiu indragostita de Beni, sa ma cert cu Larisa, sa aud prima data de Coldplay, sa fredonez zambind 'Umbra', sa'mi trebuiasca bani de imprimanta. Realizez acum ca sforaitul are un punct culminant spre care se indreapta, un punct de sonoritate maxima, in care autorul pare ca se lupta pt ultima nara de aer. Mraz imi aminteste de Austria. Acum Arsinel imi aminteste de o vineri seara. Din ce in ce mai des mi se pare o pacoste memoria asta a mea a lucrurilor mici si de nimic. O, stai, la fel de inexplicabil, ma mananca si in ureche. Si stii care'i partea amuzanta? Amuzanta am zis? Enervanta am vrut sa zic. Eu chiar dormeam pana acum o ora. Visam ca taiam cartofi pt spioni cand m'am trezit brusc pt ca mi'am amintit ca am lasat messu' deschis. De ce era asta asa de important incat m'am trezit nu conteaza. Conteaza ca sunt treaza and there's no way back to the nice potatoe dream.. Adevaru' e ca daca mama sau Eva lui Hitler sforaia pot sa inteleg de ce era asa de morocanos. Ramasesem la amintirea lucrurilor de nimic. Pt ca daca uit lucrurile de nimic amintirea nu mai exista, cel putin nu intr'o forma suficient de intensa. Vreau sa uit asprimea costumului alb al tatei si mirosul palariei de paie. Vreau sa uit ca am mancat clatite in prima noapte la Betty. Vreau sa uit ce culoare aveau adidasii intr'o joi si ce tricou purtam pe sub plovarul negru. Mi'ar placea sa'mi amintesc ce s'a vorbit la primu' comitet AMiCUS si nu de culoare strampilor lui Mada sau de aceasi blestemati de adidasi. Who am I kidding, n'am cum sa scap de asta.
Nu m'am hotarat daca postu' asta ar trebui sa fie amuzant sau ne. Poate ca si Shakespeare a avut dubii. Hotarati voi. Pana la urma a lui a avut Happy End. Da' ce conteaza sfarsitu'? Da, dimineata, e happy ca nu vor mai fi zgomote, dar nu e dimineata. M'am indepartat doar doua ore de visul cu cartofi.
Comptine d'un autre ete. Heh. Tot vineri seara. Cu Beni, Andrei si Nita. 'cum il cheama?' 'Tiersen'. Zambesc pana la urechi. Ei, nu chiar pana la urechi si nu chiar eu. Damn! Fix you. Fiecare vers o poveste. Cum ar fi sa'ti faci un playlist dupa amintiri? Asta ma amuza. Chiar chicotesc putin.
Huh, parca e liniste?! Gata! Ochii stransi..cartofi.. cartofi .. cartofi.. cartofi
P.S. In primul rand, alarma falsa. In al doilea rand, scrie jos ca a fost publicat la 3, da' sa stiti ca acum e 4. In alte tari e 3 si'n altele chiar 2.

Ce nu'nteleg in Bucuresti

2010-10-07T10:33:00.003+02:00

Nu inteleg de ce oamenii arunca ambalaje pe jos,la 30cm de cosu' de gunoi. Nu inteleg de ce liftu' nu vine niciodata cand il chem eu. Nu inteleg de ce oamenii zambesc in metrou doar daca urca cineva cu un animal. De ce oamenii mai folosesc casti si nu asculta direct. Rezultat'u e oricum acelasi. Si,mai ales, nu'nteleg de ce prietenii sunt invizibili.

Cercei

2010-09-23T10:31:00.013+02:00

Ai impresia ca unu e mai mic, dar e unghiu prost, sunt egali. Alea de o singura culoare se pot face dubluri la nesfarsit, restu' plus minus. 5 lei perechea