Messias

In data de 19 octombrie a.c., la ora 17:00, in Biserica Neagra, puteti audia "Messias" de Georg Friedrich Haendel. Canta corurile Junge Chor WiIhelmshaven si Bachchor Brasov.
Calitate garantata.

Draga toamna,

sa sti ca de mult am vrut sa-ti scriu aceasta scrisoare. Dar in fiecare an am crezut ca nu va fi nevoie. Iata ca anu' asta a sosit momentu'. Te urasc. Ai citit bine. Te urasc, pentru ca in fiecare an imi iei prieteni si rude. Te urasc pt ca invalui totu' in soare caldicel si zeci de culori calde, si-mi faci sufletu' sa iasa afara din piept ca sa se bucure si asta numai pentru ca in secunda urmatoare sa-l faci sa inghete de frig, sa crape incet-incet apoi sa dai drumul tornadelor de vant rece si aspru si sa mi-l faci bucati. Apoi saptamani intregi ploo marunt si eu stau si adun bucatele de suflet prin toate ungherele imposibile. Nu incerca sa-ti ceri scuze, nu are rost, pentru ca stiu ca si la anu' la fel ai sa faci.

Laura, torned apart

Caine, concentreaza-te!

Cainele nu e altul decat micul Linux si anume cainele lui Andreas si al Cristinei. Este rasa pura de maidanez, alb cu pete negre sau negru cu pete albe. Momentan viata lui se petrece in cutia unei imprimante, unde Andreas, plin de iubire i-a pus un polistiren si o saiba sa se joace. De mancat mananca, de vazut nu prea, de facut mizerie - o gramada. El insa nu stie ce planuri are Andreas cu el. Se asteapta ca acest caine sa manance deseuri si sa produca motorina, sa traisca vesnic si sa produca oxigen. Daca nu va indeplini aceste cerinte va trebui sa invete sa programeze sau cel putin sa raspunda la telefon. Bietul de el, cred ca nu banuieste nimic. Sau cine stie? Cred ca a inteles el ceva atunci cand Andreas il tinea de bot sa nu mai schiaune zicandu-i cu toata seriozitatea:'Caine, concentreaza-te!'

A venit toamna

Ma plimbam agale, pe dupa ziduri. Frunzele fosneau crocant sub papuci, paraul bolborosea lenes, chiar si soarele lenevea pe banci, printre ramuri si pe fetele oamenilor. Mirosea a castane si a fum de toamna. Intro astfel de atmosfera reverica nu ma puteam gandi decat la un singur lucru..Mda...la noua mea placa! :D :D :D Care este un Burton de 1,56, simetric. Eapi, eapi, eapi!

Poze de la nunta

Funny de la Beni

Post congres 2

Pan' la urma la insistentele insistente ale unui ins, ne-am cazat. Si-asa a trecut palpitanta prima zi a congresului. Vineri a fost programata o excursie intru vizitarea Bucurestiilor. Cu chiu cu vai am urcat in autocar, unde nici bine nu ne-am asezat si a trebuit sa socializam. Si uite asa am facut cunostiinta cu minunatii frati Butscher: Reimo si Dietmar. Aaaaaa si sa nu uitam de Ralf (un nene la vro 50 si de ani cu burta mare despre care Carmen se intreba la ce-o fi student). Cat ai clipi am ajuns la Casa Poporului, unde, dupa ce mi-o fost scanat geanta, gardianul veni la mine cu o privire suspecta zicand:'Imi aratati si mie briceagul ala?' Se teama omu' ca poate vreau sa injunghii vreun covor. N-aveam voie sa facem poze, dar am facut - evident. Desigur, periplu printre coridoarele magnificului palat ar fi fost chiar searbad daca nu ne-am fi aflat in compania celor doi frati. Dupa Casa Poporului a urmat muzeul satului. Nimic interesant, poate doar caruselu' din zona Transilvaniei care Gheorghe site cum a ajuns acolo. Vineri seara a tinut un nene un seminar f interesant dar despre asta altadata. Dupa terminare Carmen si Jeff au avut indelungi dezbateri despre spellingul cuvantului 'diarrhea'. Dezabteri in care i-au inclus apoi pe toti. Sambata, ne-am uimit si revoltat iar si iar in legatura cu alegerea translatorilor. La pranz s-a facut o incurcatura cu pachetelele si ne-am suparat atat de tare incat am mancat pe frumoasele canapeli de piele din frumosul hol al Cernicai. Dupa masa am fost sa cantam in metrou, ceea ce s- dovedit o experienta frumoasa, interesanta, constructiva si epuizanta. Seara am primit vizita primarului care a lasat o impresie buna dar si una de om beat :)) Oricum momentul a fost o reala sansa pt AMiCUS. Desigur Cristina n-a putut sa nu remarce: 'Mai lipeste sa ne viziteze Papa!' Duminica, dupa incheiere, am pornit sa plecam, dar nu prea aveam cu ce. Asteptand dezolate o masina cu doo locuri libere, ne-am mai facut cu un co-calator - Michael, supranumit Talpa Mare, pe care a trebuit sa-l ducem pana-n Brasov (noroc ca nu in spate ca am fi avut reale probleme). In cele din urma, dupa ce ne-am pozat cu singurii doi nemti (in afara de Michael), a venit un nene la noi cica:
'Mergeti in Bucuresti?'
'Da'
'Cati sunteti?'
'Do..aaa..trei'
'Si cand vreti sa plecati?'
'Pai, cat de repede se poate'
'Bine, ma duc sa aduc masina'
De unde pana acum toti cu care am vorbit ori nu plecau atunci, ori nu mai aveau locuri, ori nu mergeau in Bucuresti. Sa mai spui ca nu crezi in minuni.
Ne-a intalnit si cu Cristian (si nu Cristi, ca sa-i facem pe plac), am baut un ceai nejmecher in timp ce Carmen se plimba prin Cora si Talpa Mare exersa expresii in limba romana. Apoi iar cu metroul ca in cele din urma sa ne intalnim cu Mihai si Alin. Mai greu a fost sa-l convingem pe Mihai sa-l ia si pe Michael in masina. Portbagajul era deja plin cu bagaje plus ale noastre, doi in fata, trei in spate (si mentionez ca Talpa Mare nu era numit Talpa Mare in zadar), masina era plina...aa..si plus o musca. Drumul a trecut repede fiind presarat cu bucati de paine, atipeli, incercari de dialoguri cu Michael, diminutive si rasete. Calatoria s-a incheiat cu o vizita la un om bolnav si cu deportarea lui Talpa Mare la o pensiune.
A fost un weekend frumos datorita oamenilor si incaodata constientizez valoarea pe care o dau acestia. (si nu stiu ce se intampla cu mine de vorbesc asa de oficial..)
Urmeaza poze. Ordinea cronologica incepe de jos.

Vizita lui Gulliver in tara hartiei igienice uriase

Eroii revolutiei...mda

Mathias, Sonja (cei doi nemti) si un tip de pe-acolo

In asteptarea masinii


Eashlee

Cantaretii din metrou

Cristina si doi pesti

Un fel de instantanee portretica ciudata. Nicu, Nita si Carmen

Iar am mancat prea mult

The forbidden lunch.

Nici ca voi nici ca noi.




Reimo, Carmen, un pod, Herastrau

Dietmar si Carmen in caruselu' groazei care se invartea si fara curent.

Un cal cu ochi de taranca frumoasa.

Dietmar cu ochii dupa taranci frumoase.

Reimo cu ochii dupa taranci frumoase.

Sa traiasca erdeesu'




La veceu in casa poporului. Carmen, Reimo, Dietmar si eu


Casa poporului si poporu'

Cristale Made in Romania

Carmen in metrou

Prima tura cu metrou'