Pentru Anonim

Faptul ca scriu acest post ma pune intro pozitie 'destul de' spre 'foarte' vulnerabila, dar zburand asa de tare in trecut - cu o cazia comentariului de la postul cu slapii murdari - risc aceasta pozitie vulnerabila si va cer in schimbul faptului ca mi-ati rascolit amintirile sa-mi mai povestiti din tineretea lui. :)

Pentru (turisti) brasoveni

Dizainaru' ma roaga sa va cer o parere despre afis..si bune si rele, of cors

Despre tonuri inalte si tristete

Fiind corist cu experienta (inconstienta de 10 ani si constienta de vro 5) si dirijor cu mai putina experienta, am constatat un lucru. Ma rog, am constatat mai multe lucruri, dar unul are relevanta pentru paralela ce urmeaza. Soprana, de felu' meu, am intalnit ocazional pana la 'din ce in ce mai des' note inalte, cum ar fi (acum nu stiu exact de unde sa incep, dar cred ca corect pt toata lumea ar fi de la mi bemol) mi bemol, mi, fa, fa diez, sol, sol diez, la si deocamdata ma opresc aici. Mi se intampla si mie si observ asta la multe din colegele mele si coristele mele, cum, exista o tendinta de canta tot mereu umpic, olecuta sub ton. Deobicei nu e mult, dar de fiecare data e enervant de mult. Practic e doar o problema care pleaca din minte, pentru ca vocea urca cum-necum si pana la bestematu' ala de la, dar e mereu sub. Si atunci te intrebi, daca vocea urca pana la la, inseamna ca mintea are o problema cu a canta un sol curat. Ai ajuns pana la la, inseamna ca ai trecut de tot solul, il ai.
La fel se intampla si cu tristetea, suferinta daca vrei. Are grade: mai multa, mai adanca, mai lunga. Acuma daca ai ajuns, la un moment dat, pe un la de tristete, nota intreaga, in forte, ai tot dreptul sa plangi, sa inchizi ochii si sa ceri intuneric. La un moment dat trece, te trezesti, ai supravietuit (sper ca nimeni nu simte asta cand canta sus :))). Ce inseamna asta? Ai ajuns la la! Ai solul! Deci, ai supravietuit unui la, sa nu te mai aud ca plangi pe un sol sau fa.

Dar sti ce? Cu toata teoria asta despre voce si minte, sopranele tot sub ton sunt, indiferent daca au ajuns pana la la sau chiar si. La fel, chiar daca supravietuiesti unui la de tristete nu ai solul..De fapt, nici nu-ti trebe solul..iti trebe cerul.

Faca-se voia mea

Acum cateva luni, sa fi fost noiembrie, imi doream sa ma asez in pat si sa dorm pana in aprilie. Ma suparau multe atunci. Eram trista. Ai mei se certau. Vroiam sa dorm sa scap de toate. (Sunt genu' de om care-si gaseste refugiu' in somn). Numai ca nu s-a facut voia mea si bine a fost ca nu s-a facut. M-as fi trezit cam in aceasi situatie si pe deasupra as fi ratat o gramada de momente fericite, satisfactii, lectii..Sou, faca-se voia Ta.

Cand iti sare mustaru'

Vineri, mergand spre biserica, ascultand Tiersen, traversez la un moment dat. Langa mine un pusti, blondut, de vreo 8 ani, traverseaza si el. Il vad ca se uita la mine, ma uit si eu, ii zambesc. Omuletu' ridica mana in semn de salut si zice ceva. Mi-e rusine si ma simt cu lipsa de respect fata de el, ca nu am auzit din pricina muzicii. Il dau pe Tiersen mai incet si il rog sa repete. Zice 'Servus'
'Servus'
si dupaia, ca si cum ne cunosteam cel putin de-o viata de 8 ani, continua:
'sa vezi ce ghinion am avut azi..Mergeam pe strada si cand eram la o poarta mi-a sarit tot mustaru' pe pantaloni!'
si mi-a aratat si mustarul de pe piciroul drept, deci nu, nu-i sarise omuletului mustaru' ca se enervase, se rupsese plasa. Am ras amandoi. Am asteptat la urmatoarea trecere de pietoni dupa care el a alergat iarasi spre chiosc. Intrun avant de socializare (adevaru' e ca mi-a fost drag tare de el) am strigat dupa el si l-am intrebat cum il cheama. S-a intors si apoi ca lovit de fulger m-a masurat din cap pana in picioare si realizand ca sunt mai mare ca el, a replicat foarte formal, drepti ca la scoala (scoala de pe vremea mea):
'neagoealexandru (pauza de inghitit), pe dumneavoastra?'
'Laura'
si am vrut sa-i dau o bomboana ca m-a facut sa zambesc pana la urechi, dar fugise la chiosc..sa cumpere alt mustar.

1 mai muncitoresc decat altul

Azi nu am lucrat sau cel putin nu in mod oficial. Fiind vineri, zi de curatenie generala (una din lectiile de viata ale mamei mele) am ajutat cu mult spor la treaba. De fapt mi-a placut asa de tare incat abea astept urmatoarea ocazie de munca fizica. Asadar, ziua muncii a facut din mine un brav tovaras muncitor al patriei. Bun, foarte bun.

P.S. cu toate astea, abea astept excursia din malaiesti pentru care mi-am pregatit cu sarguinta bagajul de acum 5 ore( ghips nu am pus, dar sper sa nu fie nevoie).

In cele din urma

Sunt un fex ticalos ca nu am scris postul asta vinerea trecuta.
Acum ca v-am captat atentia vreau sa va intreb:
Ai astepta de la o prietena sa fie ordonata sau punctuala? Sa se priceapa la educat copii sau sa gateasca extraordinar de bine? Sa te faca sa razi sau sa te ia la pranz la masa? Sa vina la toate repetitiile sau sa organizeze tot programul? Sa te incurajeze sau sa faca lucruri in locul tau atunci cand esti la pamant? Eu am o prietena care le face pe toate, in cel mai desavarsit mod, ai mei sei. La ea gasesti de la bomboane si glucoza la picaturi de nas, senvisuri si mancare cat cuprinde in toate excursiile. Spune mereu 'da' cand o rog ceva, indiferent daca este vorba sa-l sune pe niculescu a 8-a oara, sau daca trebuie sa bagam in tiple sute de partituri. Pe mine ma uimeste extraordinar de mult. Este unul din prietenii prin care Dumnezeu imi poarta de grija. Ma tot intreb, Raluca..unde-ti ascunzi aripile?