Premarți sau Dovada ca daca te iei de ceafa poti sa te scoti din noroi

Nu cred in ghinion, dar azi i-am dat o sansa dupa ce am citit un mesaj pe youtube, din care reiesea ca voi muri in doo zile daca nu repostez mesajul (si daca il repostam, vineri urma sa ma sarute iubirea vietii. Asta, asa, in caz ca erati curiosi sau in cazul in care iubirea vietii isi facuse planuri cu mine pt vineri, sa aibe timp sa le anuleze). So, am dat o sansa ghinionului si mi-am pierdut abonamentu' metrorex, m-am asezatcu fundu' intr-o guma, fund cu care m-am asezat apoi pe scaun, guma fiind acum si pe pantaloni si pe scaun si mi s-a stricat sticku' de internet. M-am conectat la o retea schnurlos nesecurizata, careia ii place sa joace v-ati-ascunselea. Dar asta nu e rau. Mi-am consumat azi cele 3 ceasuri rele de maine.

De scris aici voiam sa scriu altceva, da' am zis ca dupa sesiune, ca, am uitat sa va zic, da' m-am facut serioasa. Dar iata ca, in ciuda examenului de maine (sau azi, ca cine stie cand apuc sa postez. sau ieri - de siguranta), nu pot lucra la finalizarea proiectului. Concluzia este ca eu cand vreau sa scriu, scriu. Sau, mai bine, trebuie sa scriu.

E pe cale si un nou episod din MiC, in care o sa apara multastepatul doctor, care i-a prescris lui Ray sa fumeze marijuana. Am sa va mai spun ceva si despre cuvinte. Poate tot in seara asta, cine stie. Ma gandesc ca ati observat ca de la jumatea lui martie pana la inceputul lui mai nu am scris nimic. Cu toatea astea, statistic, numarul de vizite pe zi a ramas constant, ba chiar a crescut. Ceea ce e ciudat.

Mi-am dat seama acum ca unele din dorintele mele cele mai puternice sunt cele mai banale chestii. Banala in sensul ca si tanti Marika, care vindea seminte la colt la Ursu, isi putea dori chestiile astea. Adica, cine nu-si doreste sa dea timpu' inapoi sau sa fie invizibil? Acum vreo doi ani imi doream sa fiu inger pazitor. O sa incep sa-mi doresc asta din nou. Gata. Ma apuc de treaba. Maine iau 10.

2 zile si 70 de lei mai tarziu

In intelegere.
In inca 5 minute.
Intr-un radiator.
In de doua ori "aproape perfect" poate rezulta un "perfect".
Intr-o lingurita de metal.
Intr-un radiator mai bun.
Intr-o masina.
Intr-un miracol.
Sau o tragedie.

A pierdut cineva marti 3 ceasuri rele?

Daca da, sa stiti ca le-am gasit eu miercuri.
Miercuri trebuia sa ajung la 9 dimineata la servici pentru ca venea CEO.
Eh, m-am trezit la 7 si 20 si am inchis o secunda ochii sa-mi revin. Desigur, secunda s-a transformat in 40 de minute si am inceput sa alerg cu periuta de dinti in gura, o soseta in picior si cu o mana in geaca.
Am continuat sa alerg pana in statie unde am descoperit ca nu eram singura care se grabea. Ne-am suit cu totii in autobuz si ne-am inghesuit asa de tare incat buricu' imi atingea coloana.
Nu-mi dadeam seama exact pe unde suntem, fiind undeva la mijloc multimii, si o ascultam pe tanti care anunta statiile. De unde era sa stiu eu ca ea era dereglata? Am coborat 2 statii prea repede si cand sa urc inapoi in autobuz, nu mai aveam unde. M-am gandit si razgandit si am hotarat ca cel mai bine iau un taxi.
Am darul de a lua de pe raft sticla care nu se deschide, de a ma aseza pe scaunul care e subred, de a cumpara o bluza cu defect, dar nu ma gandem ca asta e posibil si in alegerea taxiului. Ei bine, nu am vazut in viata mea un sofer mai pampalau.
Se aseza pe banda cea mai aglomerata si sa-l blasteme sfintii daca se muta pe alta care inainta mai repede. Prindea toate semafoarele pe galben, nici macar pe rosu. As fi avut o oarecare consolare daca era pe rosu. Dar nu, el nu putea sa calce putin pedala. Bine, nu-ti imagina ca noi veneam, veneam si cand ajungeam la smefar, pac! era galben. Nu, noi stateam intr-un ambuteiaj si se facea de vreo trei ori verde pana ajungeam noi la semafor. Intelegi? Cu atat mai mare era frustrarea. Oare nu se gandea ca ma grabesc? Adica de ce as lua un taxi? Nu ca sa ajung mai repede undeva?
Apoi, desigur, mai era si faptul ca nu se baga. Taximetristii sunt soferi notorii, stie oricine. Iti taie cale, se baga brusc in fata ta si la fel de brusc fac stanga, accelereaza, franeaza, injura, se strecoara, schimba benzile etc. Dar acest minunat, pasnic sofer nu reusea nicicum sa fac ceva din toate astea. Il claxonau altii si-i faceau loc sa se strecoare. Dupa fiecare incident de acest gen ridica mainile neputiincios si fata lui exprima sincer "mea culpa".
Dupa 50 de minute ajungem. N-a putut sa opreasca in fata cladirii ca era strada cu sens unic si nu stia cum sa ajunga pe partea cealalta. Asadar, continuti sa alerg, fiind 10 minute in intarziere si dau de colegii mei, care de cum au ajuns si-au luat o pauza de tigara. Mda, deci nu venise insul.
Nu-mi ramanea decat sa-mi trag sufletul dupa mine pana la etaju' 1 si sa las nervii jos.