Ce-mi doresc de ziua mea

Anu' asta descopar ca am imbatranit. Am inceput sa-mi doresc numai lucruri nemateriale de ziua mea. De ziua mea in sine voi fi in lumea a doua. Va fi o joi. Ceea ce ma bucura. Imi place ziua de joi. Joia se intampla lucruri frumoase. Poate..mneah.. Revenind, ce-mi doresc de ziua mea. De ziua mea imi doresc si acum o sa las capu' pe spate si o sa visez. Si poate o sa lacrimez putin. Ei bine, imi doresc o felicitare de peste maneca, care sa ajunga eventual pe adresa de pe Hirscher si sa trec prin tot procesu' penibil de a ajunge in posesia ei. Imi doresc sa-mi povesteasca mama iarasi cum a fost in ziua care m-a nascut, sa-mi zica de ce asteptari si ce vise avea pentru mine. Sau macar sa-mi zica ca avea. Imi doresc sa o iau pe Emma in brate si sa-mi rada in ureche. Imi mai doresc sa vorbesc multe cu cuvinte putine, de preferat nimicuri. Imi doresc sa rad cu lacrimi cu Beni si Carmen si Adina. Imi doresc sa ma invite Raluca la masa si sa-mi povesteasca, sa ma certe ca nu am mai scris pe blog si sa ne imbatam cu must de mere. Si-mi doresc sa am bani sa-mi iau un laptop pe care sa pot lucra. Hai ca n-am imbatranit chiar de tot.
Oricum, jumate din oamenii mentionati nu-mi citesc blogu' iar cealalta jumate se afla in imposibilitatea de a-mi indeplini dorintele.
Asta e, asa, un soi de visare intre realitate si fictiune.. sau intre Bucuresti si Brasov.

Pranzul cel de taina

Azi la pranz nu am avut voie sa vorbim, iar pentru cazurile extreme ni s-a sugerat soapta. Motivul e simplu: Emmulica dormea. Nu se auzea decat clinchetul argintariei, sorbituri de suc de soc si soaptele mele catre Jakob, prin care ii povesteam cu lux de amanunte visul criptic de aseara.

Tot azi am avut o revelatie. Dezvaluirea ei m-ar putea categorisi usor idioata, still, here goes:
Daca ii zici unui om ca iti place de el nu te face pt tine mai placubil. Nu te va vedea automat cu ochi mai buni, cu alti ochi, poate, dar nu neaparat buni, mai bine zis, dulci.