Cum iti apune soarele?

Deunazi ascultam muzica dintr-un soi de manie interna. Eram manioasa ca nu mi-au iesit treburile la servici, manioasa ca mi-era foame, ca mi-era somn, ca iar nu am vazut soarele. Asa ca, inciudata, cu volumul prea tare, ascultam muzica. Ieri a fost a bad day for science si wouldn't you know it, s-au adunat multe si tot mai multe pana in ultima suta de metri. In ultima clipa am alergat dupa autobuz, tragand de doo genti, taiand de pe lista ultimele cumparaturi si traducand o povestioara. In autobuz, desigur, mi-am dat seama ca am uitat de cateva lucruri. Hrmpf. Cand sa-mi scot castile din geanta am vazut apusu. Cerul era innorat spre negru, dar chiar in locul unde apunea soarele era o fasie de cer senin si dedesupt nori pufosi in mai multe straturi. Tocmai norii astia dadeau o senzatie de spatialitate, iar soarele, ei bine, soarele era cald si galbior si nu se grabea sa apuna. A stins toate neajunsurile zilei si a sters toata mania.
Asa ca, indiferent daca soarele iti apune pe un cer senin, in nori, deasupra marii sau peste dealuri, nu-l lasa sa-ti apuna peste manie.

Imi redeclar dependenta si bine e!

Ce faci cand al doilea blog nu merge?

Faci un al treilea. :))
Glumesc. Am inceput impreuna cu Carmen un proiect. Ne scriem scrisori una alteia in care povestim despre copilarie, tot felu' de aventuri, dar mai ales despre prietenii nostri.
Aflati voi mai multe la sectia "Despre noi"
Blogu' se cheama Letter of Years

Pranzul cel de taina

Azi la pranz nu am avut voie sa vorbim, iar pentru cazurile extreme ni s-a sugerat soapta. Motivul e simplu: Emmulica dormea. Nu se auzea decat clinchetul argintariei, sorbituri de suc de soc si soaptele mele catre Jakob, prin care ii povesteam cu lux de amanunte visul criptic de aseara.

Tot azi am avut o revelatie. Dezvaluirea ei m-ar putea categorisi usor idioata, still, here goes:
Daca ii zici unui om ca iti place de el nu te face pt tine mai placubil. Nu te va vedea automat cu ochi mai buni, cu alti ochi, poate, dar nu neaparat buni, mai bine zis, dulci.

A fost o data cum a mai fost de multe ori

Azi s-au intalnit multe vrajitoare in jurul unui cazan si m-au blestemat.N-am produs nimic, exceptand o jena d afis, toata lumea a vrut de toate, ceaiul avea colorantii gresiti, pozele aveau dimensiunile gresite, n-am gasit nici o inregistrare decenta pt dixit dominus..si tot asa. A, si observ ca ma ajunge timpu din urma. In fata mea, in autobuz e o fata cu care am copilarit, pe care nu am mai vazut-o de multi ani. Nu e singura, ci cu sotul si copilul de trei ani. Buna asta. O intrece chiar si p-aia cu colorantii.. Abracadabra? Someone? Anyone?

Firmituri de bucluc I

Trebuia să fi văzut soarele aseară, dragul de el. Era vesel şi avea ochii micuţi, ca şi cum toată ziua ar fi dormit, uitând de vreme şi de timp, pe vreun nor. Se întindea a lene şi nu s-a grăbit să apună. Îi părea rău că acum, când se trezise şi el, toată lumea mergea la culcare.

Poze de la mare

In mod surprinzator, chiar si pentru mine, apar intr-un numar mare de poze. Sony a fost cand in custodia lui Albert cand a lui Carmen. Mai sunt poze si pe facebook.

Gata de drum, Gabi da instructiuni fotografice foarte calm

Prima oprire la benizinarie. More to follow...

Branza aerisita si plimbata

Dupa cautari dese, in sfarsit, am gasit strada dezrobirii

In asteptarea camerei de hotel ocupate

Dimineata, inainte de biserica. Fetele se aranjeaza, baietii mananca. Does that come as any surprise?

In lift. I love this picture

Backhotel Boys

Albert

Carmen

Fete si esarfe

Haremul lui Bogdan

Los chicas

Bogdan n-a avut parte de tricouri ude

AMiCUS totem

Pe mal, mai jos

I'll race you to lunch

Fete cuminti..mneaaah

Cu primarul Constantei

Carmen

Say wha'?

Portret in vant

The sea

Una pe fata, una pe dos. Asa se tricoteaza la mare

Love is in the...umm..sand?

Furtuna si Carmen

Carmen si furtuna

Furtuna

Poza de familie cu curcubeul, pe autostrada

Ca sarea-n bucate

Ca sarea-n bucate, apa pe plaja si soarele dupa ploaie a fost weekendul cu Adina, Bogdan, Carmen si Gabi. Afara a fost verde, darwinistii au fost selectati din trafic, Brigitta ne-a aratat drumul spre Constanta, ne-am tot intrebat cine are prioritate, am cautat deznadajduiti strada dezrobirii, am dormit trei in pat, ne-am imortalizat cu Radu Mazare, am alergat si am ras foarte mult. Acum ne intoarcem. Plini de nisip, rosi pe nas, umeri si gat, obositi si cu sare. Sare in par, intre degete, pe buze..De fapt, avem asa de multa sare ca avem de pus in bucate o lunga vreme.