Daca îngerii ar bea ar spune 'Mai ştii când era sa te calce maşina şi eu te'am salvat? Ah, ce vremuri.
Erai mic şi prost şi credeai că există iubire fără sfârşit. Şi nu numai că credeai mai şi spuneai in gura mare. Şi cine ti'a şters toate lacrimile? Eu că, deh, sunt înger. Hai, mai toarnă un pahar.
Mai ştii când nu exista nimic relativ in lumea ta? Şi acum? M'ai innebunit când te plângi de ce minte îngustă aveai atunci... Că doar de'aia m'am apucat de băut. Hai, nu fă faţa aia.
Am avut şi vremuri bune când am râs cu lacrimi şi când am plans cu zâmbete. Da, da, nu te fă că nu'ti aminteşti. Ee, uite, aşa esti tu, nimic nu te mulţumeşte şi sa ştii că nu e vina mea. Nu eu te'am învăţat ce înseamnă mediocru. Singur te'ai uitat in dex. Zi'mi şi mie, cine te pune sa te regăseşti in definiţia altcuiva? Ha? Ti'am tot zis, defineşte'te singur. Ei hai, sa nu cazi acum pe gânduri. De asta nu'mi place sa beau cu tine, nu ai haz. Şi vezi cu scaunul ăla, că nu am chef sa lucrez peste program. Toarnă.
Îţi place primăvara, aşa'i? Şi mie. Nici nu mai ştiu dacă eu te'am învăţat sau tu pe mine sa trăieşti primăvara cu toată fiinţa. Te ştiu eu, zilele astea o sa începi sa speri şi o sa visezi si zâmbetul o sa'ti rămână pe buze, fără sa vrea sa plece, cum lumină refuză sa plece chiar şi după 6. Bata'te norocu', iar devin poetic.
Nu e rău. Lasă, e bine sa fie primăvară, cu oameni vechi şi noi. Ştiu eu ce ai pe suflet, dar nu pot sa te ajut. Nu te pot feri decât de ce e in afara ta, ti'am mai spus asta. Oricum, orice va fi, nimic nu e o tragedie decât dacă e o tragedie. Şi de astea am eu grijă.
Mai e ceva in sticlă? Da incoa'. Hai, destul am vorbit, deschide inima şi mintea. E primăvară, idei, momente şi oameni răsar de peste tot. Ieşi afara şi culege, dar ai grijă pe unde umbli, eu trag un pui de somn.'
