vineri, 31 decembrie 2010

Draga 2010

nu am mai scris niciodată unui an, dar ţie vreau să-ţi scriu.
Trebuie să recuonsc că la început te-am urât. Nu voiam să vii. Te-am urât pentru că nu mai aveai doi de zero unul după altul şi pentru că am plecat din Anglia. Te-am urât pentru că de revelion nu mai stăteau blugii deloc pe mine şi nu-mi mai găseam locul între prieteni. În noaptea dintre 2009 şi tine am dormit la Roxi. Pentru asta îţi muolţumesc, pentru că Roxi îmi e foarte dragă.

Ianuarie a fost o lună imposibilă. Am reînceput să lucrez la Cubus şi m-am certat cu mama în fiecare zi. Cel mai mult mi-ar fi plăcut să dorm câteva luni. În ianuarie mi-am suspendat blogul, dar excursisa la Sibiu cu JBC m-a făcut să mă răzgândesc. Îţi mulţumesc pentru că am petrcut timp cu Beni şi Ramona, că am băut ceai cu Andreas şi Edi şi că am cântat şi că Radu a avut mereu timp de poveşti.

Despre februarie nu-mi amintesc prea multe. Februarie e cea mai friguroasa şi iernatică lună. Cu siguranţă am fost cu plăcile şi pentru asta îţi mulţumesc.

Martie, ah martie. DE 4 ani încoace, martie înseamnă Austria şi snowboard. Pentru prima dată a fost şi Roxi cu noi, chiar şi Emma, care avea atunci 7 luni. Înainte să plecăm am pus online SPM Movetec, pentru care am primit cel mai mare bonus din viaţa mea. Austria a fost minunată cu tot cu snowboard, îngheţat la -23, murit de cald la -7, gătit, cumpărături, nopţi nedormite. Lui Jakob trebuia să-i aduc ceva de pe jos. Găsisem o monedă, dar am pierdut-o.
Să ştii că în martie am început să te privesc altfel. Spre sfârşitul lunii am reuşit să te scriu cu uşurinţă, doi-zero, unu-zero. Era aşa de simplu şi nu-mi dădusem seama. Mi-a luat 3 luni să am încredere în tine şi să înceapă să-mi placă de tine. Şi nu-mi pare rău.

Aprilie a venit odată cu Paştele. M-am bucurat mult că ai ales Johannes Passion şi că a fost în Sibiu. Îţi multumesc şi că l-am cunoscut pe Leo şi încăodată pentru Beni şi Andreas. Tot în Sibiu am ţinut şi prima mea şcolarizare. De Paşte a fost Radu în Braşov şi am avut unul dinter cele mai frumoase weekenduri. Toate şi toţi au fost la locul lor. Concertul de sâmbătă, proza, pizza, plimbarea de dimineaţă, concertul de după-masă, fotbal, McDonalds, paste, Ice Age.

Mai :). Pe 2 mai s-a măritat Betty cu Gabi. Cine ar fi crezut că tu vei aduce luna asta.. Betty a dost tare frumoasă. Da, luna ta mai a fost .. nu se putea mai bine.
Am fost la mare, la festicalul de creaţie cu Gabi, Bogdan, Carmen şi Adina. Îţi mulţumesc.

A venit şi iunie cu Carmina Burana şi un weekend spontan la Bucureşti cu Carmen şi Radu, Larisa şi Mădă. Dacă ar fi să uit tot ce s-a întâmplat de-a lungul tău, îţi promit că n-o să uit niciodată că în 2010 am cântat CArmina Burana în Piaţa Sfatului au o orchestră imensă. Tot în iunie am avut şi o revelaţie a credinţei şi a dependenţei. În mare parte ai fost un an al revelaţiilor şi al hotărârilor. Ar trebui să fii mândru de asta.

Nici de iulie nu+mi amintesc prea multe. Probabil ai avut zile calde şi lungi în care am mers cu mare bucurie desculţă. Tot în iulie, cred, a fost şi Mădă în Braşov. Îţi mulţumesc.

În august am văzut din nou mare şi am avut una dintre cele mai groaznice răceli şi m-am îmbrăcat cu pardeisul tatei. La ţară- Te ţin minte şi pentru asta :). Tot în august am decis cu Roxi să ne înscriem la mster în Bucureşti. N-am mai hotărât niciodată aşa de spontan. Şi pentru asta ar trebui să fii mândru. Mă întristează că asta l-a supărat pe Andreas.

Septembrie m-a apucat învăţând şi citind. Am intrat la buget. Asta da surpriză, dragă 2010! Apoi m-am mutat cu Denisa şi am început să lucrez la Iminent. Într-un fel îmi pare rău că totul s-a desfăşurat aşa de repede. Aş fi vrut, parcă, să se imprime mai bine în mine toate evenimentele.

Cu mutatu' deja am intrat în octombrie şi în anul şcolar.

Noiembrie. Heh. A fost aici, după colţ. Ziua mea cu mutle cadouri. Nu extrem de multe. No offense, n-aveai cum să-l întreci pe 2007. Congresul de la Tg. Mureş, cu aşa de mulţi prieteni. Frumos.

Iată, şi decembrie, ultima ta lună. Cu zăpadă, nu suficientă pentru snowboard, dar te iert. Meriţi să te iert. M-ai suprins tare, tare de tot luna asta. Nu am să-ţi scriu despre ce e vorba pentru că ştii deja şi pentru că am promis că nu voi scrie despre asta. Îţi mulţumesc şi pentru asta.
Am răcit iarăşi dar am ochii egali and this is also a first :D. Sunt în tren spre Sibiu, unde o să-mi iau rămas bun de la tine oficial. Încă de pe vremea lui 2007 mi-am dorit să fiu de revelion în Sibiu şi iată ca tu, 2010, îmi faci iarăşi bucurie.

Îmi pare rău că nu am avut încredere în tine încă din ianuarie. Poate dacă mi-ai fi zis cum o să fii..
Dacă mi-ai fi povestit de scrisorile cu Carmen, de îmbrăţisările Adinei, de ce prieten bun e Dragoş, de timpul cu Roxi, de Denisa, de Ovidiu,de colegii noi, de nimicuri, de tropăitul Emmei, de fiorii concertelor, de ploi torenţiale, de bălăcit de picioare, de lacrimi dulci şi sărate, de sosuri de usturoi, de drumuri încurcate, de autobuze piercute, de sărutări, de zâmbete, de obraji roşii, de frustrări, de lene, de plictiseală, de toate câte au fost, dacă mi-ai fi spus dinainte nu aş fi învăţat să am încredere în următorii ani.
Până la urmă, asta e încrederea, să nu ştii ce va fi şi totuşi să crezi în bine, în bine şi în rău.
Am învăţat că viaţa, chiar şi când face cercuri complete, e minunată. Îţi mulţumesc pentru asta. Şi eu şi 2011.

Rămâi cu bine 2010.
Am să te mai scriu de câteva ori, aşa, de drag.. 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010

PS. A, te salută şi Adina, aproape că uitasem

joi, 30 decembrie 2010

marți, 28 decembrie 2010

Cuvinte potrivite

Veniţi cu mine în câteva locuri, locuri în care toţi am mai fost.

O cameră de spital. Totul e alb. Peretii sunt albi, cearceafurile sunt albe, chiar si gandurile sunt albe. Si e liniste. Atat de liniste ca se aude doar perfuzia picurand precis si neperturbat. Cuvinte nu sunt. De altfel, ce ai putea spune?

Mergem acum în alt loc. O sală de tribunal. Cuvinte plonjează din toate direcţiile. Cuvinte strigate, şoptite, încărcate de mânie, ură, frustrare, dar nu sunt cuvintele potrivite. Plecăm de aici.

Iată un aeroport. Soţia pleacă în Spania. Copiii au rămas la bunici ca să nu fie prea grea despărţirea. Ce poţi spune? Te bălăceşti în convenţii sociale gen "Drum bun!", "Să ma suni când ajungi", "Să ai grijă de copii".. Dar unde sunt cuvintele? Cuvintele care ar trebui spuse. "Te iubesc! Nu pleca. Ne descurcam noi.."

În drum de la aeroport ne oprim într-un cimitir. Nu se aude decât pământul căzând pe lemn. Cuvintele? S-au înecat în lacrimi şi singurele care au supravieţuit sunt "De ce? De ce, Doamne?"

Un parc îngheţat. În asentiment cu sufletul. Primeşti o veste rea. O meriţi. Ştii că ai greşit. Cuvintele se rostogolesc, împiedicându-se să iasă. Se văd şi ele că nu sunt potrivite, dar ies si asa. Te întreabă dacă mai ai ceva de zis înainte să închidă. Da. Ai mai avea cel puţin o mie de cuvinte de zis, dar dacă nu sunt cele potrivite.. Se face linişte şi frig.

O să mergem acum într-un loc în care nu aţi mai fost până acum. Acum mulţi, foarte mulţi ani, Dumnezeu a creat din nimic un paradis şi pe om. În fiecare dimineaţă şi seară se întâlnea cu el pe iarbă verde, sub cer senin şi soare cald. O rutină divină. Până într-o seară, când, nu l-a mai găsit pe Adam la locul întâlnirii. Ascuns după tufişuri de ruşinea păcatului, Adam, a ieşit în cele din urmă la chemarea lui Dumnezeu. Ce era de făcut? Mai degrabă, ce era de zis..?
Dumnezeu a găsit cuvântul potrivit. Cuvântul perfect. Cuvântul întrupat. Isus.

Cuvânt potrivit pentru toate locurile în care am fost.
Cuvânt potrivit pentru temeri, căci îngerul a zis "Nu vă temeţi:".
Cuvânt potrivit pentru veşti rele, "căci vă aduc o veste bună".
Cuvânt potrivit pentru tristeţe "care va fi o mare bucurie pentru tot norodul".
Cuvânt potrivit pentru moarte, "astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. "

Don't wait for snow, don't wait for ice

miercuri, 22 decembrie 2010

Pentru cine vrea



Obiecte de lucru manual, prajituri, fursecuri, ceai si colinde.
Holul este pe Str. de Mijloc, nr 47, langa restaurantul Old European Inn

luni, 20 decembrie 2010

MiC, ep 7



Some of the credits go to Larisa
Click on the image for a proper display.

miercuri, 15 decembrie 2010

Pentru turisti (brasoveni)

Cantam si anul asta. Adica, nu se stie daca eu cant ca l-au pus martea, cand, se stie, sunt 3 ceasuri rele. Si le petrec toate la servici.

marți, 14 decembrie 2010

Cand eram mica

..credeam ca oamenii rai sunt oamenii care sunt incruntati, oamenii care nu zambesc necunoscutilor si cunoscutilor cu greu. Oamenii rai nu mancau prajituri si nici nu se uitau la desene animate. Mai credeam ca nu suporta pepenele si nici nu stiu cum arata ala galben. Oamenii rai nu aveau culori preferate si nu i-am vazut niciodata sa scoata limba. Nu faceau glume si daca radeau de glumele altora, erau glume la care altii inroseau. Oamenii rai nu imparteau nimic cu tine si-ti luau si ce aveai in mana. Nu primeai imbratisari din senin de la ei si nici macar din ploaie si nori si asta pentru ca oamenii rai nu au inima. Au. Dar bate in acelasi ritm. Niciodata mai repede, niciodata mai incet. Mereu acelasi ritm egoist, fiecare bataie doar pentru ei, nici o bataie pentru altii. Oamenii rai nu stiau sa desenze zambete pe fetele altora si nici macar pe hartie. Ei nu te ajutau, nu le pasa ca mananci singur, nu te intrebau la ce te gandesti, nu observau ca iti e frig sau cald. Oamenii rai nu stiau personaje din desene animate si nu puneau intrebari prostesti. A fi serios pentru ei era o meserie si nu o modalitate de a-i face pe altii sa rada. Oamenii rai erau rai pur si simplu, nu as fi avut niciodata incredere in ei. Nu le-as fi dat sa-mi tina nimic. Nici macar, nici macar o gargarita, daramite inima.
Asta credeam cand eram mica.
Si acum, cred la fel.

miercuri, 8 decembrie 2010

merge si fara cuvinte

EM 80 1
ECC40 2
EF80 7
ECC82 5
EABC80 1
EF18 1
ECC85 1
ECC81 1

Pentru turisti (brasoveni)

Va ziceam anu' trecut de Beni, ba nu, acum doi ani. Asa, ati citit? Bun. Ei bine, ce ati citit acolo e adevarat si acum aveti ocazia sa vedeti de ce. Beni va fi duminica, 12 decembrie, la ora 17, in Biserica Neagra, solist, in cadrul concertului de craciun sustinut de corul Bach al Bisericii Negre, dirijat de Steffen Schlandt.
Abia astept! :D

luni, 6 decembrie 2010

Ghici cine!

Ce-ai zice daca as veni si ti-as pune mainile la ochi si apoi ti-as zice: 'Ghici cine!'? Poate ai sa-mi zici 'Laura', dar eu vreau sa ghicesti altcineva si-ti pun mainile la ochi ca sa-ti poti imagina mai usor.
O ploaie de vara, cu stropi mari, calzi. Iti curg pe frunte si se preling pe fata. Rasete vesele de copii, gangurit si clipocit de manute mici si grasute. O prajitura calda, mai bine, o placinta cu mere. Dulce si acrisoara, aromata, invelita in staniol si impartita la un colt de repetitii. O fuga dupa un autobuz, ultimul de sambata seara. Pe langa tropaitul picioarelor se rostogolesc hohote de ras. Sau, mai gandeste-te la o rafala de vant, spre care te introci cu fata si nici nu poti respira. Acum, schimba vantul cu sute de cuvinte pe engleza. Iarba verde. Descult in iarba verde, uda de la roo. Colinde pana la capatul raguselii. Lacrimi, de care vrei. Dar te-as sfatui sa-ti imaginezi ca sunt de bucurie, alea sunt mai putin sarate. Rugaciuni in soapta. Nisip in papuci. Imbratisari tip asfixiere. Stat pe spate si privit la nori. Tot pe iarba. O ureche gata sa asculte orice prostie. O cutie plina cu pui de catei, care sa sara pe tine si sa te linga pe fata, sa te zgarie usor cu labutele pe maini.
Gata. Ghici cine!
Toate astea si mai mult este Carmen si e prietena mea. :)

duminică, 5 decembrie 2010

Personal merg cu personalu'

Doi neni, in their mid 50's, povestesc despre operatii. S-au cunoscut in tren, evident. Ma uimeste usurinta cu care vorbesc despre lucruri atat de intime, ca si cum ar fi vorba de vreme. De fapt, asta m-a uimit totdeauna la oameni in tren. Povestesc orice, cu gandul ca oricum n-o sa se mai intalneasca niciodata cu oamenii aia. Povestea este foarte jenanta si cu multe detalii. Nu stiu daca ma enereveaza povestea in sine sau felul dezinteresat de ascultare a interlocutorului.

A trecut un nene. Pute.

Baiatul din fata celor doi neni s-a fortat sa doarma, n-a reusit. A recurs la carte. Prea plictisitoare. A intrat in vorba cu ei. Mneh. A revenit la carte.

Vis-a vis de mine, o tipa pretentioasa, a declarat ea, da ochii peste cap la fiecare a treia persoana.

Tipul de langa ea da un concert rock pentru neuronii lui.

Tanti de langa mine mananca cornulete de comert si bea apa minerala din sticluta de 0,25 de tutti frutti, de care nu mai gasesti de cumparat de vreo 5 ani.

Un nene tocma' mi-a sters o geanta de cap.

Tanti s-a hotarat sa-si dea pana la urma paltonul jos. S-o fi convins ca trenu' pleaca.

Nenii din stanga au trecut de la centrale la copii.

- Ai fete?
- Da, maritate
- Ooooo, bravo, bravo, ai fete casatorite..

Like, whaaa'? Ce merit are el.

Neuronii s-au revoltat, au cerut muzica mai incet. Asta, sau tipul vede ce scriu.

A fluierat de plecare, lumea se agita putin.

Poate chiar a citit ce am scris. Se uita dubios.

Trenu' a pornit si s-a oprit. Toata lumea face comentarii pe care doar ei le considera amuzante.

Politica. Nenii din stanga. Sunt putin uimita ca abia acum vorbesc despre asta. Se pare ca aoperatiile au fost un spargator de gheata asa de reusit incat s-au balacit indelung in subiect.

Trece o tanti cu un bax de hartie igenica. Wait, wait, wait for it..Dap, l-a sters de mine.

Baiatu' a cedat. S-a culcat cu capu' pe pervaz. Sau a lesinat?

Pensii. Nenii.

Tipa si-a pus castile, a incercat sa le descurce dar s-a lasat pagubasa. Merge si asa. Poate nu e chiar pretentioasa?

Tanti incearca sa traga cu ochiu'. Nu vede. Probabil ii pare rau ca inca nu si-a facut ochelarii aia de vedere de care o tot bat la cap copii si sotu'.

Revolutia neuronilor a fost inabusita in decibeli.

Doi tipi, in spate, cauta disperati o priza. Si eu.

Nasu' a ajuns la jumatea vagonului si a disparut. Pur si simplu. A. Here he is. Cu ochii mici de nesomn. L-a trezit pe baiat. Il intreaba de carte, daca e mai 'detailata'. Ieeeei. Vorbim de Ceausescu. Nenea dezinteresat este total dezinteresat.

Tipul cu neuronii zambeste inapoi. Mi-e rusine sa ma mai uit. Daca ma intreaba cum ma cheama?

Uuu. Baiatul a cazut din nou in bratele lui Morfeu.

E liniste. Aud toti ca doamna din capat are probleme cu cauciucurile de iarna.

Oh, tipul cu neuronii si-a scos foi sa scrie. Is it possible? Is this the day when I become a trendsetter?? O tot impatureste. Ha, ha, nu-i scrie pixu'. A desenat un smiley, cel putin asa cred, ca e stramb.

Tanti trage cu ochiu'. Poate totusi nu are nevoie de ochelari. Are esarfa cu imprimeu de leopard.

Baiatul s-a trezit. Cred ca cartea e de vina pentru aceste stari de reverie si luciditate bruste.

Uuu. Tipa pretentioasa si-a dat paltonul jos. Abia acum?? Tanti a fost mai rapida.

Am zambit in directia lui nenea dezinteresat. Acum asculta ceva mai empatic.

Tipul cu neuronii ma intreaba ce scriu.

Depparte, pe hol, doarme o fta pe bagaje.

Wow. Tipa pretentioasa este intelectuala. Are ochelari. No touchy! Mneh. S-a razgnadit. I-a pus la loc. A vrut sa ne arate ca are si cum ii sta cu ei. Ma bate gandul sa mi-i scot si eu.
A scos o lumanare si o miroase, dezlipeste pretul. Aha, e cadou. Ei hai, si eticheta vrea sa o dea jos. S-a lasat pagubasa. Dude, nu poti sa o mirosi prin plastic.

Nenea vorbeste de muraturi, huh? Cum si mai ales cand au ajuns la asta?

Baiatu' a reusit sa stea treaz pret de un capitol.

Pun pariu ca toti mor de curiozitate sa citeasca ce scriu. Nenea dezinteresat banuieste ceva. Nenea cu operatie vorbeste de fiul lui care fuma. I-a fost rusine sa zica 'sa nu te puna dracu' sa te apuci iara'. A zis: 'sa nu te puna' pauza..pauza..pauza 'diavolul sa te apuci iara'

Nenii l-au invitat pe baiat la o comuniune de picioare. S-a speriat putin. S-a mutat un rand mai incolo. Nenii isi explica situatia 'A amortit, saracu''

Tanti a plecat. M-am mutat vis-a vis de tipul cu neuronii. De aici nu mai vad nimic. Aproape. Nu reusesc sa ma mai concentrez la context. Nea caisa cu operatiile are o voce asa de monotona ca nu-l mai intregistrez de aici.

Pleaca tipa pretentioasa. Ba nu. Face pipi, dar a plecat cu geanta.

Tipul din fata are papuci maro.

Ha, ha, tipa s-a dus la baie tocma' cand eram in Buda.

Nea caisa a sughitat de a auzit tot vagonu'. Chiar si el a fost surprins si se intreaba 'Ai, oare cine m-o fi pomenit la ora asta?'

Tipa totusi pleaca. Are doua posete si o punga. Foarte practic.

Imi pare rau ca nu m-am imbracat mai frumos azi.

Tipul cu neuronii simpatizeaza cu nationalistii.

Baiatul a renuntat de mult la carte in favoarea somnului, dar acum citeste. Un monitor. Si nu e oficial.

In rest, au coborat toti.

vineri, 3 decembrie 2010

MiC, ep 6



Some people suggested those weren't footprints but buttprints (pun intended)

marți, 30 noiembrie 2010

Ce bine ca esti, ce mirare ca te suport

Ce bine ca nu ninge si ce bine ca ploua si e ceata si frig degeaba. Si ce bine ca nu am linux, ci windows si ce bine ca am mancat supa din plic si ce bine ca nu mai merg la meci. Ce bine ca nu stie nimeni cu se cheama masterul si ce bine ca G s-a facut ultima litera din alfabet. Ce bine ca nu inteleg tot ce mi se spune si ce bine ca jobul nu ma provoaca. Si ce bine ca nu am fost la amicus in seara asta, ca urasc clatitele.

Cu drag, zilei de azi.

The story of Jonah

The story of Jonah from Corinth Baptist Church on Vimeo.

luni, 29 noiembrie 2010

Leonard Doroftei şi ADRA România intră în ring împotriva Violenţei în Familie

La sfârşitul săptămânii trecute am aflat despre startul unei campanii împotriva violenţei domestice. Între 25 noiembrie – 10 decembrie este perioada dedicată la nivel mondial luptei împotriva violenţei în familie de către Organizaţia Naţiunilor Unite. Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor (ADRA) a lansat cu această ocazie o campanie în această direcţie, iar cel care s-a alăturat ca imagine pt. aceasta este nimeni altul decât Leonard Doroftei. (via Beni)



Dar voi lăsa în continuare ca mesajul oficial şi informaţiile de pe pagina organizaţiei să vă clarifice despre ce este vorba.

“Iţi place să dai? Alege-ţi un partener pe măsură!” – Doroftei îşi ironizează adversarul

Leonard Doroftei şi ADRA România vor întâlni în ringul public Fiara Violenţei în Familie, cu 12.000 de knockout-uri în 2010 în faţa unor adversari inferiori fizic: femei şi copii neajutoraţi. Echipa Doroftei / ADRA România va beneficia de sprijinulul voluntarilor, a 25.000 de pliante şi difuzarea de publicitate digitală prin intermediul ecranelor reţelei ZOOM situate în staţii de metrou, universităţi, mall-uri, baruri şi restaurante.

Este pentru prima dată, când Fiara Violenţei în Familie va trebui să îi facă faţă unui adversar redutabil şi suntem pregătiţi să o scoatem din peisaj definitiv. Este uşor să te crezi campion şi să baţi adversari mai slabi, cum ar fi un copil neajutorat sau o femeie, însă dacă eşti cu adevărat bărbat, eviţi o dispută cu acest tip de adversar. Altfel te faci de ruşine! Luptele bărbăteşti şi sportive se duc în ring. Campionii adevăraţi îşi aleg parteneri pe măsură! – a declarat pugilistul Leonard Doroftei, căsătorit de 16 ani şi tată a trei copii, înaintea meciului de 16 reprize.

Alături de pugilist, din poziţia de iniţiator al acestei confruntări, ADRA România aduce ca sprijin Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei în Familie – Casa ADRA cu cea mai mare capacitate din această parte a ţării precum şi campanii de informare şi responsabilizare socială organizate anual.

În ciuda palmaresului statistic al Violenţei în Familie, mulţi observatori consideră că, deşi numărul impresionant de victorii este incontestabil, printre adversari nu s-a aflat niciodată o persoană pe măsură. Observatorii îl văd pe Leonard Doroftei ca favorit alături de echipa ADRA România, dar în box nu se ştie niciodată, uneori decide o singură lovitură; în consecinţă recomandă un sprijin activ din partea susţinătorilor săi şi a celor câteva sute de mii de spectatori estimaţi de organizatori.

joi, 25 noiembrie 2010

Mhh

Unele zile incep usor. Mai ales cele de vara. Te trezesti ca dimineata a aruncat o galeata de soare pe tine, sari din pat si zbori. Ti-e foame de cum iesi pe usa, manaci piersici manjindu-te pa barbie si maini, semaforul e verde, nu este coada la XEROX, cainii dau din coada, clientii sunt de treaba, masa de pranz geniala, drumul spre casa - nici nu stii cand trece si in cele din urma supa de rosii, putin pian si somn instant.

Alte zile incep mai greu. Ti se lipesc pleoapele a somn neterminat, nu ti-e foame decat pe la 12, dar dupa primul senvis deja lumea arata putin diferit. Nu prinzi verde la toate semafoarele verde, dar per total poti sa adormi multumit, dupa o tocanita de cartofi.

In cele din urma, sunt zile care nu incep deloc. Zile in care realitatea si visele urate fac echipa de 'spart oalele si mancat sarmalele'. Te trezesti, in cele din urma, deasupra unui lighean/colac de veceu, vorba mamei'sa versi tot raul din tine'. Soarele, daca straluceste, iti intra in ochi, nu prea conteaza daca e verde sau rosu la semafor, la 12 jumate inca nu ti-e foame, dar bei apa - intru curatirea sufletului :)) :-j. Zilelor astora nu le stie nimeni cu adevarat sfarsitul, pentru ca ele nu incep deloc.

miercuri, 24 noiembrie 2010

MiC, ep 5, is here

It should've come out last month but I didn't have a computer.

luni, 8 noiembrie 2010

Imi trag sufletu'

Nu stiu daca e ziua de luni sau saptamana asta in sine, dar ma simt obosita. Trebuie sa-mi refac ultimul referat, sa fac rost de prajituri, sa-mi iau "la revedere" de la prieteni, sa fac mancare, sa-i imbratisez pe Carmen si Beni, vreau sa ma supar pe cineva si sa ma cert, oricine, poate chiar si cu portarul. Trebuie sa recuperez MiC, nu-mi gasesc cuvintele si nu-mi gasesc sufletul. Incerc sa-l trag, dar nu reusesc. A ramas undeva pe drum. Vreau

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Ce-mi doresc de ziua mea II

De ziua mea imi doresc Pop Rocks.

Si ma intreb acuma daca ideile astea-mi vin numai asa, sa zicem urat, de al naibii, de-mi doresc numai ce nu se poate.

marți, 2 noiembrie 2010

Pastele e cand vreau eu

De o zi suntem in casa noua. In seara asta, vrand sa aprindem focu' am descoperit ca nu avem cu ce sa-l aprindem. Cautarile nu au avut niciun rezultat. Pana la urma am luat o lumanare si am mers la vecini sa iau lumina. Oamenii aproape si-au facut cruce, dar au aprins cu bunavointa lumanarea micuta dintre palme. Am pornit pasind sfios si pios spre usa noastra, dar cand am deschis usa s-a stins lumina. Pana la urma am facut rost de o bricheta si acum am lumina cand vreau eu, deci, sa fie paste.

duminică, 31 octombrie 2010

Ce-mi doresc de ziua mea

Anu' asta descopar ca am imbatranit. Am inceput sa-mi doresc numai lucruri nemateriale de ziua mea. De ziua mea in sine voi fi in lumea a doua. Va fi o joi. Ceea ce ma bucura. Imi place ziua de joi. Joia se intampla lucruri frumoase. Poate..mneah.. Revenind, ce-mi doresc de ziua mea. De ziua mea imi doresc si acum o sa las capu' pe spate si o sa visez. Si poate o sa lacrimez putin. Ei bine, imi doresc o felicitare de peste maneca, care sa ajunga eventual pe adresa de pe Hirscher si sa trec prin tot procesu' penibil de a ajunge in posesia ei. Imi doresc sa-mi povesteasca mama iarasi cum a fost in ziua care m-a nascut, sa-mi zica de ce asteptari si ce vise avea pentru mine. Sau macar sa-mi zica ca avea. Imi doresc sa o iau pe Emma in brate si sa-mi rada in ureche. Imi mai doresc sa vorbesc multe cu cuvinte putine, de preferat nimicuri. Imi doresc sa rad cu lacrimi cu Beni si Carmen si Adina. Imi doresc sa ma invite Raluca la masa si sa-mi povesteasca, sa ma certe ca nu am mai scris pe blog si sa ne imbatam cu must de mere. Si-mi doresc sa am bani sa-mi iau un laptop pe care sa pot lucra. Hai ca n-am imbatranit chiar de tot.
Oricum, jumate din oamenii mentionati nu-mi citesc blogu' iar cealalta jumate se afla in imposibilitatea de a-mi indeplini dorintele.
Asta e, asa, un soi de visare intre realitate si fictiune.. sau intre Bucuresti si Brasov.

luni, 25 octombrie 2010

Serviciile pudice

Am sa va povestesc intai despre doamnele de la ghiseu. Acestea au, ca toti oamenii dealtfel, cate 5 degete la mana. Totuşi, propun ca lor sa le fie lasat doar degetul mijlociu de la fiecare mana. Acesta este singurul deget pe care dansele il folosesc in momentul dactilografierii.

Toata lumea citeste. In metrou, in statie, la piata, poporul citeste. Desigur, daca va uitati cu atentie, majoritatea sunt in prima parte a cartii. Revenim, toata lumea citeste, chiar si gardianul de la colt. Este total afundat in cartea cu pagini galbui, nu aude, nu vede. Va imaginati, daca va ataca cineva si ii cereti ajutorul va va raspunde "numa' putin.. acum termin paragrafu'.."

Suna la usa. Postasul. Are un plic pentru care trebuie sa semnez. Trecem peste exprimarea lui deficitara din care nu am inteles nimic. Omu' imi da hartia caut un pix prin casa si semnez. Trecem si peste faptu' ca plicu' nu era pt mine si eu am semnat in numele destinatarului. Ma intorc la usa. Omu', cu un zambet spasit imi zice 'N-aveti sa-mi dati si mie un pix ca nu am si mi-ar trebui'.

Va urma

sâmbătă, 23 octombrie 2010

A pierdut cineva marti 3 ceasuri rele?

Daca da, sa stiti ca le-am gasit eu miercuri.
Miercuri trebuia sa ajung la 9 dimineata la servici pentru ca venea CEO.
Eh, m-am trezit la 7 si 20 si am inchis o secunda ochii sa-mi revin. Desigur, secunda s-a transformat in 40 de minute si am inceput sa alerg cu periuta de dinti in gura, o soseta in picior si cu o mana in geaca.
Am continuat sa alerg pana in statie unde am descoperit ca nu eram singura care se grabea. Ne-am suit cu totii in autobuz si ne-am inghesuit asa de tare incat buricu' imi atingea coloana.
Nu-mi dadeam seama exact pe unde suntem, fiind undeva la mijloc multimii, si o ascultam pe tanti care anunta statiile. De unde era sa stiu eu ca ea era dereglata? Am coborat 2 statii prea repede si cand sa urc inapoi in autobuz, nu mai aveam unde. M-am gandit si razgandit si am hotarat ca cel mai bine iau un taxi.
Am darul de a lua de pe raft sticla care nu se deschide, de a ma aseza pe scaunul care e subred, de a cumpara o bluza cu defect, dar nu ma gandem ca asta e posibil si in alegerea taxiului. Ei bine, nu am vazut in viata mea un sofer mai pampalau.
Se aseza pe banda cea mai aglomerata si sa-l blasteme sfintii daca se muta pe alta care inainta mai repede. Prindea toate semafoarele pe galben, nici macar pe rosu. As fi avut o oarecare consolare daca era pe rosu. Dar nu, el nu putea sa calce putin pedala. Bine, nu-ti imagina ca noi veneam, veneam si cand ajungeam la smefar, pac! era galben. Nu, noi stateam intr-un ambuteiaj si se facea de vreo trei ori verde pana ajungeam noi la semafor. Intelegi? Cu atat mai mare era frustrarea. Oare nu se gandea ca ma grabesc? Adica de ce as lua un taxi? Nu ca sa ajung mai repede undeva?
Apoi, desigur, mai era si faptul ca nu se baga. Taximetristii sunt soferi notorii, stie oricine. Iti taie cale, se baga brusc in fata ta si la fel de brusc fac stanga, accelereaza, franeaza, injura, se strecoara, schimba benzile etc. Dar acest minunat, pasnic sofer nu reusea nicicum sa fac ceva din toate astea. Il claxonau altii si-i faceau loc sa se strecoare. Dupa fiecare incident de acest gen ridica mainile neputiincios si fata lui exprima sincer "mea culpa".
Dupa 50 de minute ajungem. N-a putut sa opreasca in fata cladirii ca era strada cu sens unic si nu stia cum sa ajunga pe partea cealalta. Asadar, continuti sa alerg, fiind 10 minute in intarziere si dau de colegii mei, care de cum au ajuns si-au luat o pauza de tigara. Mda, deci nu venise insul.
Nu-mi ramanea decat sa-mi trag sufletul dupa mine pana la etaju' 1 si sa las nervii jos.

luni, 18 octombrie 2010

Intre realitate si fictiune sau intre Bucuresti si Brasov

Ard de nerabdare, ard si de caldura, sa povestesc despre calatoria mea spre Brasov. Stam ca in 28 la ora de varf. Asta pentru ca este plin de oameni si miroase asemanator. In proximitatea mea spatiala este un nene care sforaie, o tanti cu un copil mic, despre care nu se stie ce gen are (ii zice cand ‘baiatu’ mamei’ cand ‘ce fata desteapta e ea’) si un nene care asculta radio dintr’un fel de aparat. Oamenii stau lipiti unii de altii. In astfel de pozitii intime nu se poate vorbi decat despre lucruri intime. Cum, de pilda, o doamna, care m’a luat protector in brate, ma intreaba daca nu mi’ar placea ca ea sa fie baiat. Mi’a fost frica sa ma uit la ea. Am plecat privirea si am inceput sa trag zgomotos din pai. Norocosii care stau jos citesc ‘Libertatea’. Cumva, asta nu ma mira. Am ajuns intr’o gara importanta si nu se mai deschidea usa. Am fost in pragul unei revolutii. Multimea cere de mult sange, acum i s’a oferit pretextu’. Pana sa aprinda facliile o femeie a izbucnit in lacrimi hohotind ‘de ce maica??’ Strigatul a ramas atarnand in mirosul de transpiratie, care a devenit vizibil. Si atunci, atunci s’a deschis usa. Oamenii au sarit in lumina soarelui in apus, cazand in genunchi, facand plecaciuni. Puhoiul ramas in tren s’a napustit asupra singurului loc ce s’a eliberat. Faptul ca se apropia o noua statie ce promitea noi locuri, dar mai ales imaginea nasului transpirand, cu lacrimi in ochi si subtiindu’si burta printre calatori, a potolit mania multimii. Intre timp, am trecut de alta statie. Multe locuri s’au eliberat si am fost si eu pe lista Fortunei. Situatia s’a detensionat in asa masura incat nenea a inchis radioul. Asculta ‘Trinitas’. Dealtfel, atmosfera trenului s’a rezumat la acel murmur familiar de voci pestrite si linistite. Iar trenul, aceasta barca pe raul Styx, spune aceaiasi poveste veche, ‘tagadam tagadam’ si nu stie ca azi a scris istorie.

vineri, 15 octombrie 2010

Musica Coronensis

Anu' asta am uitat sa va anunt mai din timp dar o face Beni cu succes, de fiecare data. :)

Aici este pliantul





luni, 11 octombrie 2010

Visul unei nopti de toamna

Este toamna si este noapte, dar nu visez. Cam chiar din contra. Aflu lucruri noi in aceasta noapte. Cum ar fi ca, un sforait puternic trece si de casti close-air si l'ar putea scoate din minti si pe vaslasu' de pe Styx pe motivul ca'i trezeste mortii. In aceasta noapte am hotarat ca sub niciun chip nu ma voi marita cu un barbat care sforaie. Amintesc doar in treacat degetul care ma mananca inexplicabil si maseaua de minte care'si face de cap. Noaptea toate pisicile nu doar sunt negre dar te si zgarie pe maini. Imi reprosez ca am lasat balta MiC, ca blogu' nu mai e nimic din ce a fost, imi e dor de alte tari si de alte timpuri. Mi'e dor sa fiu indragostita de Beni, sa ma cert cu Larisa, sa aud prima data de Coldplay, sa fredonez zambind 'Umbra', sa'mi trebuiasca bani de imprimanta. Realizez acum ca sforaitul are un punct culminant spre care se indreapta, un punct de sonoritate maxima, in care autorul pare ca se lupta pt ultima nara de aer. Mraz imi aminteste de Austria. Acum Arsinel imi aminteste de o vineri seara. Din ce in ce mai des mi se pare o pacoste memoria asta a mea a lucrurilor mici si de nimic. O, stai, la fel de inexplicabil, ma mananca si in ureche. Si stii care'i partea amuzanta? Amuzanta am zis? Enervanta am vrut sa zic. Eu chiar dormeam pana acum o ora. Visam ca taiam cartofi pt spioni cand m'am trezit brusc pt ca mi'am amintit ca am lasat messu' deschis. De ce era asta asa de important incat m'am trezit nu conteaza. Conteaza ca sunt treaza and there's no way back to the nice potatoe dream.. Adevaru' e ca daca mama sau Eva lui Hitler sforaia pot sa inteleg de ce era asa de morocanos. Ramasesem la amintirea lucrurilor de nimic. Pt ca daca uit lucrurile de nimic amintirea nu mai exista, cel putin nu intr'o forma suficient de intensa. Vreau sa uit asprimea costumului alb al tatei si mirosul palariei de paie. Vreau sa uit ca am mancat clatite in prima noapte la Betty. Vreau sa uit ce culoare aveau adidasii intr'o joi si ce tricou purtam pe sub plovarul negru. Mi'ar placea sa'mi amintesc ce s'a vorbit la primu' comitet AMiCUS si nu de culoare strampilor lui Mada sau de aceasi blestemati de adidasi. Who am I kidding, n'am cum sa scap de asta.
Nu m'am hotarat daca postu' asta ar trebui sa fie amuzant sau ne. Poate ca si Shakespeare a avut dubii. Hotarati voi. Pana la urma a lui a avut Happy End. Da' ce conteaza sfarsitu'? Da, dimineata, e happy ca nu vor mai fi zgomote, dar nu e dimineata. M'am indepartat doar doua ore de visul cu cartofi.
Comptine d'un autre ete. Heh. Tot vineri seara. Cu Beni, Andrei si Nita. 'cum il cheama?' 'Tiersen'. Zambesc pana la urechi. Ei, nu chiar pana la urechi si nu chiar eu. Damn! Fix you. Fiecare vers o poveste. Cum ar fi sa'ti faci un playlist dupa amintiri? Asta ma amuza. Chiar chicotesc putin.
Huh, parca e liniste?! Gata! Ochii stransi..cartofi.. cartofi .. cartofi.. cartofi
P.S. In primul rand, alarma falsa. In al doilea rand, scrie jos ca a fost publicat la 3, da' sa stiti ca acum e 4. In alte tari e 3 si'n altele chiar 2.

joi, 7 octombrie 2010

Ce nu'nteleg in Bucuresti

Nu inteleg de ce oamenii arunca ambalaje pe jos,la 30cm de cosu' de gunoi. Nu inteleg de ce liftu' nu vine niciodata cand il chem eu. Nu inteleg de ce oamenii zambesc in metrou doar daca urca cineva cu un animal. De ce oamenii mai folosesc casti si nu asculta direct. Rezultat'u e oricum acelasi. Si,mai ales, nu'nteleg de ce prietenii sunt invizibili.

joi, 23 septembrie 2010

Cercei

Ai impresia ca unu e mai mic, dar e unghiu prost, sunt egali. Alea de o singura culoare se pot face dubluri la nesfarsit, restu' plus minus. 5 lei perechea












luni, 20 septembrie 2010

MiC ep 4 is here :D

Se numeste 'At the seaside'. Trebuia sa apara luna trecuta, cand tema era actuala, dar a fost vacanta samd.

miercuri, 8 septembrie 2010

LJL

Little Joys of Life - Mergand azi spre munca, ce sa mai, trebuia sa traversez si eram acolo, am vazut ceva si mi-a placut.
Lucrez pe Hirscher unde, stie toata lumea, nu prea sunt locuri de parcare, exista multe semne de avertizare ca se blocheaza rotile si chiar se ridica masini frecvent.
Chiar langa minunatul sens giratoriu (da, ala in care am dormit, Adina) era parcat aiurea un Mercedes S Klasse alb. In mod prejudicios voi declara ca apartinea, cu siguranta, unui manelist, ignorant, cu gura mare, imbogatit in mod fraudulos, care isi sfida profesorii si nu stia continentele, nici in fata hartii. Ei bine, tocmai acestei masini i se blocau rotile si era ridicata de oamenii de la ridicari. Unul din ei radea cu gura pana la urechi si poza evenimentul. Uitandu-ma la el am vazut un om care se bucura de micile bucurii ale vietii, un soi de triumf pentru salariul lui mic, centrala pe care nu o porneste decat in noiembrie, bicicleta care i-a fost furata din curtea bisericii, pentru ultimu' job de la care a fost dat afara din lipsa de fonduri, pentru blugii pe care si i-a cumparat de la SH.
Grasanu' ignorant va trebui sa mearga pe jos. Hehe, the little joys of life, indeed!

joi, 2 septembrie 2010

Draga Toamna

a trecut o vreme de la ultima mea scrisoare. Anu' trecut nu ti-am scris pentru ca m-ai pacalit. Am jucat un fel de fata-scunselea si pana la urma am spart oalele, dar n-am mancat sarmale. Am mancat pate de naut 3 zile la rand. Ce sa zic, smart move.
Uite care-i treaba, de ce-ti scriu de fapt, anu' asta poti sa faci ce vrei. Da, ai citit bine. Poti sa faci ce vrei. Amintirile nu ma intristeaza, cum probabil ai sperat. Nu prea ai ce sa-mi iei anu' asta si daca totusi e, nu-mi pasa. Mi-am suflecat manecile la camasa in carouri. Da, am uitat sa-ti spun, am renuntat la buline in favoarea carourilor.
A, si nu te obosi cu culorile, mov imi e de ajuns. Mirosul de liliac nu mai miroase a nimic si n-am nevoie de umbre de copaci sau alt soi de umbre, pentru ca mi-am luat plovar si chiar si cizme.
No hai, ca nici prietenilor nu le scriu asa de mult.

Laura

miercuri, 1 septembrie 2010

M

N-am nimic de zis. Momentan ma scurg de pe un scaun si incerc sa ma conving sa merg la repetitii. Azi, pentru prima data in trei ani, nu am avut nicio vizita pe blog. Mi s-a sters genialitatea si tre' sa scriu o urare pentru o nunta. Ce sa scrii daca nici n-ai habar despre ce e vorba? Daca ar fi sa scriu 'Casa de piatra' 'Felicitari' 'Sa va iubiti mereu ca acum' m-as vomita pe mine insami.
Ce sa-i urezi unui om care e cu un pas inaintea ta in treburile vietii, stie si asa ceva in plus. Enihau, daca aveti vreo idee, I'm openminded.
Am scris asta asa, cum sa zic, sa mai scriu ceva sa nu intrati degeaba pe blog (nu ca v-ati fi inghesuit, la cele 0 vizite de azi :)) I am so fume).



via Radu

luni, 16 august 2010

Revelatie

Uitandu-ma la niste poze, ale unor straini, mi-am dat seama de un lucru. Despre unele lucruri stii ca nu le vei avea niciodata. Si cred ca e bine asa, dar nu sunt sigura.

De doo zile merg desculta and I love it.

Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor


Am fost ieri la Transilvaeroshow. Pentru asta m-am trezit de bunavoie si nesilita de nimeni la 8 jumate, am schimbat 3 autobuze si am mers o bucata de drum pe jos. Asta pentru ca am dormit in Racadau si air showul a avut loc in Ghimbav.
Inca de pe drum am vazut doo areoplane executand proba de zbor sincronizat. Chiar si numai zgomotul lor m-a convins pe loc ca a meritat.
Nu mi-a fost foame si nu mi-a fost sete si am ramas profund impresionata de tot.


Un MSX din fibra de carbon. Viteza lui maxima, in zbor orizontal, e 426km/h. Daca nu ma insel, castigatorul air challengului a zburat cu modelul asta.







Ikarus C42 B, cam cel mai popular avion de capacitate mica (2 pers) din Europa. Eu usor si are autonomie mare (un plin are 65l, adica aprox 800 de km de zbor). Viteza maxima e de 185km/h si nu are nevoie decat de 100m pentru decolare.





YAK 52 TW, dezvoltat si imbunatatit dupa YAK 52, care a fost creat pentru antrenarea pilotilor civili si militar, special pentru antrenament si acrobatii. Viteza maxima, in zbor orizontal, e de 450km/h. Este produs in Romania de catre Aerostar. Cool, huh?



Desigur, nu puteau lipsi migiurile (cum zicea un vecin de-al meu, bautor de cerneala). Cu viteza maxima de 2175km/h scoateau un zgomot asurzitor minunat. Adevaru' e ca, daca nu mi-as fii uitat ochelarii acasa si daca in boxe nu s-ar fii matait Shakira si ar fii rasunat 'Take my breath away', as fii crezut ca sunt in Top Gun. Fortele Aeriene Romane au prezentat 3 bucati de MIG 21 Lancer, dintre cele 48 pe care le detine. Se pare ca odata cu 2012 vor veni si alte aeronave de lupta.

miercuri, 11 august 2010

Mice in the Cubicle, ep 3

MiC 3 is here, starring the one and only..Aaaaaaalbertooo!

vineri, 6 august 2010

Mirosuri pe care le iubesc

Unul din mirosurile de care nu ma satur este mirosul de penar nou (cred ca e cam identic cu cel de ghiozdan nou). Un penar nou, vei zice, miroase a hartia pe care a avut-o inauntru, a material sintetic, a plastic, poate chiar a aer inchis. Nimic din toate astea.
Un penar nou miroase a inceput, miroase a dimineti racoroase, miroase a biletele furisate pe sub banca, miroase a suparare ca nu e penarul de care are toata lumea, miroase a senvisuri impachetate in hartie alba, miroase a genunchi zdreliti, a patroane sparte, a carioci desperecheate, miroase a fituici, miroase a propuneri si hotarari bune, miroase a septembrie, miroase a suprize si a dezamagiri, miroase a cunostiinte noi, miroase a temeri si a bucurii neasteptate, miroase a asteptari..ce mai, miroase a viata.

Mi-am cumparat penar nou si-mi povesteste toate astea.

MiC Special Guest, Alberto

Mice in the Cubicle o sa aibe, pe parcurs, mai multe personaje invitat. Primul este nimeni altul decat.. tatatatadaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam.. Alberto
Va invit sa faceti cunostiinta cu el. Are parul cret, imbracat colorat, un ceas mare pe mana si vorbeste mult. Aplauze

miercuri, 21 iulie 2010

Typo3 tt_news singleView resize image

I had problems in resizing the image displayed in the single view of tt_news(3.0.1). Using the maxWidth function didn't make thinks better. It seems I had to write in the setup the following line:
plugin.tt_news.displaySingle.image.file.width = value

Of course, you will replace "value" with the desired size.

This may sound stupid, but it took me a while to figure it out.

Revelatie?

Atunci cand te deprima ceva, te deprima orice.

luni, 19 iulie 2010

You are nooot online

Am zile in care simt nevoia sa vorbesc cu oameni si fix in zilele alea Adinei i se taie netu' la munca, Roxi, desi a terminat cu licenta, e ocupata, Jakob ma ignora de cand a venit, Radu spala masini, Beni munceste asiduu (bine, el deobicei munceste asiduu), Vlad e la mare, Carmen umbla telelea prin parcuri si tot asa. Fix azi s-au nimerit toti. Din acest motiv am inceput sa caut bilete de avion, de tren, de microbuz, sa socotesc rute, sa caut versuri, sa scriu mesaje, sa fac ceai la toata lumea, sa-mi verific mailu' din 7 in 19 minute, pana si in spam m-am uitat..

Oh, whisper three words.

Mondays..can't live with them, can't live without them!

vineri, 16 iulie 2010

Typo3 syntax highlighting

The new Typo3, Typo3 4.4, doesn't have the highlighting extension installed by default. I tried other extensions but in the end, what I should have done first actually, I looked in the sysext and found it there. T3editor.

luni, 12 iulie 2010

Typo3 Add Custom CSS Classes to the TYPO3 RTE

I unsuccessfully tried for a whole day to add new classes with the rte style sheet. It seems that the rte classes don't work anymore with Typo3 4.

So, this won't work

RTE {
default {
# link to site css stylesheet
contentCSS = fileadmin/templates/css/screen/content.css

# clear typical styling
classesAnchor >
classesLinks =
# set classes available to these properties. Paragraph is another name
# for block
classesCharacter := addToList(coding, note, important, warning)
classesParagraph := addToList(coding, note, important, warning, float_left, center, float_right)
classesTD := addToList(sub)
classesTable := addToList(full, fixed)

# list all available classes here, otherwise they're removed on RTE save
proc.allowedClasses := addToList(coding, note, important, warning, float_left, center, float_right, sub, full, fixed)
}
}


Luckily for me I speak German and found the solution on a German forum. It's easy, just change from rtehtmlarea to tinymce_rte. It has lots of other cool features, so, I highly recommend it.

Careful, don't take tinyrte. It's not being maintained anymore.

miercuri, 30 iunie 2010

Ne mai dam si noi in petec



Biserica Evanghelica din Deal, Sighisoara

Typo3, modify the limited number of uploads in the resource (uploads/media) section

By default you can upload only 5 files in the resources section of the page (files which are uploaded in uploads/media). The funny thing is that there are 3 different files where the maxitems number is defined. So, you need to change it in all three of them.
These are the files

typo3/sysext/cms/ext_tables.php

typo3/sysext/cms/tbl_tt_content.php

Here is where you need to change it

'media' => array (
'exclude' => 1,
'label' => 'LLL:EXT:cms/locallang_tca.xml:pages.media',
'config' => array (
'type' => 'group',
'internal_type' => 'file',
'allowed' => $GLOBALS['TYPO3_CONF_VARS']['GFX']['imagefile_ext'].',html,htm,ttf,txt,css',
'max_size' => $GLOBALS['TYPO3_CONF_VARS']['BE']['maxFileSize'],
'uploadfolder' => 'uploads/media',
'show_thumbs' => '1',
'size' => '3',
'maxitems' => '10',
'minitems' => '0'
)
),

vineri, 25 iunie 2010

Nu ti-am spus?

Nu ti-am spus, ca daca vei crede, vei vedea Slava lui Dumnezeu?
Mi-ai spus. Voi..

Imi redeclar depedenta si parca..parca e mai bine ca niciodata!

Flicker, flicker, dim and fade to black



Oh, era sa uit, frigu' e de la mine. Am dat comanda de o iarna.

luni, 21 iunie 2010

Interzis ochelarii de soare

Mi-am cumparat niste ochelari de soare pentru ca pe cei vechi i-am pierdut intr-un camp. Sunt noi, prea luciosi, prea jmecheri, ii port doar cand sunt singura. Chiar si atunci cand sunt singura observ ca oamenii se uita suspect la mine, vazandu-si reflectia in ochelarii mei.
Exagerez, deliberat. Dar, mi-am dat seama de ce se uita asa de suspiciosi.
Oamenii cand se uita in ochii tai vor sa vada parti din ei acolo. Daca ai mai multi prieteni, toti diferiti unul de celalat, este pentru ca in ochii fiecaruia vezi reflectat o bucatica din tine. Atunci cand in ochii unui om iti vezi toata reflectia ceva nu e in regula, pentru ca este imposibil. Ceva este dubios si cel mai probabil omul are ochelari de soare la ochi. Nu stiu din ce motive, pot fi o gramada. Cert este ca e gresit.
Da ochelarii jos si reflecta tu.

marți, 15 iunie 2010

Carmina Burana sau Ce o sa ascultati joi

Beni, din premiera in premiera. Nu e chiar adevarat, ca asta e prima premiera. Asta, adica ce urmeaza. Da, azi este o zi in care mi-am propus sa-mi bat recordurile de incorenta. Revin, Beni are o premiera la el pe blog, anume, prima traducere completa in limba romana a piesei Carmina Burana, ce o sa ascultati joi, daca veniti, ce se si aude pe fundal.

Aici primul cor si varianta completa aici

O Fortuna

1) O, soartă, asemenea lunii,
eşti atât de schimbătoare la înfăţişare,
mereu creşti şi descreşti,
într-o viaţă jalnică.
Este când nepăsătoare, când plină de grijă,
în joacă, faţă de agerimea minţii;
sărăcia, puterea,
le topeşte precum gheaţa.
2) Soartă crudă şi deşartă,
tu roată nestatornică,
situaţie rea, sănătate amăgitoare şi
pururea trecătoare,
întunecată şi acoperită de văluri,
te încordezi chiar şi împotriva mea;
în joacă îndur acum, cu spatele gol,
ticăloşia ta.
3) Norocul mântuirii şi al virtuţii
îmi este acum potrivnic,
dorinţa şi neîmplinirea
veşnic se află la strâmtoare.
În această oră, fără întârziere,
înstrunaţi coardele lăutei!
Căci prin lovitura soartei este doborât cel puternic,
plângeţi toţi cu mine!

miercuri, 9 iunie 2010

Pentru turisti (brasoveni) pe 17 iunie, ora 20

In background se aude primul cor din Carmina Burana, anume, O Fortuna. Mna.

Musai sa fii acolo.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Cum iti apune soarele?

Deunazi ascultam muzica dintr-un soi de manie interna. Eram manioasa ca nu mi-au iesit treburile la servici, manioasa ca mi-era foame, ca mi-era somn, ca iar nu am vazut soarele. Asa ca, inciudata, cu volumul prea tare, ascultam muzica. Ieri a fost a bad day for science si wouldn't you know it, s-au adunat multe si tot mai multe pana in ultima suta de metri. In ultima clipa am alergat dupa autobuz, tragand de doo genti, taiand de pe lista ultimele cumparaturi si traducand o povestioara. In autobuz, desigur, mi-am dat seama ca am uitat de cateva lucruri. Hrmpf. Cand sa-mi scot castile din geanta am vazut apusu. Cerul era innorat spre negru, dar chiar in locul unde apunea soarele era o fasie de cer senin si dedesupt nori pufosi in mai multe straturi. Tocmai norii astia dadeau o senzatie de spatialitate, iar soarele, ei bine, soarele era cald si galbior si nu se grabea sa apuna. A stins toate neajunsurile zilei si a sters toata mania.
Asa ca, indiferent daca soarele iti apune pe un cer senin, in nori, deasupra marii sau peste dealuri, nu-l lasa sa-ti apuna peste manie.

Imi redeclar dependenta si bine e!

joi, 3 iunie 2010

Ce faci cand al doilea blog nu merge?


Faci un al treilea. :))
Glumesc. Am inceput impreuna cu Carmen un proiect. Ne scriem scrisori una alteia in care povestim despre copilarie, tot felu' de aventuri, dar mai ales despre prietenii nostri.
Aflati voi mai multe la sectia "Despre noi"
Blogu' se cheama Letter of Years

miercuri, 2 iunie 2010

Pranzul cel de taina

Azi la pranz nu am avut voie sa vorbim, iar pentru cazurile extreme ni s-a sugerat soapta. Motivul e simplu: Emmulica dormea. Nu se auzea decat clinchetul argintariei, sorbituri de suc de soc si soaptele mele catre Jakob, prin care ii povesteam cu lux de amanunte visul criptic de aseara.

Tot azi am avut o revelatie. Dezvaluirea ei m-ar putea categorisi usor idioata, still, here goes:
Daca ii zici unui om ca iti place de el nu te face pt tine mai placubil. Nu te va vedea automat cu ochi mai buni, cu alti ochi, poate, dar nu neaparat buni, mai bine zis, dulci.

miercuri, 26 mai 2010

A fost o data cum a mai fost de multe ori

Azi s-au intalnit multe vrajitoare in jurul unui cazan si m-au blestemat.N-am produs nimic, exceptand o jena d afis, toata lumea a vrut de toate, ceaiul avea colorantii gresiti, pozele aveau dimensiunile gresite, n-am gasit nici o inregistrare decenta pt dixit dominus..si tot asa. A, si observ ca ma ajunge timpu din urma. In fata mea, in autobuz e o fata cu care am copilarit, pe care nu am mai vazut-o de multi ani. Nu e singura, ci cu sotul si copilul de trei ani. Buna asta. O intrece chiar si p-aia cu colorantii.. Abracadabra? Someone? Anyone?

vineri, 21 mai 2010

Firmituri de bucluc I

Trebuia să fi văzut soarele aseară, dragul de el. Era vesel şi avea ochii micuţi, ca şi cum toată ziua ar fi dormit, uitând de vreme şi de timp, pe vreun nor. Se întindea a lene şi nu s-a grăbit să apună. Îi părea rău că acum, când se trezise şi el, toată lumea mergea la culcare.

miercuri, 19 mai 2010

Poze de la mare

In mod surprinzator, chiar si pentru mine, apar intr-un numar mare de poze. Sony a fost cand in custodia lui Albert cand a lui Carmen. Mai sunt poze si pe facebook.

Gata de drum, Gabi da instructiuni fotografice foarte calm


Prima oprire la benizinarie. More to follow...


Branza aerisita si plimbata


Dupa cautari dese, in sfarsit, am gasit strada dezrobirii


In asteptarea camerei de hotel ocupate


Dimineata, inainte de biserica. Fetele se aranjeaza, baietii mananca. Does that come as any surprise?


In lift. I love this picture


Backhotel Boys


Albert


Carmen


Fete si esarfe


Haremul lui Bogdan


Los chicas


Bogdan n-a avut parte de tricouri ude


AMiCUS totem


Pe mal, mai jos


I'll race you to lunch


Fete cuminti..mneaaah


Cu primarul Constantei


Carmen


Say wha'?


Portret in vant


The sea


Una pe fata, una pe dos. Asa se tricoteaza la mare


Love is in the...umm..sand?


Furtuna si Carmen


Carmen si furtuna


Furtuna


Poza de familie cu curcubeul, pe autostrada