miercuri, 2 iunie 2010

Pranzul cel de taina

Azi la pranz nu am avut voie sa vorbim, iar pentru cazurile extreme ni s-a sugerat soapta. Motivul e simplu: Emmulica dormea. Nu se auzea decat clinchetul argintariei, sorbituri de suc de soc si soaptele mele catre Jakob, prin care ii povesteam cu lux de amanunte visul criptic de aseara.

Tot azi am avut o revelatie. Dezvaluirea ei m-ar putea categorisi usor idioata, still, here goes:
Daca ii zici unui om ca iti place de el nu te face pt tine mai placubil. Nu te va vedea automat cu ochi mai buni, cu alti ochi, poate, dar nu neaparat buni, mai bine zis, dulci.

2 comentarii:

Anonim spunea...

permite-mi sa te contrazic.

Alberto

Laura spunea...

go on..chiar sunt curioasa