sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Revelatie

Aseara mi-am dat seama de ce oamenii inca suspina dupa Ceausescu. Am de facut multe alegeri si tormentata fiind de ganduri, am vrut sa ma pun in pat si m-am gandit 'ce bine era daca ma punea cineva aici, sa fac asta si sa nu am voie sa fac altceva, sa nu am optiuni.' Si atunci mi-am dat seama ca asta face un dictator si oamenii se simt bine pentru ca, culmea, nu au de ales.
Totusi, Dumnezeu ne-a lasat libertatea de alegere..incerc sa vad, sa cred frumusetea acestui lucru.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

hommmm

Citeam niste mailuri mai vechi (ok, intre noi fie vorba, foarte vechi) si am gasit un mail de la un prieten care spunea ca nu poate sa ajunga nu stiu unde pentru ca are meditatii de la 4 la 6. Si trebuie sa admit ca in primele secunde m-am gandit la ceva gen de yoga in care incerci sa te scarpini dupa ureche cu degetul 4 de la piciorul stang. Apoi am realizat si am ras, mai ales de mine.
A trecut mult de cand am terminat scoala

miercuri, 11 noiembrie 2009

Ce mi-am cumparat de ziua mea

Sa nu zici ca e trist pentru ca ieri ma gandeam ce fain ar fi sa gasesc o cana si un ceainic colorat, vesel care sa nu arate a portelanuri. Asadar:









marți, 10 noiembrie 2009

Ce-mi doresc de ziua mea

Este prima data cand nu-mi tin ziua de nastere. Intr-un fel ma bucur pt ca stiu ca este o experienta noo din care am de invatat. Cu toate astea inca sunt lucruri pe care mi le doresc de ziua mea. Imi doresc sa am mai putine griji, imi doresc sa-mi fie mai putin dor, imi doresc sa zambesc senin si nu in cele din urma, imi doresc un cearceaf.
Probabil n-o sa se indeplineasca dar oricum maine e ziua mea si sunt bucuroasa.

luni, 9 noiembrie 2009

Cum sa vezi partea plina a paharului

A fost o data, cum s-a mai intamplat de multe ori, un baietel care isi dorea un caine. Parintii nu prea doreau si-l duceau cu promisiunea unui caine din craciun in pasti si din pasti in ziua de nastere. In cele din urma baietelul a hotarat sa-si gaseasca el un caine. Si l-a gasit. Dar, desigur poti sa-ti imaginezi cum arata un caine maidanez.. Jegos in ciuda tuturor ploilor, care au transformat praful de pe el intr-un gel de par extrem de puternic, cu o ureche in sus cealalta bleguta, in jos, cu sprancene dezordonate, cu mustatile mai scurte intr-o parte, urme de muscaturi pe picioare..
Cand a intrat cu el in bucatarie tatal a avut un singur gand 'javra asta nu ramane in niciun caz', dar il iubea pe baietel si a incercat sa-si transmita gandul cat mai neutru:
'Ok, deci, cainele asta e murdar, extrem de murdar. Are pureci si cine stie cati alti paraziti si microbi care te-ar putea imbolnavi! Nici macar nu cred ca ar fi in stare sa pazeasca casa, tu vezi ce urechi are? si, si ce slabanog e? Si in afara de asta, e urat! E ingrozitor de urat si miroase teribil..si uite si tu..'
Ochii baietelului erau deja inlacrimati.
'Dar tati..'
Tatal s-a induiosat si apoi si-a mai inmuiat tonul:
'Bine, da-mi un motiv bun pentru care sa-l pastram si-ti promit ca-l pastram'
Zambetul copilului s-a intins pana la urechi:
'Bate din coada!'

vineri, 30 octombrie 2009

Prieteni noi

Este un topic din seria caruia o sa mai urmeze cateva posturi. Unul dintre cei mai recenti prieteni ai mei este Henry. Pe Henry l-am cunoscut la magazinul unde lucrez ca voluntar de o saptamana jumate. Magazinul se numeste British Heart Foundation si este practic un magazin second-hand (col it fensi charity shop) care traieste din donatii de haine, incaltaminte si diferite obiecte. Banii stransi sunt donati cercetarilor pt bolile de inima, pentru aparatura etc.
Acolo l-am cunoscut pe Henry, de fapt am lucrat impreuna cu el doar in ultimele doo zile, dar l-am mai vazut si inainte. Este mic si durduliu, dar foarte harnic si demn de incredere. Ceea este cel mai important este ca oamenii aprecieaza munca noastra desi am senzatia ca pe mine ma lauda mai mult decat pe el. Nu e prea corect, mai ales ca in realitate el face cea mai mare treaba. Munca mea este mai mult de a conduce lucrurile si de a observa.
Nu stiu exact cati ani are, dar e tanar si plin de viata. El lucreaza de mult acolo, dar nu-si da niciodata aere din cauza asta, din contra. Ceea ce-mi place cel mai mult la el este faptul ca lucreaza cu placere si modul cum sub ochii rotunzi si simpatici se intinde mereu un zambet cand incepe lucrul.
Una peste alta Henry este un aspirator extraordinar!

joi, 15 octombrie 2009

Saltburn Castle