După ce ea și-a schimbat locul de muncă, am continuat eu tradiția de a irosi timpul companiei jucând aceste jocuri.
Vă imaginați, deci, cât de mare și intensă mi-a fost bucuria când am aflat că în București există jocuri de escape the room de-adevăratelea. Like, SO FREAKING AWESOME!!!
Prima aventură într-o cameră obscură din care căutam ieșire am avut-o în toamna anului trecut, dar nu despre asta vreau să vă zic.
Povestea este despre MindTrap un joc de real escape room la care am participat acum două săptămâni.
Nu mai sunt de mult un student amărât, care merge la evenimente pentru bufet, dar trebuie să recunosc că și de încă eram, tot aș fi scos de undeva banii pentru a participa la aventură. Mai ales că prețurile scad cu cât grupul este mai mare.
Locația este destul de aproape de centru (în termeni bucureșteni), pe Dinicu Golescu nr 3, chit că, talentată cum sunt, am reușit să mă pierd și de data asta în drum spre. Ba chiar am tras-o și pe Raluca după mine în acest vortex al dezorientării.
Am fost împreună cu alte 9 persoane, una dintre ele fiind Raluca. Restul au fost strangers in the night. M-am temut că nu o să fiu în elementul meu din cauza asta, eu fiind un șoarece timid. M-am înșelat. Jocul mi-a captat atât de mult atenția, concentrarea și interesul încât am uitat să-mi hrănesc anxietățile sociale. A ajutat la asta și atitudinea echipei de la MindTrap, care păreau să fie oameni foarte ok, deschiși, amuzanți și plăcuți.
Casa în care se desfășoara jocul este una veche, dar modernizată în stil. Mi-au plăcut enorm desenele de pe pereți, atât de la recepție, cât și din camerele de joc propriu-zise. Deh, nu am depășit stadiul de măzgâlit pereții de la 3 ani.
Fără prea mult tam-tam și dramă ne-am despărțit în două echipe și ne-am început călătoria simultan în două ansambluri de escape diferite: Voodoo Room și Outbreak Room. Nu o să vă dau spoilere. Vă zic doar că sunt mișto amândouă și ambele povești, chiar dacă nu foarte complexe, sunt interesante. Singura comparație pe care mi-o permit, față de aventura din toamna trecută, este că povestea jocului nu era foarte prezentă. Atmosfera era foarte fain întreținută de muzica de background, props și, cum vă ziceam, chestii pe pereți, dar ar fi fost și mai goosebumpy dacă am fi știut mai mult din poveste.
Pe scurt despre activitatea în sine, echipa/persoana are 60 de minute să iasă din ansamblu (2 camere) și poate cere până la 4 indicii per cameră.
După terminarea primului ansamblu, ne-am reunit în sala de primire unde ne-am făcut reciproc în ciudă și ne-am ciocnit mai ceva ca la o luptă de cocoși, încercând să ne convingem reciproc care echipă e cea mai tare. Până la urmă am fost aproape la egalitate. Ambele echipe am reușit să ieșim dintr-un ansamblu (diferență de 4 minute) și tot la fel am eșuat să ieșim din celălalt ansamblu.
Înainte de plecare ne-am mai hlizit puțin, am făcut poze și ne-am dat cu părerea. În drum spre casă am luat autobuzul în direcția greșită. Am mers cu el până la capăt și ne-am întors apoi, timp în care am încercat să o conving pe Raluca să mâncăm shawrma de la apusului. N-a vrut. Îi era frică de țigani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu