Carmen a fost multă vreme prietena mea cea mai bună. Chiar și acum are pătrățica ei în sinea mea, de unde nu o să plece niciodată. Nu am mai vorbit cu ea de mult prea foarte multă vreme. Nu știu ce lucrează, în ce oraș stă, dacă e într-o relație, la ce seriale se uită, dacă mai e vegetariană.
După ce a plecat din țară ne-am promis că o să ne scriem, dar nu am făcut-o decât foarte rar.
Acum multă vreme mi-am făcut un obicei din a nu rupe pachetul de gumă, chiar dacă mai sunt doar două-trei pastile în el. Azi-dimineață, căutând ceva în geacă, am văzut că Andrei și-a luat o gumă din pachetul meu și a rupt parte din pachet (!). M-am supărat instant, fără să-mi dau seama de ce. Până la urmă de ce mă încăpățânam să nu rup hârtia aia? Mi-am amintit în timp destul de scurt despre momentul când am realizat prima dată că nu rup ambalajul. Eram pe cine știe pe unde cu corul și Carmen mi-a cerut o gumă. I-am dat pachetul în care mai erau 3-4 pastile și s-a chinuit foarte mult să extragă una din ele, de-a lungul ambalajului. Când mi l-a dat înapoi a râs și mi-a zis „Mă omoară cum fiecare pachet al tău de gumă ar o istorie întreagă.” Da, it was my thing.
Între timp am ajuns și eu la concluzia că ar fi mai practic să mai rup din hârtie, dar m-am încăpățânat să nu o fac. Nu o fac pentru că îmi amintește de Carmen, de veselia ei, de gălăgia ei, de lipicioșenia ei. Îmi amintește de prostiile pe care ni le povesteam, de vecinul ei sforăitor, de beciul decorat, de cartofi copți, de rochii colorate, de nisip în papuci, de ciorbă nelegată, de haz, de necaz și de mine.
Carmen, mi-e dor de tine.
Un comentariu:
hmmm...pachetul de guma! pe aici nu gasesc pachet din ala, ca as fugi amu' sa iau unu' numa ca sa scot vreo 7 pastile din el:)
sunt in Hamilton, oras industrial,in care lucreaza de dimineta la 5 pana seara la 10.30- se lucreaza la o parcare suspendata si amu stau in pat dupa o saptamana de lucru si ma uit la un serial (how to get away with murder si ale gretosenii despre criminali in serie). tre sa recunosc ca m-am re-umplut de veselie cand am vazt postare ta si mi-a plans putin sufletul. sunt plina de viata in unele zile si lipsita de speranta ca am sa mai gasesc vreo prietena ca tine. pastrez obieciul de a lua rochii, dar si minion-ul pe care mi l-ai facut inainte sa plec, cand eram foarte bolnava. te iubesc cu o iubire vesnica ;) si mi-e nespus de dor de tine
Trimiteți un comentariu