joi, 23 aprilie 2009

Catre institutul de clownologie, sectia baloane si balene

Balenele de fita nobila inca esueaza (in a se imbraca decent). M-am saturat de cosmaruri, de ieri inainte visez. Sunt inca baloane de sapun dar ma straduiesc sa le fac din coaja de pepene..mmm..pepene galben, ca-mi place mie. Le scoti continutu' si le arunci in sus. Atata tot.

marți, 21 aprilie 2009

Inimile curate poarta slapi murdari

Duminica dimineata am facut ochi (vorba vine) pe la 11. La unu' m-am intalnit cu ai mei sa mergem intrun fel de excursie in Sf Gheorghe (ai uaz ouvargioid). De la inceput am avut senzatia ca o sa fie un esec. Sora-mea ma scotea din sarite constant (fapt ce nu s-a schimbat aproape deloc de-a lungul excrusiei), fratele meu repeta din 7 in 9 minute ca el vrea sa mearga la piscina, mama ma batea la cap sa mananc (mie nefiindu-mi foame, evident!), asadar stomacul nu ma rodea dar in schimb a inceput sa ma roada un pantof. Grrrrr..M-am tarat cumva pana la un lac unde am stat si am jucat fazan. De fapt eu nu am jucat dar m-am amuzat uitandu-ma la pescari si de numele inventate de fratele meu. In cele din urma ploaia ne-a gonit de acolo si aveam trei optiuni: piscina, concert, acasa. Iarasi certuri, discutii, de trei sau patru ori ne-am intors din drum. In cele din urma rana si picioarele-mi desculte ce incepusera sa se manjesca cu apa de ploaie si praful provinicial al Sf. Gheorghelui (ca doar nu a sfantului gheorghe) au fost argumentele decisive in reintoarcerea (din drum a 5 oara) acasa. In gara, (unde, judecand dupa privirile oamenilor, m-am convins definitiv ca sunt o ciudata) inca desculta, asteptam trenul, cand am surprins zecile de perechi de ochi ale unei numeroase familii de rromi atintite cu uimire nedisimulata asupra nuditatii picioarelor mele. Hmmm..nu ma simteam prea confortabil sa fiu in centrul atentiei, dar nici ideea de-ami reaplica supliciul pantofilor rozatori nu-mi suradea. La un moment dat, mama lor, imi zice ceva pe ungureste (eu mi-s ungura un sfert dar nu inteleg nimic maghiara) si-i zic ca nu inteleg. Femeia, insistenta, o da pe romaneste: 'am papuci, nu vrei?'
Gandindu-ma ca vrea sa-mi vanda niscaiva papuci de piciorul al doilea am zis, aratandu-i propriile-mi torturipede:'am si io papuci'
'si nu ti-e rece? de ce nu-i incalti?'
'nu mi-e rece si nu pot sa-i incalt pt ca ma rod.'
Auzind aceasta, tatal, care intelegea romaneste dar nu stia sa vorbeasca decat ungureste, a incercat sa-mi explice prin diferite semne cum as putea totusi sa-i incalt fara sa ma roada. M-a coplesit grija lor, pentru o fata care sta desculta in gara cand afara ploo. Credeti ca se termina aici, nu? He he. Partea draguta vine abea acum. Una din fetele lor a cotrobait ceva intro geanta si a venit sa-mi dea niste slapi de ai ei, banunind ca-mi sunt buni. Si a insistat. Am refuzat-o zambind si am inteles atunci ca nici mama ei nu vroia sa-mi vanda papuci. Apoi fata, impreuna cu o sora a ei, m-au rugat, tot prin gesturi sa le fac o poza. Ce au facut ei mi-a facut mai mult bine decat plasturele ce mi l-am pus pe rana.
M-am suit apoi in tren. Ei au ramas acolo, cu slapii lor murdari si cu inimile curate.

Post post concert

Dupa concert ne-am intalnit cam toti la Gabi acasa. Printre cartofi copti, mujdei, salata si clatite (cu usturoi am nimerit una :)) ), sucuri din paharele de zestre a lui Gabi am jucat si Activity (- un joc pe echipe in care se mimeaza, deseneaza, dau definitii). Am ras cu Carmen cum nu am mai ras de luni bune, in mare parte de replicile lui Basti. In timp ce (alta) Carmen se chinuia sa deseneze un carusel Basti incerca sa ghiceasca: 'ummm..copii la balci, copii plecati la inviere..'
Definitiile au fost si ele la mare inaltime:
Intro parte a orasului sunt mai multe blocuri = cartier - Beti
Este o chestie care vine reprezentata acoperita de un cearceaf = fantoma - Corina
Un alt cuvant pentru savant -> deosebit - tot Corina
Care e verdele? Aaaaaaaaa, verdele! - Astrid
Despre mimat e cam greu de explicat, de mentionat totusi: o mana care face o miscare a valurilor este o greseala de tipar - Ewald
Mai jos sunt cateva desene. Tin sa subliniez ca toti autorii sunt (plus minus) absolventi de facultati, in orice caz intelectuali.



Bomba atomica - Cristi


Coarne de cerb - Mircea


Divort - Carmen


Scafandru - Corina


Urechelnita - Corina


Platou - Carmen


Pervaz - Carmen

Otrava - autor necunoscut



Lac glaciar - Denisa

Foca - Basti



Carusel - (alta) Carmen

Acumulator - Astrid

Post concert

Dupa inca cateva repetitii, asezarea in sala, impartirea mapelor, impartirea apelor, un telefon dezamagitor, o rugaciune (despre zambete desenate) si o incurajare din partea pastorului, am pornit incolonati, cu mapa in mana stanga si apa in mana dreapta spre inceputul concertului.
Hmmm...sa zic de fiori, de lacrimi, de aminuri, de cuvantul ce traia prin vocea lui Costin? Sunt mandra cat de doo ori eu de coristi si de ceea ce au realizat. M-am simtit foarte bine la 'Glasul Domnului Hristos' si la 'Via Dolorosa'. Momentul triumfal, in care am fost printre cei mai fericiti dintre pamanteni, a fost la 'Se-apropie-nvingatorii'..Mai ales la partea 'se deschid portile veciei..' Gesturile imi erau asa de largi ca zici ca dirijam avioane sa aterizeze. Si daca asta nu a fost destul, totul s-a terminat cu un Aleluia reusit (intre paranteze fie spus, catre public: si ne iarta noo -sopranelor- sincopele noastre precum si noi iertam pianistului nostru).
A urmat o rugaciune, apoi incolonarea spre sfarsitul concertului. Inainte sa apuc sa ies din sala, tanti Gezzo ma strans in brate si m-a pupat, asa pur si simplu, in fata intregii lumi. Nu, in niciun caz nu e genul meu de manifestatie, dar a fost printre cele mai sincere gesturi pe care le-am trait.
De mult n-am mai vazut oameni asa de incantati si de patrunsi de muzica si, da, a meritat toata munca, toti banii, toate orele, toti nervii (tot intre paranteze fie spus, la penultima repetitie ai hed a deth uish) si in orice caz toate rugaciunile. Imi redeclar dependenta fata de cuvantul cantat si mai ales fata de Cuvantul intrupat!

Si daca n-ai fost acolo, curand o sa urmeze si niste intregistrari.

vineri, 17 aprilie 2009

My first and (most likely) last concert

Cam de pe cand ai em ăuer de mine mi-am dorit sa dirijez intrun concert cu orchestra. Sambata, la ora 18, mi se indeplineste jumate de dorinta. Concert cu un cor bun dar fara orchestra. Dumnezeu imi da tot ce mi-am dorit, dar atunci cand stie El ca e timpul. Si e bine asa.
Si cu asta imi iau si fesul si am plecat..vorba 'ceea: 'e bine sa te retragi in glorie' :))
Sau, na, in Aleluia ca sa fie si Raluca multumita. :))

joi, 16 aprilie 2009

Aseara, mult trecut de asfintit

Aseara, mult trecut de asfintit,
doo aripi am impletit,
din soapte, rugaciuni si nor,
sa-ti fiu..inger pazitor.
Miros dulce in infinit?
E liliac impletit cu dor.

luni, 13 aprilie 2009

Post concert

Ai nou, ai nou, am ramas in urma cu aradu' dar concertu' este proaspat si aradu' mai asteapta.
Sou, Johannespassion oans aghen, aceiasi gusbamps, acelasi loc de cantat - in fata tenorului, acelasi zambete, alti solisti alta orchestra, partial alt public. Pentru prima data cand aud pe cineva, care nu are de a face cu muzica de genul asta, ca i-a placut. Da, asta a implinit seara si umpic de ras, desigur.


Contrabasistul de anul acesta, deloc impunator. Vorba nazalizata a lu' Carmen 'Benito'


Soprana, refuzand sa poarte ochelari :)) (glumesc)


Ah da, fagotistul. A trebuit sa fac poza din spate caci supraexpuneam poza daca i se vedeau ochii..


Il dirrgiore


'La masura asta suntem! Daca-ti spun!'


Viola da gamba, umbra violoncelului


O bucatica din plimbare

Peeling pentru suflet

Pentru (turisti) brasoveni

vineri, 10 aprilie 2009

Sa fie Sara si Razvi, si a fost nunta

-Hai mai spune-ne o poveste..

-Nu in seara asta nu va mai spun nicio poveste in seara asta va spun realitate.

A fost odata, intradevar ca niciodata, un calculator si o carte.

Calculatorul era singurul din seria lui. Avea un monitor plat si mici probleme cu rezolutia, dar de indata ce i-au pus un filtru heliomatic, problemele s-au rezolvat. Poate ca nu l-ai fi cumparat daca te uitai la el pur si simplu, dar cu siguranta ti-ai fi golit toate conturile bancare sa-l cumperi daca apucai sa cunosti cate ceva despre el. Cati RAMI avea, nu stia nimeni exact, dar din stramosi se aude ca ar fi fost foarte multi. In fiecare zi isi facea upgradeuri pentru toate programele, mai ales pentru cele care-l legau de sursa principala de energie. Avea instalate doo dictionare, unul englez foarte bun si unul german pentru incepatori. Avea probabil printre cele mai performante anti-virusuri, optimism 2.0 varianta stable, umor 9.4. Avea si un motor de cautare destul de bun. Era mai ales specializat pe gasirea msurilor XS si 34. Producatorul lui l-a prevazut si cu cateva programe de redare a muzicii extrem de performante. Batranii spun ca singra problema a lui erau componentele periferice. Erau doar de intrare..Si de curand s-a aflat ca este de fapt dual core. O inima pentru cunostiinte si una..hmm..pentru o carte, caci in poveste apare si o carte. O carte in doua volume. Cartea noastra era primul volum. O carte micuta, daca o puneai in profil nu se mai vedea, aproape aveai impresia ca o poti baga in buzunar, dar doar impresia, pentru ca de indata ce o deschideai si dadeai pagina dupa pagina iti dadeai seama ca ar fi incaput nicidecum intrun buzunar ci intro biblioteca. Avea si poze si desene cu Finding Nemo...Multi au invatat din ea engelza si franceza. Putea sa te convinga de multe, chiar si de casatoria de proba. Pe unele pagini puteai gasi glume. Se zice ca ar fi avut copertile prea tari si pe unii asta i-ar fi impiedicat sa o deschida. De multe ori insa, daca cineva vroia sa tranteasca o carte ea se oferea. Gaseai pe paginile ei cuvinte de incurajare si sfaturi insorite pentru zile innorate. Autorul ei a pus chiar si cateva pagini cu cantece. Gaseai si manifeste impotriva fotbalului si totusi puteai gasi o lista cu totii jucatorii de la Steaua. Pe unele pagini mai negre, povestesc batranii, in josul paginii, scris foarte mic, ca printre dinti, scria "mama ta de ungur!" Cand citeai din ea chiar daca informatiile te copleseaua si te depaseau, te facea sa te simti tu insati valoros si folositor. Se povesteste ca imbratisarea ei era putin colturoasa, dar era plina de caldura si se potrivea perfect cu cilturile calculatorului.

Poate va intreabati cum asa? Nu v-ati fi gandit dar autoul cartii este si proiectantul calculatorului. El a pus in paginile cartii instructiuni de instalare a componentelor perfierce de iesire. Tot El a construit calculatorul sa emane caldura care inmoaie copertile cartii.

Autorul S-a uitat la tot ce facuse si iata ca toate erau foarte bune. A fost o dimineata apoi o seara de 8 aprilie.

joi, 9 aprilie 2009

Cum vorbesc fetele

x: roxi :->
y: aham
y: dap
x: :D
y: B-)
x: serios?
y: :))
y: aaa..u mean
x: :))
x: da
y: pfff
y: nu
x: nu?
y: sau nu inca,sau nu crede
y: pai na. vad ca se cam complica

Celui care reuseste sa dea o interpretare plauzibila si cat de cat apropiata de adevar ii ofer un premiu.