marți, 21 aprilie 2009

Inimile curate poarta slapi murdari

Duminica dimineata am facut ochi (vorba vine) pe la 11. La unu' m-am intalnit cu ai mei sa mergem intrun fel de excursie in Sf Gheorghe (ai uaz ouvargioid). De la inceput am avut senzatia ca o sa fie un esec. Sora-mea ma scotea din sarite constant (fapt ce nu s-a schimbat aproape deloc de-a lungul excrusiei), fratele meu repeta din 7 in 9 minute ca el vrea sa mearga la piscina, mama ma batea la cap sa mananc (mie nefiindu-mi foame, evident!), asadar stomacul nu ma rodea dar in schimb a inceput sa ma roada un pantof. Grrrrr..M-am tarat cumva pana la un lac unde am stat si am jucat fazan. De fapt eu nu am jucat dar m-am amuzat uitandu-ma la pescari si de numele inventate de fratele meu. In cele din urma ploaia ne-a gonit de acolo si aveam trei optiuni: piscina, concert, acasa. Iarasi certuri, discutii, de trei sau patru ori ne-am intors din drum. In cele din urma rana si picioarele-mi desculte ce incepusera sa se manjesca cu apa de ploaie si praful provinicial al Sf. Gheorghelui (ca doar nu a sfantului gheorghe) au fost argumentele decisive in reintoarcerea (din drum a 5 oara) acasa. In gara, (unde, judecand dupa privirile oamenilor, m-am convins definitiv ca sunt o ciudata) inca desculta, asteptam trenul, cand am surprins zecile de perechi de ochi ale unei numeroase familii de rromi atintite cu uimire nedisimulata asupra nuditatii picioarelor mele. Hmmm..nu ma simteam prea confortabil sa fiu in centrul atentiei, dar nici ideea de-ami reaplica supliciul pantofilor rozatori nu-mi suradea. La un moment dat, mama lor, imi zice ceva pe ungureste (eu mi-s ungura un sfert dar nu inteleg nimic maghiara) si-i zic ca nu inteleg. Femeia, insistenta, o da pe romaneste: 'am papuci, nu vrei?'
Gandindu-ma ca vrea sa-mi vanda niscaiva papuci de piciorul al doilea am zis, aratandu-i propriile-mi torturipede:'am si io papuci'
'si nu ti-e rece? de ce nu-i incalti?'
'nu mi-e rece si nu pot sa-i incalt pt ca ma rod.'
Auzind aceasta, tatal, care intelegea romaneste dar nu stia sa vorbeasca decat ungureste, a incercat sa-mi explice prin diferite semne cum as putea totusi sa-i incalt fara sa ma roada. M-a coplesit grija lor, pentru o fata care sta desculta in gara cand afara ploo. Credeti ca se termina aici, nu? He he. Partea draguta vine abea acum. Una din fetele lor a cotrobait ceva intro geanta si a venit sa-mi dea niste slapi de ai ei, banunind ca-mi sunt buni. Si a insistat. Am refuzat-o zambind si am inteles atunci ca nici mama ei nu vroia sa-mi vanda papuci. Apoi fata, impreuna cu o sora a ei, m-au rugat, tot prin gesturi sa le fac o poza. Ce au facut ei mi-a facut mai mult bine decat plasturele ce mi l-am pus pe rana.
M-am suit apoi in tren. Ei au ramas acolo, cu slapii lor murdari si cu inimile curate.

4 comentarii:

Anonim spunea...

imi place povestea :)

imi amitneste de cat de greu ne este uneori sa acceptam daruri de teama ca ni se cer bani sau orice altceva in schimb apoi...

Anonim spunea...

reddeep eram, cu neputinta amintirii unei parole!!

te-am vazut la arad :)

Anonim spunea...

NU-sh ce cauti in Romania...nu vezi ca nu e locul tau acolo?!
Ca si mine, tu esti
wanderlust.

________________________tiamarchos.

Anonim spunea...

povestea imi aminteste de august 73
si 7 baieti la Navodari cu corturi-le,cel mai matur era si cel mai ne-conformist,barbos si tot timpul descult;cred ca in 26 ian ar fi
implinit 65.
semeni f. mult cu el