vineri, 10 aprilie 2009

Sa fie Sara si Razvi, si a fost nunta

-Hai mai spune-ne o poveste..

-Nu in seara asta nu va mai spun nicio poveste in seara asta va spun realitate.

A fost odata, intradevar ca niciodata, un calculator si o carte.

Calculatorul era singurul din seria lui. Avea un monitor plat si mici probleme cu rezolutia, dar de indata ce i-au pus un filtru heliomatic, problemele s-au rezolvat. Poate ca nu l-ai fi cumparat daca te uitai la el pur si simplu, dar cu siguranta ti-ai fi golit toate conturile bancare sa-l cumperi daca apucai sa cunosti cate ceva despre el. Cati RAMI avea, nu stia nimeni exact, dar din stramosi se aude ca ar fi fost foarte multi. In fiecare zi isi facea upgradeuri pentru toate programele, mai ales pentru cele care-l legau de sursa principala de energie. Avea instalate doo dictionare, unul englez foarte bun si unul german pentru incepatori. Avea probabil printre cele mai performante anti-virusuri, optimism 2.0 varianta stable, umor 9.4. Avea si un motor de cautare destul de bun. Era mai ales specializat pe gasirea msurilor XS si 34. Producatorul lui l-a prevazut si cu cateva programe de redare a muzicii extrem de performante. Batranii spun ca singra problema a lui erau componentele periferice. Erau doar de intrare..Si de curand s-a aflat ca este de fapt dual core. O inima pentru cunostiinte si una..hmm..pentru o carte, caci in poveste apare si o carte. O carte in doua volume. Cartea noastra era primul volum. O carte micuta, daca o puneai in profil nu se mai vedea, aproape aveai impresia ca o poti baga in buzunar, dar doar impresia, pentru ca de indata ce o deschideai si dadeai pagina dupa pagina iti dadeai seama ca ar fi incaput nicidecum intrun buzunar ci intro biblioteca. Avea si poze si desene cu Finding Nemo...Multi au invatat din ea engelza si franceza. Putea sa te convinga de multe, chiar si de casatoria de proba. Pe unele pagini puteai gasi glume. Se zice ca ar fi avut copertile prea tari si pe unii asta i-ar fi impiedicat sa o deschida. De multe ori insa, daca cineva vroia sa tranteasca o carte ea se oferea. Gaseai pe paginile ei cuvinte de incurajare si sfaturi insorite pentru zile innorate. Autorul ei a pus chiar si cateva pagini cu cantece. Gaseai si manifeste impotriva fotbalului si totusi puteai gasi o lista cu totii jucatorii de la Steaua. Pe unele pagini mai negre, povestesc batranii, in josul paginii, scris foarte mic, ca printre dinti, scria "mama ta de ungur!" Cand citeai din ea chiar daca informatiile te copleseaua si te depaseau, te facea sa te simti tu insati valoros si folositor. Se povesteste ca imbratisarea ei era putin colturoasa, dar era plina de caldura si se potrivea perfect cu cilturile calculatorului.

Poate va intreabati cum asa? Nu v-ati fi gandit dar autoul cartii este si proiectantul calculatorului. El a pus in paginile cartii instructiuni de instalare a componentelor perfierce de iesire. Tot El a construit calculatorul sa emane caldura care inmoaie copertile cartii.

Autorul S-a uitat la tot ce facuse si iata ca toate erau foarte bune. A fost o dimineata apoi o seara de 8 aprilie.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Povestea asta seamana exact cu ce ne-a citit la nunta o prietena foarte buna.
:->

The compbook

Anonim spunea...

Laura, te doare capul"
tiamarchos

karla spunea...

Super misto......tine-o tot asa!!!! Chiar am fost impresionata de felul cum si in viata cineva nu tocmai perfect te poate crea iar creatia poate perfectiona