Mergand spre casa in seara asta ghici cu cine m-am intalnit? In afara perimetrului obisnuit a lui, ma astepta bucuros cutulache de la florarie, cel cu cataracta la un ochi. Trebuie sa-l stii, este maroniu si blanos si afiseaza deobicei un aer de nepasare fata de imbulzeala cotidiana. Ei bine, dragul de el, in ciuda orei tarzii, le tinea companie unor oameni, mai veseli asa. S-a apropiat gudurandu-se de mine si si-a lipit capul de genunchiul meu in timp ce-l scarpinam pe dupa ureche. Dupa ce l-am alintat am pornit mai departe spre bloc. Si cum mergeam eu asa, pasnic, ma gandeam ca in mod cert I-as multumi lui Dumnezeu pentru caini. Am inaltat un gand chiar cand am intrat pe aleea de la bloc, cand, ghici ce s-a intamplat? Perfect stapan pe teritoriul lui, insemnand la fereastra de la etajul 4, era vecinu' de la 4, cel cu ochii impaienjeniti de bautura. In ciuda orei tarzii si a bunelor maniere a aruncat o cutie de bere pe geam, fix pe mijlocul aleeii.
Si cu toate astea cainele se numeste animal. Mda.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu