Draga 2010

nu am mai scris niciodată unui an, dar ţie vreau să-ţi scriu.
Trebuie să recuonsc că la început te-am urât. Nu voiam să vii. Te-am urât pentru că nu mai aveai doi de zero unul după altul şi pentru că am plecat din Anglia. Te-am urât pentru că de revelion nu mai stăteau blugii deloc pe mine şi nu-mi mai găseam locul între prieteni. În noaptea dintre 2009 şi tine am dormit la Roxi. Pentru asta îţi muolţumesc, pentru că Roxi îmi e foarte dragă.

Ianuarie a fost o lună imposibilă. Am reînceput să lucrez la Cubus şi m-am certat cu mama în fiecare zi. Cel mai mult mi-ar fi plăcut să dorm câteva luni. În ianuarie mi-am suspendat blogul, dar excursisa la Sibiu cu JBC m-a făcut să mă răzgândesc. Îţi mulţumesc pentru că am petrcut timp cu Beni şi Ramona, că am băut ceai cu Andreas şi Edi şi că am cântat şi că Radu a avut mereu timp de poveşti.

Despre februarie nu-mi amintesc prea multe. Februarie e cea mai friguroasa şi iernatică lună. Cu siguranţă am fost cu plăcile şi pentru asta îţi mulţumesc.

Martie, ah martie. DE 4 ani încoace, martie înseamnă Austria şi snowboard. Pentru prima dată a fost şi Roxi cu noi, chiar şi Emma, care avea atunci 7 luni. Înainte să plecăm am pus online SPM Movetec, pentru care am primit cel mai mare bonus din viaţa mea. Austria a fost minunată cu tot cu snowboard, îngheţat la -23, murit de cald la -7, gătit, cumpărături, nopţi nedormite. Lui Jakob trebuia să-i aduc ceva de pe jos. Găsisem o monedă, dar am pierdut-o.
Să ştii că în martie am început să te privesc altfel. Spre sfârşitul lunii am reuşit să te scriu cu uşurinţă, doi-zero, unu-zero. Era aşa de simplu şi nu-mi dădusem seama. Mi-a luat 3 luni să am încredere în tine şi să înceapă să-mi placă de tine. Şi nu-mi pare rău.

Aprilie a venit odată cu Paştele. M-am bucurat mult că ai ales Johannes Passion şi că a fost în Sibiu. Îţi multumesc şi că l-am cunoscut pe Leo şi încăodată pentru Beni şi Andreas. Tot în Sibiu am ţinut şi prima mea şcolarizare. De Paşte a fost Radu în Braşov şi am avut unul dinter cele mai frumoase weekenduri. Toate şi toţi au fost la locul lor. Concertul de sâmbătă, proza, pizza, plimbarea de dimineaţă, concertul de după-masă, fotbal, McDonalds, paste, Ice Age.

Mai :). Pe 2 mai s-a măritat Betty cu Gabi. Cine ar fi crezut că tu vei aduce luna asta.. Betty a dost tare frumoasă. Da, luna ta mai a fost .. nu se putea mai bine.
Am fost la mare, la festicalul de creaţie cu Gabi, Bogdan, Carmen şi Adina. Îţi mulţumesc.

A venit şi iunie cu Carmina Burana şi un weekend spontan la Bucureşti cu Carmen şi Radu, Larisa şi Mădă. Dacă ar fi să uit tot ce s-a întâmplat de-a lungul tău, îţi promit că n-o să uit niciodată că în 2010 am cântat CArmina Burana în Piaţa Sfatului au o orchestră imensă. Tot în iunie am avut şi o revelaţie a credinţei şi a dependenţei. În mare parte ai fost un an al revelaţiilor şi al hotărârilor. Ar trebui să fii mândru de asta.

Nici de iulie nu+mi amintesc prea multe. Probabil ai avut zile calde şi lungi în care am mers cu mare bucurie desculţă. Tot în iulie, cred, a fost şi Mădă în Braşov. Îţi mulţumesc.

În august am văzut din nou mare şi am avut una dintre cele mai groaznice răceli şi m-am îmbrăcat cu pardeisul tatei. La ţară- Te ţin minte şi pentru asta :). Tot în august am decis cu Roxi să ne înscriem la mster în Bucureşti. N-am mai hotărât niciodată aşa de spontan. Şi pentru asta ar trebui să fii mândru. Mă întristează că asta l-a supărat pe Andreas.

Septembrie m-a apucat învăţând şi citind. Am intrat la buget. Asta da surpriză, dragă 2010! Apoi m-am mutat cu Denisa şi am început să lucrez la Iminent. Într-un fel îmi pare rău că totul s-a desfăşurat aşa de repede. Aş fi vrut, parcă, să se imprime mai bine în mine toate evenimentele.

Cu mutatu' deja am intrat în octombrie şi în anul şcolar.

Noiembrie. Heh. A fost aici, după colţ. Ziua mea cu mutle cadouri. Nu extrem de multe. No offense, n-aveai cum să-l întreci pe 2007. Congresul de la Tg. Mureş, cu aşa de mulţi prieteni. Frumos.

Iată, şi decembrie, ultima ta lună. Cu zăpadă, nu suficientă pentru snowboard, dar te iert. Meriţi să te iert. M-ai suprins tare, tare de tot luna asta. Nu am să-ţi scriu despre ce e vorba pentru că ştii deja şi pentru că am promis că nu voi scrie despre asta. Îţi mulţumesc şi pentru asta.
Am răcit iarăşi dar am ochii egali and this is also a first :D. Sunt în tren spre Sibiu, unde o să-mi iau rămas bun de la tine oficial. Încă de pe vremea lui 2007 mi-am dorit să fiu de revelion în Sibiu şi iată ca tu, 2010, îmi faci iarăşi bucurie.

Îmi pare rău că nu am avut încredere în tine încă din ianuarie. Poate dacă mi-ai fi zis cum o să fii..
Dacă mi-ai fi povestit de scrisorile cu Carmen, de îmbrăţisările Adinei, de ce prieten bun e Dragoş, de timpul cu Roxi, de Denisa, de Ovidiu,de colegii noi, de nimicuri, de tropăitul Emmei, de fiorii concertelor, de ploi torenţiale, de bălăcit de picioare, de lacrimi dulci şi sărate, de sosuri de usturoi, de drumuri încurcate, de autobuze piercute, de sărutări, de zâmbete, de obraji roşii, de frustrări, de lene, de plictiseală, de toate câte au fost, dacă mi-ai fi spus dinainte nu aş fi învăţat să am încredere în următorii ani.
Până la urmă, asta e încrederea, să nu ştii ce va fi şi totuşi să crezi în bine, în bine şi în rău.
Am învăţat că viaţa, chiar şi când face cercuri complete, e minunată. Îţi mulţumesc pentru asta. Şi eu şi 2011.

Rămâi cu bine 2010.
Am să te mai scriu de câteva ori, aşa, de drag.. 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010 2010

PS. A, te salută şi Adina, aproape că uitasem

Momente de creativitate (nu ale mele)

"Imi iau jucariile si le dau la alta."
Adina

Cuvinte potrivite

Veniţi cu mine în câteva locuri, locuri în care toţi am mai fost.

O cameră de spital. Totul e alb. Peretii sunt albi, cearceafurile sunt albe, chiar si gandurile sunt albe. Si e liniste. Atat de liniste ca se aude doar perfuzia picurand precis si neperturbat. Cuvinte nu sunt. De altfel, ce ai putea spune?

Mergem acum în alt loc. O sală de tribunal. Cuvinte plonjează din toate direcţiile. Cuvinte strigate, şoptite, încărcate de mânie, ură, frustrare, dar nu sunt cuvintele potrivite. Plecăm de aici.

Iată un aeroport. Soţia pleacă în Spania. Copiii au rămas la bunici ca să nu fie prea grea despărţirea. Ce poţi spune? Te bălăceşti în convenţii sociale gen "Drum bun!", "Să ma suni când ajungi", "Să ai grijă de copii".. Dar unde sunt cuvintele? Cuvintele care ar trebui spuse. "Te iubesc! Nu pleca. Ne descurcam noi.."

În drum de la aeroport ne oprim într-un cimitir. Nu se aude decât pământul căzând pe lemn. Cuvintele? S-au înecat în lacrimi şi singurele care au supravieţuit sunt "De ce? De ce, Doamne?"

Un parc îngheţat. În asentiment cu sufletul. Primeşti o veste rea. O meriţi. Ştii că ai greşit. Cuvintele se rostogolesc, împiedicându-se să iasă. Se văd şi ele că nu sunt potrivite, dar ies si asa. Te întreabă dacă mai ai ceva de zis înainte să închidă. Da. Ai mai avea cel puţin o mie de cuvinte de zis, dar dacă nu sunt cele potrivite.. Se face linişte şi frig.

O să mergem acum într-un loc în care nu aţi mai fost până acum. Acum mulţi, foarte mulţi ani, Dumnezeu a creat din nimic un paradis şi pe om. În fiecare dimineaţă şi seară se întâlnea cu el pe iarbă verde, sub cer senin şi soare cald. O rutină divină. Până într-o seară, când, nu l-a mai găsit pe Adam la locul întâlnirii. Ascuns după tufişuri de ruşinea păcatului, Adam, a ieşit în cele din urmă la chemarea lui Dumnezeu. Ce era de făcut? Mai degrabă, ce era de zis..?
Dumnezeu a găsit cuvântul potrivit. Cuvântul perfect. Cuvântul întrupat. Isus.

Cuvânt potrivit pentru toate locurile în care am fost.
Cuvânt potrivit pentru temeri, căci îngerul a zis "Nu vă temeţi:".
Cuvânt potrivit pentru veşti rele, "căci vă aduc o veste bună".
Cuvânt potrivit pentru tristeţe "care va fi o mare bucurie pentru tot norodul".
Cuvânt potrivit pentru moarte, "astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. "

Don't wait for snow, don't wait for ice

Pentru cine vrea

Obiecte de lucru manual, prajituri, fursecuri, ceai si colinde.
Holul este pe Str. de Mijloc, nr 47, langa restaurantul Old European Inn

MiC, ep 7

Some of the credits go to Larisa
Click on the image for a proper display.

Pentru turisti (brasoveni)

Cantam si anul asta. Adica, nu se stie daca eu cant ca l-au pus martea, cand, se stie, sunt 3 ceasuri rele. Si le petrec toate la servici.