Post congres

Multe de zis, de scris. Calatoria in spre acolo a fost deosebit de interesanta. Si nici nu se putea altfel dat fiind faptul ca am mers impreuna cu Carmen. Am pornit vesele, voioase prin vant vijelios (ce aliterata sunt) din gara Brasov, dupa cumparaturile de rigoare la Penny Markt (si am aflat de ce insista Carmen sa ajungem mai repede in gara. Vroia sa-si cumpere geaca.) Pe tren aveam locuri in vagonul 9 si vagonul 7. Ne-am asezat pe alte locuri decat ale noastre langa un baiat dragut, in timp ce Beni ne facea cu degetu' a mustrare. Da' chiar nu mai erau alte compartimente goale. Baiatu' era ungur si nici el nu statea pe locul lui, astfle ca la Sinaia a fost expulzat din compartiment de o gasca de mosi. Happy joy. In gasca era si cel care le stie pe toate si se tot baga in seama in mod penibil, tot luandu-ne punga cu mancare. 'Sa stiti, domnisoarelor, ca si noi intelegem limba engleza'. Apoi din gara am mers cu metrou' o buna bucata de drum pana'n pantelimon, unde cu greu am gasit mega-hyper-supermarketul CORA. De gasit l-am gasit dar nu si intrarea. Intrare care era foooooarte vizibila. Ne gandeam ca poate au construi repede un perete peste ea stiind ca suntem brasovene. En fine. Am gasit statia de maxi-taxi pt Cernica si impreuna cu 7 barbati de joasa speta, un houmles si un caine (care nu era stapanles caci era al houmlesului) am asteptat micorbuzul..cam o ora. Odata urcate in acest mijloc de locomotie Carmen a inceput sa se teama ca va lua TBC, eu nu m-am mai stresat ca o sa ma ud la tenisi pt ca oricum eram uda si impreuna ne faceam griji ca n-o sa stim unde sa coboram. In microbuz am vazut de unde pornesc relatiile gay (laitmotiv ce ne-a urmarit tot congresul, adik pe noi mai putin ;))), am fost incantate de niste versuri amelodice din inminunatul cantec 'Iesi muiere de sub pat ca de nu eu te bat, iesi afara ca t-omor, cu pumnu' sau cu-n topor ' si asta in contextul in care eram singurele fete din microbuz...da..iubim capitala. Dupa o buna bucata de drum am intrbat soferu' daca nu cumva am trecut de institut. Da, trecusem, dar nu-i nimic ca el se intoarce. Asta a mai adaugat 20 de min la drum. Ajunse la institut, bagajele atarnau, din par se scurgea apa, baltile nu le mai ocoleam ca s-asa aveam propriile balti in papuci. La poarta am fost intrebate in mod sensles de nume. Ajunse, IN SFARSIT, in cladirea principala, in mod mai mult decat sensles si noimles, am fost intrebate daca acum am ajuns si daca putem sa mergem sa ne faca poza..da..iubim si bucurestenii.
Si atat deocamdata. Va urma si vor urma poze.
Oh yeah, si sa-mi raspunda un bucurestean: Care-o fost, frate, ala de'l chema Costin Georgian? Nu trisati gugaliceste.

Din seria 'windows la pachet'

Aseara am avut prima ora de condus. In urma careia pot sa declar oficial ca m-am indragostit de condus. (Pt cei care aveti de gand sa faceti comentarii pe aceasta tema n-aveti decat).Inainte sa inceapa ora, omu' m-a intrebat date personale printre care si locul de munca.
'sece cubusartzsrl'
'Cum?'
'SC cubus, C-U-B-U-S, arts, A-R-T-S punct srl..adik nu, scuzati fara punct'
Cumva in mintea mea toate au punct inainte: punct com, punct org, punct ro, punct srl, punct azs, punct..si de la capat.

Aseara ma gandeam ca maine o sa fie azi

Si azi cand m-am trezit era senin si soare. Nici nu-i de mirare, caci azi e ziua lui Roxi. Si e soare pentru ca rade si e vesela mereu, pentru ca se ocupa de adolescenti, pentru ca imbratiseaza si oamenii care se uita urat la ea..:)
Un an de lacrimi, lucruri pe dos, etichete care zgarie, pixuri care nu scriu, carti care nu incap in geanta, ochelari care stau stramb, sireturi care se dezleaga, sosete ude.
Si restu'?
Restu'..multi ani de usi deschise, multi ani de fluturi pe varf de deget, multi ani de corturi uscate, multi ani de cantec, multi ani de ciorbe reusite, multi ani de imbratisari, multi ani de caiete colorate, multi ani de excursii, multi ani de ras si veselie, multi ani de soare si vant caldicel, multi ani de umbra racoroasa, multi ani de sosete de lana calduroase, multi ani de vesnicie..
Asa ca: La multi ani!

Poze din turneu

O poza ratacita de la nunta
Dadeam mancare la rate si la pesti. Un lac, a carui nume nu mi-l amintesc, dar are un mal in Elvetia, unul in Austria si unul in Germania. Aici, pe malul elvetian.

Andreas si Beni incercand sa para duri.:))

Dus stradal in Dresda.

Spanzuratu' interzis

Randul lumii in ochi. Priveliste din cupola bisericii Frauenkirche, tot Dresda.

Biciclete dresdene.

Beni era convins ca poza asta n-o sa-mi iasa asa cum arata in realitatea. S-a inselat. Schlosskirche, tot Dresda.

O poza relativ kitschioasa (desi a fost ideea mea) dar simpatica caci toti se stramba. In fata la Neresheim.

Detaliu din Neresheim. Tipului ii iesea picioru' din pictura. Asta era si ideea, tot tavanu' era genial. Era interzis fotografiatu' si filmatu', dar am reusit si una si alta.

O poza romantica, dupa cum zicea Micsandra. Dupa ultimul concert, Vocklabruck

:)) Din camera comorilor, intro biserica romanica de pe insula Reichenau.

Aceasi biserica. Un crucifix frumos luminat.

Caderea Rinului, Elvetia.

Caderea Rinului si colegii turneisti.

Nu mai stiu in ce biserica. Ingerasii se certau al cui e noru'.

Urme de copil in aceasi biserica.

Gellert incerca sa intre in peisaj. Poza asta am reusit s-o fac (am un si fara Gellert) lungindu-ma pe jos.

Un zuerichean.

Autoportret in biserica SF din Zuerich.

Reclama la cutii de carton. Winnenden, inainte de primul concert.

Micsandra si lacul Neusiedel.

Viitorul intelectual. Fratii Philippi, Asterix si Obelix.

Rate si gaste.

O familie draguta. Beni si Andreas si-au continua idila de acum doi ani.

Poze aranjate.

Poze nearanjate.

Maini de Micsandra.

Beni si-un ardei.

Vali si Oana.

Vali, Oana si o pereche de pasi..dubios.

Fratii Philippi, triplu salt mortal.

In urma saltului..


Colega mea de banca, de voce, de pat si altele...Micsandra

Revelatie

A avut loc azi-noapte spre dimineata, la ora exacta 5 si 6 minute. Daca te intrebi ce faceam io la ora aia o sa primesti si raspunsu'. Un tantar m-a piscat de penultimul deget de la piciorul drept. Desigur, si-a batut joc de mine caci, sa fim seriosi, cat sange poti sa iei de acolo? In concluzie imi scarpinam ciupitura de tantar de pe penultimul deget al piciorului drept cand am avut revelatia: Degeaba spunem noi ca nu ne pasa ce zice lumea. Mintim. Da, la ora 5 si 6 minute am realizat ca imi pasa de ce zice lumea.

Cand te simti usurat

Asa m-am simtit eu azi. Caci, am terminat prepelita de site la care lucram de doo saptamani, am scos si cartofi, lucrurile se aseaza in fagasul lor, plec in vacanta (iar, muhahahaha:)), ideile curg ca unse cu vaselina etc. Avand acest sentiment de usurare am intrat la alimentara. Vizitand raftul de cosmetice am simit o nevoie acerba sa-mi cumpar servetele umede..nu un pachet, nici doo, trei! Dintre care unu' contine 70 de bucati..Si mai mult de atat, dupa ce l-am desfacut pe primu' m-am gandit 'Oare o sa-mi ajunga? Sa nu-mi mai iau un pachet?'
Dubios, foarte dubios.

Ignorance is your enemy

Detin un repertoriu de piese arhicunoscute pe care le cant la pian atunci cand am public neavizat (nu ca as avea vreodata altfel de public si nu ca as fi io in stare sa cant pentru public avizat). Printre ele se afla si deja-iti-vine-sa-vomiti-de-cat-de-cunoscuta-e Ballade pour Adeline, de care am facut uz gadilandu-i in mod placut urechile unei rude indepartate. Aflandu-ma intrun climax kitschos de acorduri previzibile ea ma intreaba:
'Asta-i scrisa de Pagannini, nu-i asa?'
'..'
Aceasi ruda ma sfatuia zilele trecute sa-mi iau unu' cu bani caci, citez: 'Mario, daca nu ai bani in ziua de azi esti un prost!'
Si nu fara sa ma amuz puternic imi amintesc de un alt indemn de al ei, mai vechi. Citez:
'Sa mergi sa dai de carnet, ai auzit? Ca tu esti desteapta, fa proasto'

Ignorance is your enemy.