Post congres

Multe de zis, de scris. Calatoria in spre acolo a fost deosebit de interesanta. Si nici nu se putea altfel dat fiind faptul ca am mers impreuna cu Carmen. Am pornit vesele, voioase prin vant vijelios (ce aliterata sunt) din gara Brasov, dupa cumparaturile de rigoare la Penny Markt (si am aflat de ce insista Carmen sa ajungem mai repede in gara. Vroia sa-si cumpere geaca.) Pe tren aveam locuri in vagonul 9 si vagonul 7. Ne-am asezat pe alte locuri decat ale noastre langa un baiat dragut, in timp ce Beni ne facea cu degetu' a mustrare. Da' chiar nu mai erau alte compartimente goale. Baiatu' era ungur si nici el nu statea pe locul lui, astfle ca la Sinaia a fost expulzat din compartiment de o gasca de mosi. Happy joy. In gasca era si cel care le stie pe toate si se tot baga in seama in mod penibil, tot luandu-ne punga cu mancare. 'Sa stiti, domnisoarelor, ca si noi intelegem limba engleza'. Apoi din gara am mers cu metrou' o buna bucata de drum pana'n pantelimon, unde cu greu am gasit mega-hyper-supermarketul CORA. De gasit l-am gasit dar nu si intrarea. Intrare care era foooooarte vizibila. Ne gandeam ca poate au construi repede un perete peste ea stiind ca suntem brasovene. En fine. Am gasit statia de maxi-taxi pt Cernica si impreuna cu 7 barbati de joasa speta, un houmles si un caine (care nu era stapanles caci era al houmlesului) am asteptat micorbuzul..cam o ora. Odata urcate in acest mijloc de locomotie Carmen a inceput sa se teama ca va lua TBC, eu nu m-am mai stresat ca o sa ma ud la tenisi pt ca oricum eram uda si impreuna ne faceam griji ca n-o sa stim unde sa coboram. In microbuz am vazut de unde pornesc relatiile gay (laitmotiv ce ne-a urmarit tot congresul, adik pe noi mai putin ;))), am fost incantate de niste versuri amelodice din inminunatul cantec 'Iesi muiere de sub pat ca de nu eu te bat, iesi afara ca t-omor, cu pumnu' sau cu-n topor ' si asta in contextul in care eram singurele fete din microbuz...da..iubim capitala. Dupa o buna bucata de drum am intrbat soferu' daca nu cumva am trecut de institut. Da, trecusem, dar nu-i nimic ca el se intoarce. Asta a mai adaugat 20 de min la drum. Ajunse la institut, bagajele atarnau, din par se scurgea apa, baltile nu le mai ocoleam ca s-asa aveam propriile balti in papuci. La poarta am fost intrebate in mod sensles de nume. Ajunse, IN SFARSIT, in cladirea principala, in mod mai mult decat sensles si noimles, am fost intrebate daca acum am ajuns si daca putem sa mergem sa ne faca poza..da..iubim si bucurestenii.
Si atat deocamdata. Va urma si vor urma poze.
Oh yeah, si sa-mi raspunda un bucurestean: Care-o fost, frate, ala de'l chema Costin Georgian? Nu trisati gugaliceste.