Declaraţie de dependenţă. Pe'alocuri: Post congres 2

Pan' la urma la insistentele insistente ale unui ins, ne-am cazat. Si-asa a trecut palpitanta prima zi a congresului. Vineri a fost programata o excursie intru vizitarea Bucurestiilor. Cu chiu cu vai am urcat in autocar, unde nici bine nu ne-am asezat si a trebuit sa socializam. Si uite asa am facut cunostiinta cu minunatii frati Butscher: Reimo si Dietmar. Aaaaaa si sa nu uitam de Ralf (un nene la vro 50 si de ani cu burta mare despre care Carmen se intreba la ce-o fi student). Cat ai clipi am ajuns la Casa Poporului, unde, dupa ce mi-o fost scanat geanta, gardianul veni la mine cu o privire suspecta zicand:'Imi aratati si mie briceagul ala?' Se teama omu' ca poate vreau sa injunghii vreun covor. N-aveam voie sa facem poze, dar am facut - evident. Desigur, periplu printre coridoarele magnificului palat ar fi fost chiar searbad daca nu ne-am fi aflat in compania celor doi frati. Dupa Casa Poporului a urmat muzeul satului. Nimic interesant, poate doar caruselu' din zona Transilvaniei care Gheorghe site cum a ajuns acolo. Vineri seara a tinut un nene un seminar f interesant dar despre asta altadata. Dupa terminare Carmen si Jeff au avut indelungi dezbateri despre spellingul cuvantului 'diarrhea'. Dezabteri in care i-au inclus apoi pe toti. Sambata, ne-am uimit si revoltat iar si iar in legatura cu alegerea translatorilor. La pranz s-a facut o incurcatura cu pachetelele si ne-am suparat atat de tare incat am mancat pe frumoasele canapeli de piele din frumosul hol al Cernicai. Dupa masa am fost sa cantam in metrou, ceea ce s- dovedit o experienta frumoasa, interesanta, constructiva si epuizanta. Seara am primit vizita primarului care a lasat o impresie buna dar si una de om beat :)) Oricum momentul a fost o reala sansa pt AMiCUS. Desigur Cristina n-a putut sa nu remarce: 'Mai lipeste sa ne viziteze Papa!' Duminica, dupa incheiere, am pornit sa plecam, dar nu prea aveam cu ce. Asteptand dezolate o masina cu doo locuri libere, ne-am mai facut cu un co-calator - Michael, supranumit Talpa Mare, pe care a trebuit sa-l ducem pana-n Brasov (noroc ca nu in spate ca am fi avut reale probleme). In cele din urma, dupa ce ne-am pozat cu singurii doi nemti (in afara de Michael), a venit un nene la noi cica:
'Mergeti in Bucuresti?'
'Da'
'Cati sunteti?'
'Do..aaa..trei'
'Si cand vreti sa plecati?'
'Pai, cat de repede se poate'
'Bine, ma duc sa aduc masina'
De unde pana acum toti cu care am vorbit ori nu plecau atunci, ori nu mai aveau locuri, ori nu mergeau in Bucuresti. Sa mai spui ca nu crezi in minuni.
Ne-a intalnit si cu Cristian (si nu Cristi, ca sa-i facem pe plac), am baut un ceai nejmecher in timp ce Carmen se plimba prin Cora si Talpa Mare exersa expresii in limba romana. Apoi iar cu metroul ca in cele din urma sa ne intalnim cu Mihai si Alin. Mai greu a fost sa-l convingem pe Mihai sa-l ia si pe Michael in masina. Portbagajul era deja plin cu bagaje plus ale noastre, doi in fata, trei in spate (si mentionez ca Talpa Mare nu era numit Talpa Mare in zadar), masina era plina...aa..si plus o musca. Drumul a trecut repede fiind presarat cu bucati de paine, atipeli, incercari de dialoguri cu Michael, diminutive si rasete. Calatoria s-a incheiat cu o vizita la un om bolnav si cu deportarea lui Talpa Mare la o pensiune.
A fost un weekend frumos datorita oamenilor si incaodata constientizez valoarea pe care o dau acestia. (si nu stiu ce se intampla cu mine de vorbesc asa de oficial..)
Urmeaza poze. Ordinea cronologica incepe de jos.