miercuri, 9 septembrie 2009

Ce mi-a spus un papagal despre libertate

In ultima saptamana de concediu am vizitat si o matusa tare draga, care are pe langa copil un papagal. Acest papagal, ca toti papagaii, de altfel, se numeste 'Coco'dar spre deosebire de multi alti papagai, el are o camera intreaga la dispozitie pentru exercitii de zbor. Din pacate Coco nu stie cat de norocos este. In mod curent se aseaza, cu o nespusa melancolie in pirivire, pe geamul prevazut cu o sita si incearca sa iasa. Vrea si mai multa libertate. El nu stie ca dincolo de sita nu este mancare, este foarte frig noaptea si are multi dusmani patrupezi care ar vrea sa-l inghita.
Ura pe care Coco o simte pentru sita o simtim si noi des fata de legi si porunci. Si la fel ca si Coco, nici noi nu ne dam seama ca de fapt sita legilor ne permite sa ne bucuram cu adevarat de libertate.
Va zic sigur ca dincolo de legi nu exista Paine, este tot mereu frig si intuneric si este un leu care vrea sa ne inghita.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ai pierdut din vedere cel mai important aspect cu privire la el.
Papagalul nu s-a nascut in camera aia.
De aia are aripi, ca sa se deplaseze distante mari in timp relativ scurt! Are in el dorinta de libertate, asa l-a creat Dumnezeu! Indiferent cat de mare camera i-ai da, hala intreaga numa pentru el, Stadionul Wimbledon chiar, tot ar privi prin crapaturi la..lumea pentru care a fost creat si lumea caruia ii apartine!
Intreaba un copil de 5 ani care e primul gand care ii vine in minte cand se uita seara la luna plina? Sa se duca acolo!..

Alberto

Gabi Popescu spunea...

salut, sunt gabi. ma intereseaza foarte mult "libertatea" sunt foarte interesante articolele cu papagalul, dar sunt de alta parere: intr-o societate cu legi, deja nu mai exista libertate, intr-o constiinta egala nu trebuie sa mai existe legi, asa va aparea si libertatea...dar daca in lumea asta este in criza de constiinta de la incepupul aparitiei societatii si pana la sfarsit, nu va fi niciodata egalitate, fiecare gandim alt fel, libertatea este o "himera". noi spunem libertate cand mergem pe munte dar..acest munte este decat o celula fara acoperis pentru a putea privi cerul! te invit sa-mi vizitezi blogul as vrea sa stiu parera despre acest blog a unei viitoare profesoare de romanahttp://desprelibertate.blogspot.com

Gabi Popescu spunea...

Ma bucur nespus de mult pentru raspuns si iti multumesc. Da...o intrebare buna..in legatura cu fiul meu...care deocamdata nu-l am. Dar...parerea mea despre Dumnezeu nu este nula...respect toate religiile la modul cel mai serios...dar in sensul spiritual. Am avut de-aface cu un preot, a veit la usa sa sfinteasca casa...si ...mi-a venit asa un gand sa-i spun ca nu am bani...sa nu se simta prost ca nu pot sa-i ofer nimic in schimb...si a plecat...nu a mai sfintit nimic. O alta parte a religiei care putrezeste este dezbinarea. Am inceput sa fim rasisti sa-i dispretuim ce cei de alta religie...protestant, catolic, ortodox, sa nu uitam...ca nu este nici una ADEVARUL, cate s-au "cenzurat" in scriptura... legea lui Moise spune ca daca cineva iti sparge casa, si-l ucizi pe cel care ti-a spart casa...nu e pacat, e autoaparare, apoi, dupa 3000 de ani vine Isus, si spune sa-l lasi sa-ti sparga casa, si sa-i mai dai si-n plus..totul e contradictoriu in biblie. Isus este cel mai mare maestru spiritual al omenirii, a adus ideea de egalizare barbat-femeie, pana atunci memeia era o inferioara barbatului...trebuie sa gasim ce este bun...un citat al lui Isus interzis de biserica...nici macar nu e in biblie...e considerat apocrif...spune: "Imparatia lui Dumnezeu este numai in tine si langa tine,nu in cladiri din lemn si piatra.Ciopleste o bucata de lemn si voi fi acolo, ridica o piatra si ma vei gasi!" Isus nu a spus niciodata "Crede si nu cerceta" asta e o aberatie ...spusa de oamenii de sus mari ai bisericii Isus a spus "Cauta si vei gasi", "bate si se va deschide" Tehnologia a avansat ...si suntem comozi, judecam mai mult, mai intens...gandim mai mult....dar sufletul...a ramas acelas ca acum 2000 de ani...uitam ca si el evolueaza odata cu mintea...