Mhh

Unele zile incep usor. Mai ales cele de vara. Te trezesti ca dimineata a aruncat o galeata de soare pe tine, sari din pat si zbori. Ti-e foame de cum iesi pe usa, manaci piersici manjindu-te pa barbie si maini, semaforul e verde, nu este coada la XEROX, cainii dau din coada, clientii sunt de treaba, masa de pranz geniala, drumul spre casa - nici nu stii cand trece si in cele din urma supa de rosii, putin pian si somn instant.

Alte zile incep mai greu. Ti se lipesc pleoapele a somn neterminat, nu ti-e foame decat pe la 12, dar dupa primul senvis deja lumea arata putin diferit. Nu prinzi verde la toate semafoarele verde, dar per total poti sa adormi multumit, dupa o tocanita de cartofi.

In cele din urma, sunt zile care nu incep deloc. Zile in care realitatea si visele urate fac echipa de 'spart oalele si mancat sarmalele'. Te trezesti, in cele din urma, deasupra unui lighean/colac de veceu, vorba mamei'sa versi tot raul din tine'. Soarele, daca straluceste, iti intra in ochi, nu prea conteaza daca e verde sau rosu la semafor, la 12 jumate inca nu ti-e foame, dar bei apa - intru curatirea sufletului :)) :-j. Zilelor astora nu le stie nimeni cu adevarat sfarsitul, pentru ca ele nu incep deloc.