Ce-ai zice daca as veni si ti-as pune mainile la ochi si apoi ti-as zice: 'Ghici cine!'? Poate ai sa-mi zici 'Laura', dar eu vreau sa ghicesti altcineva si-ti pun mainile la ochi ca sa-ti poti imagina mai usor.
O ploaie de vara, cu stropi mari, calzi. Iti curg pe frunte si se preling pe fata. Rasete vesele de copii, gangurit si clipocit de manute mici si grasute. O prajitura calda, mai bine, o placinta cu mere. Dulce si acrisoara, aromata, invelita in staniol si impartita la un colt de repetitii. O fuga dupa un autobuz, ultimul de sambata seara. Pe langa tropaitul picioarelor se rostogolesc hohote de ras. Sau, mai gandeste-te la o rafala de vant, spre care te introci cu fata si nici nu poti respira. Acum, schimba vantul cu sute de cuvinte pe engleza. Iarba verde. Descult in iarba verde, uda de la roo. Colinde pana la capatul raguselii. Lacrimi, de care vrei. Dar te-as sfatui sa-ti imaginezi ca sunt de bucurie, alea sunt mai putin sarate. Rugaciuni in soapta. Nisip in papuci. Imbratisari tip asfixiere. Stat pe spate si privit la nori. Tot pe iarba. O ureche gata sa asculte orice prostie. O cutie plina cu pui de catei, care sa sara pe tine si sa te linga pe fata, sa te zgarie usor cu labutele pe maini.
Gata. Ghici cine!
Toate astea si mai mult este Carmen si e prietena mea. :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ok. Mi-o imaginez pe Carmen.
Singura mea conditie e sa pot introduce marmota in poveste, acolo unde ai placinta invelita in staniol. Altfel... isi pierde farmecul.
Devenind serioasa, insa... daca as fi Carmen, mi-ar da lacrimile, sa spuna cineva asta despre mine. Si sa gandeasca chiar mai mult de atat.
Trimiteți un comentariu