Parerea mea este ca solistii intr-un concert sunt ca si bibelourile in vitrina. Le gasesti in toate casele pentru ca a fost o generatie care a crezut cu tarie ca nu trebuie sa existe casa fara bibelou. Ca, deh, ce zice lumea daca nu ai un solist in concert?
Exista o multime de soiuri de bibelouri, la fel cum exista tot atatea soiuri de solisti.
AStfel, avem solistul
peste de sticla pe televizor. Acesta este autohton si se gaseste in toate concertele. Deobicei este un corist mai rasarit, care, asemenea pestelui de pe tv, tine gura ceva mai deschisa decat ceilalti coristi.
Mai exista solistul
balerina cu un picior sau doua dezgolite. Acestia sunt solisti foarte aratosi, imbracati bine, plini de charisma, nu foarte talentati muzical. Datorita prezentei lor rapitoare publicul nu tine cont de 'micile greseli de interpretare'.
In acasi categorie intra si bibeloul
balerina cu fata prost pictata. Acestia sunt acei nefericiti care nu au nici prezenta scenica nici aptitudini muzicale. Singurul motiv al aparitiei lor ca solisti este mana murdara si obosita a destinului, precum si parerea, prost conceputa, evidentiata mai sus, cum ca un concert trebuie sa aibe solisti.
Nu putem trece cu vederea solistul
copilas cu pantalonii suflecati si piciorusele goale. Aceasta este pe de parte cea mai frustranta categorie de solisti. Acestia acuza cel mai frecvent o laringita, un nodul pe coarda sau o oboseala extreeema adunata in urma zecilor de concerte pe care le-au sustinut in ultimele doua zile. Ei tot timpul se menajeaza la repetitii cu promisiunea ca isi vor da drumu' in concert. La ce exact isi dau drumu' nimeni nu stie, dar nu e niciodata pe unda muzicii. Pe scurt, acesti solisti sunt imposibil de auzit la adevarata lor valoare, pentru simplu motiv ca n-au.
Nu putem trece cu vederea bibelourile
pescar, caruia ii lipseste undita. Acestia, de regula, sunt solisti veterani, in prag de pensie. Si stand ei asa in prag, nici nu pleaca, nici nu lasa pe altii sa intre. Acesti solisti evoca tot timpul vremurile minunate cand aveau o undita. Daca acele vremuri erau minunate sau nu, nimeni nu poate sti, sunt atat de batrani incat nimeni nu-si aminteste.
O categorie mai rara, dar va promit ca exista, este bibeloul cu
leopardul stand in fund, insumand o inaltime de 0.5m. Acesti solisti sunt solisti pe care mai nimeni nu i-a auzit, dar de care toata lumea a auzit. In consecinta, ei sunt niste mari solisti. In foarte rarele lor aparitii publicul intelege de ce apar asa de rar.
O ultima categorie, cea mai rara, sunt
bibelourile originale, pictate cu atentie si cu gust. Acestia sunt singurii solisti, care din pedeveu' meu, merita ascultati. Desigur, ei sunt rari si scumpi si de cele mai multe ori constienti de valoarea lor, astfel, cu nasurile pictate foarte pe sus. Ceea ce-i face sa fie tot bibelouri, total inutile in casa sau in concert.
Solistul ideal are prezenta, prezenta scenica, prezenta de spirit, experienta, un glas de arhanghel, se adapteaza cu umilinta, la nevoie, rolului de corist, nu se imbolnaveste inaintea concertului, canta de dragul artei si nu a banilor si se retrage de pe scena muzicala in glorie. Desigur, dupa cum nu exista bibelouri frumoase, nu exista nici solisti ideali.
Asadar, daca esti proprietar de casa pune bibeloul la locul lui: intr-un muzeu, intr-o opera, intr-o colectie sau intr-un oratoriu.
Toate asemanarile cu realitatea sau cu persoanele reale sunt neintamplatoare si strict intentionate.
