Sunt fraiera si se vede de la o poştă

In august m'am mutat in Drumul Taberei si până la sfârşitul lunii nu am reuşit sa'mi iau abonament de RATB. Imi tot incarcam periodic călătorii si le si validam.

Se face că in una din ultimele zile ale lunii ma târam spre muncă printre pensionari si ai lor nepotei. Era una din zilele alea in care ma certam cu depresia si cheful, lipsa lui. Mi'as fi dorit sa ma uit in gol, dar dacă faci asta in autobuz lumea crede că te holbezi la ei.
Aşadar, neprivind in gol am văzut o bunica cu un nepotel care tot invartea in mână un sul de hârtii de un leu de care părea sa fie foarte mândru. Mai mult de atât, era atât de fascinat de ei încât nu auzea ce'i spunea bunica. Drept urmare a fost certat si i s'a spus sa'si bage banii in buzunar. I'a băgat. Ce era sa facă? Cu bunica nu te pui.

Vrum vrum, autobuzul a ajuns la Cişmigiu, unde au coborât cei doi. I'am urmărit cu privirea, pentru ca'mi plăcuse pustiul, si am văzut că atunci când a coborât i'au căzut banii. N'am stat sa ma gândesc. Am sărit de pe scaun, am luat repede banii de pe jos si am coborât repede după ei. N'am apucat sa le văd reacţia pentru că m'am întors sa urc înapoi, dar n'am mai apucat.
'Super' mi'am zis trantindu'ma pe bordură. Autobuzul plecase iar bunica dispăruse si ea cu nepotul de'o aripã.
Puţin mai târziu a venit un alt autobuz. Am urcat si am vrut sa validez cardul. Nu mai aveam nimic pe el. 'Grozav' am auzit in spatele meu. Erau controlori in autobuz. Între timp îmi pasa aşa de puţin de ziua in desfăşurare încât nu mai conta. Cu toate astea, stăteam cam prost cu banii si am încercat sa'i explic controloarei ce s'a întâmplat. Si m'am mirat. Se uita înţelegător la mine, ba chiar m'a lăudat pentru fapta mea cea bună. Mi'a zis apoi că nu'mi da amendă, îmi scrie doar un avertisment 'ca o vede camera'. Si ştiţi ce? Am crezut'o. Dintr'o data ziua se luminase. Nici nu m'am uitat la ce mi'a scris. Mi'a urat o zi bună si servici uşor. Am sunat'o pe mama sa'i zic 'uite ce om de treabă am întâlnit in Bucureşti.. Cine ar fi crezut?' Ziua mi'a rămas senină până seara. De fapt, până duminică, când m'a sunat mama sa'mi zică despre amenda care a ajuns prin poştă 2 luni mai târziu. Amenda de la sfârşitul lui august.
Duminica am fost încruntată toată ziua. Nu pentru că acum trebuie sa plătesc 100 in loc de 50 ci pentru că o persoană mi'a dovedit că dacă am încredere in oameni sunt fraierã.