Tagadam, tagadam, peste viaţa şi normalitate

Am mai scris eu despre trenuri si oameni in trenuri, dar nimic nu se compară cu ce am trait in personalul Bucureşti-Feteşti de la 18 si 10 fix.

Am ajuns devreme la gară, dar am stat pe o terasă la umbră. Greşeala nr. 1. La fără 10, cand am urcat in tren, nu mai era loc de mulţimea de puradei si nepuradei, cu dinţi, fără dinţi, toţi transpirati. Stăteau si pe rastelele de bagaje. Nu sunt rasistă, dar 'ai de capul meu, unde sunt zilele in care epidemiile mai făceau o selecţie naturala?

Am întrebat din compartiment in compartiment dacă au locuri libere. N'aveau. Ce nu ştiam eu e că trebuia sa negociez pentru un loc. Frecându'ma de'a lungul culoarului de toate epidermele am ajuns in ultimul vagon, in dreptul ultimului compartiment. Două persoane înăuntru, un tip in uşă. Norocul meu. I s'a părut că sunt drăguţă si mi'a făcut cu ochiul sa intru. Instant mi'au trecut 23 de scenarii prin cap in care mi se vindeau organele. De cum m'am aşezat doamna din faţă m'a luat la întrebări si m'a certat că mi'am luat bilet.
In momentul asta mi'am zis 'nu'i aşa rău'. Greşeala nr 2. De cum a pornit trenul a început si viaţa feroviara de zi a acestor oameni.
Doamna din faţă s'a ridicat, a scos hainele din geanta de rafie si nu s'a mai întors. La scurt timp a apărut un nene care vindea dintr'un sac, nu alta, caşcaval, pateu si salam. Daca luai mai multe primeai si pungă. Stil.
Nu s'a lăsat mult aşteptată nici tanti care vindea seminţe si 'bastoane'. In cel mai scurt timp podeaua a fost acoperită de coji de seminţe, aerul umplut de fum de ţigară si sa vă mai zic se manele? Nu cred că are rost.

Hopa, a apărut naşul. Acum e acum. Singura din compartiment cu bilet si as baga mâna in foc că din tot trenul, din moment ce controlorul a trebuit sa'si caute compostorul in geantă. Nimic despre ţigări, despre seminţe, a adunat banii si a plecat.

Ma apuc de citit. Curent mare, uşile, geamurile deschise, ai zice că ne aflăm intr'un container pe şine.
Trece un accelerat pe lângă noi. Zgomotul infernal ar fi fost de ajuns sa dai in incontinenta urinara, dar pe neaşteptate si violent a căzut lampa din tavan, abajurul, mai bine zis. Am înţepenit pe scaun in timp ce restul râdeau. Ce'au făcut cu el? L'au aruncat pe geam.
Ei bine, in acest moment am decis sa scriu.
Vreau sa recitesc si sa'mi amintesc de acest tren in care lumea circulă la bustul gol, fumează peste tot, se iau la bătaie si poţi cumpăra orice.
Totul la un leu. La naş.