Alaltaieri, mama a hotarat ca este momentul pentru inca o lectie de viata (gaseste mere momentu' potrivit..) si m-a anuntat ca tre' sa fac tocanita. In consecinta am fost la piata, am luat ce trebe (avand experienta m-am descurcat, evident) si m-am apucat de treaba. Nu am facut doar tocanita ca sa-i demonstrez mamei ca stiam lectia dinaintea sa mi-o predea ea, drept pt care nici nu am intrebat nimic legat de cantitati, timpi de fierbere etc. Trecand cu vederea mici accidente (cum ar fi scaparea mixerului pe jos si improscarea bucatariei cu pasta verde si scarboasa) pot sa spun cu fruntea sus (si stomacul pe dos;))) ca am facut o mancare buna. Pentru tocanita am facut chiar si rantas, so..Ceea ce nu mi-a iesit este supa de mazare (de data asta nu am avut si io dreptate, hehe), de la care mi s-a facut rau aseara si nu stiu peste cat timp voi putea pune gura sau ochii pe mazare din nou.
Una peste alta am invatat o lectie. Nu sa gatesc. Am invatat ca daca obosit, dupa munca, fiind poti sa faci mancare de gura cuiva, cu siguranta o sa poti s-o faci pentru gura cuiva drag. Imi faceam probleme.
A da, sa nu gatesti supa crema de mazare. Orice i-ai face e oribila!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
supa crema de mazare e f buna...mie chiar imi place :D :)
gatita de mine,sigur nu
Trimiteți un comentariu