In fata mortii si a dragostei nemeritate omu' e nimic, complet dezolat.
De cand am ajuns aseara langa casa si am vazut ca Tasha era inca afara mi-am dat seama ca ceva nu e in ordine, ba chiar in dezordine. Dupa felul cum taceau toti era clar ce s-a intamplat.
Sti ce am vrut sa scriu in dimineata asta? Am vrut sa scriu ca nu mai vreau nimic, ca moartea a invins, ca mustaru' ala sintetic de credinta s-a terminat, ca nimic nu mai are sens si gust, ca nu mai vreau sa scriu pe blog, ca nu mai vreau sa scriu überhaupt.
Dar n-o sa scriu asta pt ca cu o ultima zvacnire am reusit sa deschid Cuvantul si sa aflu ca 'nu voi muri, ci voi trai, si voi povesti lucrarile Domnului' (asta imi canta in minte toata dimineata).
Aici stau si nu pot altfel. Dragostea este mai tare ca moartea, iubesc deci in continuare nemeritat, pastoral si pana la capat pana la capat pana la capat pana la capat pana la capat.
Te-am invins toamna pan' la urma, ha!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu