I needed a sitemap with images. I looked for a solution and I found a nice tutorial. With some minor changes I managed to create the desired sitemap. The images are uploaded in the media section of each page.
So:
1. Edit the TScongfig of the RootPage adding the following lines (this will add a new menu type in the sitemap content element):
TCEFORM.tt_content.menu_type {
addItems {
99 = Page with abstract and image
}
}
2. Add the following lines at the bottom of the TypoScript Template
tt_content.menu.20 = CASE
tt_content.menu.20.key.field = menu_type
tt_content.menu.20.99 < temp.PageWithImage
3. Finally, create a HMENU as follows
miercuri, 21 aprilie 2010
Spune-mi, cine te intristeaza? Oamenii? Ploaia?
Ieri a fost a 3-a oara primavara asta, cand mi-am scos bocancii din dulap. Pai, asta nu e treaba! Nu e si gata. Ploo, ploo si ploo. Merg la munca cu sapca indesata pe cap (desi, mai logic ar fi: cu capu indesat in sapca). Nu vad nimic de cozoroc. Beau ceai fara zahar, ca nu mai avem. In casti canta Alifantis cum ca ploa infernal, mda.
Beti se marita si Michael a plecat si nu mai dau nume. It's safer. Citesc inceputu' blogului si brusc realizez ca viata are o repetivitate incontestabila. Gabi zice ca asta iti da experienta de viata. Lucrez. Pentru firma si pentru altii. Degeaba, cand e pentru altii. Nu gratis, degeaba. Prietenii, mai nou, se numara in seri de sambata.
De atata ploaie s-au pleostit de tot salcamii. Nici vorba de innebuneala. Probabil o sa fie brusc vara si o sa-mi dau seama de asta si ca a trecut la inceputu' toamnei.
La capatu' zilei ma intreb unde mi-e optimismu' tampit de care dadeam dovada acum 2 saptamani si mai ales cine m-a intristat mai tare. Oamenii? Ploaia?
Beti se marita si Michael a plecat si nu mai dau nume. It's safer. Citesc inceputu' blogului si brusc realizez ca viata are o repetivitate incontestabila. Gabi zice ca asta iti da experienta de viata. Lucrez. Pentru firma si pentru altii. Degeaba, cand e pentru altii. Nu gratis, degeaba. Prietenii, mai nou, se numara in seri de sambata.
De atata ploaie s-au pleostit de tot salcamii. Nici vorba de innebuneala. Probabil o sa fie brusc vara si o sa-mi dau seama de asta si ca a trecut la inceputu' toamnei.
La capatu' zilei ma intreb unde mi-e optimismu' tampit de care dadeam dovada acum 2 saptamani si mai ales cine m-a intristat mai tare. Oamenii? Ploaia?
luni, 19 aprilie 2010
Typo3 tx_realurl error
I was trying to install and make the tx_realurl plugin work but I always had this error:
Warning: call_user_func_array() [function.call-user-func-array]: First argument is expected to be a valid callback, 'tx_realurl::encodeSpURL_urlPrepend' was given in /home/xxx/xxxxx/xxxxx/typo3/t3lib/class.t3lib_div.php on line 4432
After searching the internet and reading a few forums, I found the following solution:
I changed the access modifier of encodeSpURL_urlPrepend() in class.tx_realurl.php line 328 from protected to public.
This seems to be a bug of the 1.8.0 version of tx_realurl.
Warning: call_user_func_array() [function.call-user-func-array]: First argument is expected to be a valid callback, 'tx_realurl::encodeSpURL_urlPrepend' was given in /home/xxx/xxxxx/xxxxx/typo3/t3lib/class.t3lib_div.php on line 4432
After searching the internet and reading a few forums, I found the following solution:
I changed the access modifier of encodeSpURL_urlPrepend() in class.tx_realurl.php line 328 from protected to public.
This seems to be a bug of the 1.8.0 version of tx_realurl.
marți, 13 aprilie 2010
luni, 12 aprilie 2010
My other blog
Mda, din nu stiu ce motive mi-am mai facut un blog. Are un caracter destul de diferit de al astuia. E music related. Bine, stiu sau cred ca stiu din ce motive:
1. Am vrut sa incerc wordpress pe termen lung
2. Mi-a placut tare designu' (bubbles, bubbles, bubbles)
3. M-a luat brusc o euforie neasteptata, si ea din motive necunoscute
Echete shmechete bla bla, aici e linku'
1. Am vrut sa incerc wordpress pe termen lung
2. Mi-a placut tare designu' (bubbles, bubbles, bubbles)
3. M-a luat brusc o euforie neasteptata, si ea din motive necunoscute
Echete shmechete bla bla, aici e linku'
Cuvantul S-a facut trup
Am auzit zgomote de paşi. Se apropiau şi se auzeau din ce în ce mai tare. M-am uitat în direcţia de unde veneau, dar nu am văzut pe nimeni. Totuşi se auzeau, alergând chiar. M-am uitat mai cu atenţie şi tare m-am mirat să văd câteva litere. Se mişcau aşa de repede că abia le puteam desluşi. Prima era R, urmată de îndeaproape de F, apoi I, apoi C şi în urmă, ţinându-şi bine căciuliţa, un Ă. R, F, I, C, Ă? Nu înţelegeam. Chiar când să treacă de mine, F l-a depăşit pe R şi atunci am înţeles. Era cuvântul FRICĂ. Uitându-mă cum dispare alergând, am auzit înnoit zgomote de paşi. De data aceasta trecu în trombă pe lângă mine cuvântul ÎNDOIALĂ. Treaba era suficient de serioasă, când aproape s-a zguduit pământul de duduitul altor paşi. Patru litere uriaşe formau următorul cuvânt: V, I, N, Ă. Vină....
Nu mă mai aşteptam la nimic când, slab, aproape insesizabil, am auzit noi paşi. De data asta nu alergau şi doar când au ajns în dreptul meu am putut distinge. Era un cuvânt mic: CREDINŢĂ. M-am uitat mai cu băgare de seamă şi am observat că Ă ţinea de mână un alt cuvânt, şi mai mic: SPERANŢĂ. Au trecut de mine dar păreau că nu se grăbesc. N-am stat mult pe gânduri şi le-am urmărit. După un timp am zărit, unde orizontul unea cerul cu pământul, un deal cu trei cruci. Încă de la depărtare am putut distinge silueta împunătoare a cuvântului VINĂ. Părea să aibă o discuţie aprinsă cu unul din cei trei atârnaţi pe cruce. Apropiindu-mă, am văzut că la discuţie participau şi FRICĂ şi ÎNDOIALĂ, iar cel cu care se certau, era un tâlhar.
- Ai crezut că ai să scapi, nu? Ha, ce prostie! Şi de ce să scapi? Aud? Nu eşti tu un mincinos? Nu eşti tu un hoţ?
Frica inteveni tremurând:
- Şi acum ai să mori! Ai să lupţi pentru fiecare gură de aer, zile întregi... şi dacă ar fi numai atât...
VINA îşi realuă atacul:
- Eşti vinovat şi gata! Toată viaţa ai cedat compromisului. Nu meriţi altceva. Cred că ţi-e clar!
FRICA sublinie:
- Ceva mai bun? Flăcările Gheenei te vor mistui de tot, iar sufletul va fi chinuit în vecie. Nimeni nu te iubeşte.... Nimănui nu-i pasă de tine....
SPERANŢA interveni timid:
- Eu am auzit... că este Cineva...
Dar n-apucă să termine, căci ÎNDOIALA, ridicând o sprânceană, îi curmă vorba:
- Oare? Oare chiar ai auzit? Şi dacă ai auzit, ce? Câte lucruri nu se spun azi.... Ei, na....
VINA îşi reluă pledoaria:
- Eşti un păcătos de cea mai joasă speţă! Un păcătos şi un ipocrit. Te rugai să primeşti iertare, apoi făceai aceleaşi greşeli.
SPERANŢA încercă din nou:
- Eu... ştiu că... mmmm... eu ştiu că e Cineva...
ÎNDOIALA i-o reteză din nou:
- Iar începi? Ce ştii? Pe ce te bazezi? Ai dovezi? Îmi poţi explica raţional existenţa acestui Cineva?
VINA adaugă:
- Apoi, chiar dacă ar exista, să zicem, zâmbind ironic şi complice către ÎNDOIALĂ, de ce te-ar ajuta pe tine? Tocmai pe tine...?
SPERANŢA căzu pe gânduri. Se făcu linişte. Niciun cuvânt nu mai zicea nimic. Începuse să se întunece, deşi era mijlocul zilei.
M-am uitat pe rând la toate cuvintele... VINA era pe departe cel mai impunător. Stătea cu braţele încrucişate, ca un cuvânt sigur pe el. FRICA, şi el destul de mare, tremura din toate încheieturile şi tresărea la orice zgomot. ÎNDOIALA stătea foarte aproape de SPERANŢĂ şi încerca să-l acopere, iar SPERANŢĂ, cel mai mic cuvânt dintre toate.... Deodată, mi s-a părut că se face mai mare... nu se poate! M-am frecat la ochi. Aşa era! SPERANŢĂ se suise pe CREDINŢĂ şi părea mai mare decât VINA. În liniştea aproape de mormânt, declamă:
- Eu cred! Eu cred că este un Cuvânt care poate să te schimbe pe tine, VINĂ, în iertare, pe tine, FRICĂ, în bucurie, iar tu, tu ÎNDOIALĂ... ÎNDOIALA deja dispăruse... Atunci tâlharul, încurajat de SPERANŢĂ, zise:
- Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!
Şi Cuvântul îi răspunse:
- Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine in rai.
Două zile mai târziu mă aflam aproape în acelaşi loc. Am văzut în depărtare, apropiindu-se, o siluetă aplecată. Când ajunse în dreptul meu am recunoscut-o. Era Maria Magdalena. Ea nu m-a văzut. Avea ochii plini de lacrimi şi era parcă umbrită. Mi-am ridicat ochii spre cer. Era senin. Ah, era umbra cuvântului TRISTEŢE, care o urma. Chiar în urma lui venea şi cuvântul DEZNĂDEJDE. Mă uitam să-i văd şi pe CREDINŢĂ şi SPERANŢĂ, dar nu erau. M-am uitat mai atent, poate, poate... Nu. Nu erau. Am mai stat puţin să îi aştept, dar n-au venit. Până la urmă m-am îndreptat spre locul în care erau Maria, TRISTEŢE şi DEZNĂDEJDE, pentru a-i.
- A murit.... chiar a murit.... suspină TRISTEŢE.
- Nu mai e nicio speranţă pentru tine, adăugă DEZNĂDEJDE.
TRISTEŢE oftă adânc:
- Era Singurul care ţi-a acordat o şansă, era singura ta nădejde şi acum.... acum nu mai e.
DEZNĂDEJDE se revoltă:
- Ce nădejde? Nădejde nu există! Eu sunt o dovadă pentru asta. Eu sunt DEZ-NĂDEJDE. Cândva am fost NĂDEJDE.... şi eu am crezut în El, dar uite! Uite-i mormântul! Nu există iertare, nu există viaţă veşnică.... Nu există nădejde!
TRISTEŢE îl opri:
- Taci! Ce mai contează....? Dar.... mormântul (se opi un moment), mormântul e gol! Nici măcar trpul nu mai e. Nici măcar.... şi izbucni în plâns.
DEZNĂDEJDE continuă, mai încet, ca pentru sine:
- Am crezut degeaba... mi-am schimbat viaţa degeaba... Pentru cine? Moartea a biruit... e clar. Mormântul acesta e dovada şi...
Maria, nu mai suportă şi se întoarse cu spatele, să nu mai audă nimic. Atunci, văzu pe Cineva. Acesta îi zise:
- Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?
.... Iar lângă El apărură ca din senin (cum altfel?) SPERANŢA şi CREDINŢA.
Maria răspunse:
- Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.
Acesta răspunse simplu:
- Marie...
Era Cuvântul.
Dintr-o dată, umbra dispăru cu tot cu TRISTEŢE. DEZNĂDEJDE era sub picioarele SPERANŢEI şi, tot din senin, apăru cuvântul BUCURIE.
Apoi Cuvântul adăugă:
- Du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
În lumina puternică am putut, în sfârşit, recunoaşte literele Cuvântului: I, S, U, S
.... căci Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Iar tuturor celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu!
Nu mă mai aşteptam la nimic când, slab, aproape insesizabil, am auzit noi paşi. De data asta nu alergau şi doar când au ajns în dreptul meu am putut distinge. Era un cuvânt mic: CREDINŢĂ. M-am uitat mai cu băgare de seamă şi am observat că Ă ţinea de mână un alt cuvânt, şi mai mic: SPERANŢĂ. Au trecut de mine dar păreau că nu se grăbesc. N-am stat mult pe gânduri şi le-am urmărit. După un timp am zărit, unde orizontul unea cerul cu pământul, un deal cu trei cruci. Încă de la depărtare am putut distinge silueta împunătoare a cuvântului VINĂ. Părea să aibă o discuţie aprinsă cu unul din cei trei atârnaţi pe cruce. Apropiindu-mă, am văzut că la discuţie participau şi FRICĂ şi ÎNDOIALĂ, iar cel cu care se certau, era un tâlhar.
- Ai crezut că ai să scapi, nu? Ha, ce prostie! Şi de ce să scapi? Aud? Nu eşti tu un mincinos? Nu eşti tu un hoţ?
Frica inteveni tremurând:
- Şi acum ai să mori! Ai să lupţi pentru fiecare gură de aer, zile întregi... şi dacă ar fi numai atât...
VINA îşi realuă atacul:
- Eşti vinovat şi gata! Toată viaţa ai cedat compromisului. Nu meriţi altceva. Cred că ţi-e clar!
FRICA sublinie:
- Ceva mai bun? Flăcările Gheenei te vor mistui de tot, iar sufletul va fi chinuit în vecie. Nimeni nu te iubeşte.... Nimănui nu-i pasă de tine....
SPERANŢA interveni timid:
- Eu am auzit... că este Cineva...
Dar n-apucă să termine, căci ÎNDOIALA, ridicând o sprânceană, îi curmă vorba:
- Oare? Oare chiar ai auzit? Şi dacă ai auzit, ce? Câte lucruri nu se spun azi.... Ei, na....
VINA îşi reluă pledoaria:
- Eşti un păcătos de cea mai joasă speţă! Un păcătos şi un ipocrit. Te rugai să primeşti iertare, apoi făceai aceleaşi greşeli.
SPERANŢA încercă din nou:
- Eu... ştiu că... mmmm... eu ştiu că e Cineva...
ÎNDOIALA i-o reteză din nou:
- Iar începi? Ce ştii? Pe ce te bazezi? Ai dovezi? Îmi poţi explica raţional existenţa acestui Cineva?
VINA adaugă:
- Apoi, chiar dacă ar exista, să zicem, zâmbind ironic şi complice către ÎNDOIALĂ, de ce te-ar ajuta pe tine? Tocmai pe tine...?
SPERANŢA căzu pe gânduri. Se făcu linişte. Niciun cuvânt nu mai zicea nimic. Începuse să se întunece, deşi era mijlocul zilei.
M-am uitat pe rând la toate cuvintele... VINA era pe departe cel mai impunător. Stătea cu braţele încrucişate, ca un cuvânt sigur pe el. FRICA, şi el destul de mare, tremura din toate încheieturile şi tresărea la orice zgomot. ÎNDOIALA stătea foarte aproape de SPERANŢĂ şi încerca să-l acopere, iar SPERANŢĂ, cel mai mic cuvânt dintre toate.... Deodată, mi s-a părut că se face mai mare... nu se poate! M-am frecat la ochi. Aşa era! SPERANŢĂ se suise pe CREDINŢĂ şi părea mai mare decât VINA. În liniştea aproape de mormânt, declamă:
- Eu cred! Eu cred că este un Cuvânt care poate să te schimbe pe tine, VINĂ, în iertare, pe tine, FRICĂ, în bucurie, iar tu, tu ÎNDOIALĂ... ÎNDOIALA deja dispăruse... Atunci tâlharul, încurajat de SPERANŢĂ, zise:
- Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!
Şi Cuvântul îi răspunse:
- Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine in rai.
Două zile mai târziu mă aflam aproape în acelaşi loc. Am văzut în depărtare, apropiindu-se, o siluetă aplecată. Când ajunse în dreptul meu am recunoscut-o. Era Maria Magdalena. Ea nu m-a văzut. Avea ochii plini de lacrimi şi era parcă umbrită. Mi-am ridicat ochii spre cer. Era senin. Ah, era umbra cuvântului TRISTEŢE, care o urma. Chiar în urma lui venea şi cuvântul DEZNĂDEJDE. Mă uitam să-i văd şi pe CREDINŢĂ şi SPERANŢĂ, dar nu erau. M-am uitat mai atent, poate, poate... Nu. Nu erau. Am mai stat puţin să îi aştept, dar n-au venit. Până la urmă m-am îndreptat spre locul în care erau Maria, TRISTEŢE şi DEZNĂDEJDE, pentru a-i.
- A murit.... chiar a murit.... suspină TRISTEŢE.
- Nu mai e nicio speranţă pentru tine, adăugă DEZNĂDEJDE.
TRISTEŢE oftă adânc:
- Era Singurul care ţi-a acordat o şansă, era singura ta nădejde şi acum.... acum nu mai e.
DEZNĂDEJDE se revoltă:
- Ce nădejde? Nădejde nu există! Eu sunt o dovadă pentru asta. Eu sunt DEZ-NĂDEJDE. Cândva am fost NĂDEJDE.... şi eu am crezut în El, dar uite! Uite-i mormântul! Nu există iertare, nu există viaţă veşnică.... Nu există nădejde!
TRISTEŢE îl opri:
- Taci! Ce mai contează....? Dar.... mormântul (se opi un moment), mormântul e gol! Nici măcar trpul nu mai e. Nici măcar.... şi izbucni în plâns.
DEZNĂDEJDE continuă, mai încet, ca pentru sine:
- Am crezut degeaba... mi-am schimbat viaţa degeaba... Pentru cine? Moartea a biruit... e clar. Mormântul acesta e dovada şi...
Maria, nu mai suportă şi se întoarse cu spatele, să nu mai audă nimic. Atunci, văzu pe Cineva. Acesta îi zise:
- Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?
.... Iar lângă El apărură ca din senin (cum altfel?) SPERANŢA şi CREDINŢA.
Maria răspunse:
- Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.
Acesta răspunse simplu:
- Marie...
Era Cuvântul.
Dintr-o dată, umbra dispăru cu tot cu TRISTEŢE. DEZNĂDEJDE era sub picioarele SPERANŢEI şi, tot din senin, apăru cuvântul BUCURIE.
Apoi Cuvântul adăugă:
- Du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
În lumina puternică am putut, în sfârşit, recunoaşte literele Cuvântului: I, S, U, S
.... căci Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Iar tuturor celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu!
joi, 8 aprilie 2010
miercuri, 7 aprilie 2010
Merging Photos into a Panorama
I have been trying yesterday to create a few panoramas. I tried some online programs but they were disappointing. Finally I tried Hugin, but no matter which version I downloaded I had to select manually the control points and the result wasn't at all satisfying. The solution was right there under my nose: Photoshop. Photoshop has a pretty cool Photomerge feature. The results are very nice, given the fact that it was my first taking pictures for panorama assembling.
Go to File > Automate > Photomerge
Here is an example:
Go to File > Automate > Photomerge
Here is an example:
Dude, where's the poet?
Asa am hotarat impreuna cu Carmen ca se va numi weekendu' care tocma' a trecut de .. hmmm.. 2 zile? 3 zile?
Daca ati fi vazut filmu' 'Dude, where's my car' ati intelege. Luni dimineata ne-am trezit, vorba vine 'dimineata', cu o stampila pe mana si eram: 'Hmmm, asta cum a ajuns aici?'
Inainte sa va panicati peste masura, o sa va povestesc unde incepe povestea. Din ce parte sa incep? Hmm. Sa zicem ca, mai logic ar fi de la capatu' celalalt al weekendului. Vineri, deci, nimic deosebit: gara, repetitii, autobuz, ba nu, deosebit e ca am pierdut niste ore de somn scriind. Sambata ba la biserica, ba inghesutiti pe bancheta din spate(le masinii lui Gabi a lui Beti ;))). Intre timp la masa cu ciorba legata, some sort of tasty musaca si sirop, nu, nu de artar ci de menta sau fructe de padure. Astfel de sirop nu se poate bea decat din pahare speciale cu paie speciale. Din nou la biserica (si mere! mere coapte. Uitasem.), concert dupa care fuga la Biserica Neagra si iar inghesuiti (pe alta bancheta, sau nu eram inghesuiti?). Dupa repetitie am cautat o pizzerie deschisa si de Inviere. Am gasit la Kowlun, care e destul de mistocut (sunt doo pe Diaconu Coressi) exceptand armoniile arabice pe care ne-a alunecat pizza pe gat, acompaniata si ea de sos picant si sos de usturoi. Pe la 11, in sfarsit, pe la casele noastre. Duminica dimineata iar Biserica Neagra, slujba. Inainte sa se termine slujba mic dejun in Schei urmat de plimbare calduta (ca am uitat ca vremea a oscilat de la ninsoare la vreme de tricou sau, ma rog, bluza gaurita) prin locurile esentiale ale Brasovului. Pe la 3 jum nici nu se putea fara o noua repetitie pentru unii si shake pentru altii. Zis si facut. 5 a fost ora celui de al doilea concert urmat de fotbal. Fotbalul s-a soldat cu doi morti, adidasii lui Beni, care au fost ingropati, in cadrul unei ceremonii solemne, in cosul de gunoi de langa teren. Dupa serviciile funerare ne-am tarat picioarele pana la Mc, unde am inceput sa dam semne de oboseala: rasete din senin, curatenie excesiva, aprecierei sincere etc. Ne-am grabit spre Livada pentru ca sa nu intarzie Carmen la o intalnire. Pe drum am facut si o scurta sedinta foto pe un fotoliu stradal, reclama pt noul parfum de la casa Dihor: Chat Urine. Pe cand era Carmen in 31 s-a anulat intalnirea si ne-am dus toti la ea. Paste, din nou sos cu usturoi, sirop de menta sau fructe de padure, din nou cu pai. Pregatirea pt Ice Age 3, Carmen ne arata stampila de la Iasi..Ahaaaaa, si atunci ne-a pus stampile pe mana..
Mai ramane o singura intrebare: Care poet, dud'?
Daca ati fi vazut filmu' 'Dude, where's my car' ati intelege. Luni dimineata ne-am trezit, vorba vine 'dimineata', cu o stampila pe mana si eram: 'Hmmm, asta cum a ajuns aici?'
Inainte sa va panicati peste masura, o sa va povestesc unde incepe povestea. Din ce parte sa incep? Hmm. Sa zicem ca, mai logic ar fi de la capatu' celalalt al weekendului. Vineri, deci, nimic deosebit: gara, repetitii, autobuz, ba nu, deosebit e ca am pierdut niste ore de somn scriind. Sambata ba la biserica, ba inghesutiti pe bancheta din spate(le masinii lui Gabi a lui Beti ;))). Intre timp la masa cu ciorba legata, some sort of tasty musaca si sirop, nu, nu de artar ci de menta sau fructe de padure. Astfel de sirop nu se poate bea decat din pahare speciale cu paie speciale. Din nou la biserica (si mere! mere coapte. Uitasem.), concert dupa care fuga la Biserica Neagra si iar inghesuiti (pe alta bancheta, sau nu eram inghesuiti?). Dupa repetitie am cautat o pizzerie deschisa si de Inviere. Am gasit la Kowlun, care e destul de mistocut (sunt doo pe Diaconu Coressi) exceptand armoniile arabice pe care ne-a alunecat pizza pe gat, acompaniata si ea de sos picant si sos de usturoi. Pe la 11, in sfarsit, pe la casele noastre. Duminica dimineata iar Biserica Neagra, slujba. Inainte sa se termine slujba mic dejun in Schei urmat de plimbare calduta (ca am uitat ca vremea a oscilat de la ninsoare la vreme de tricou sau, ma rog, bluza gaurita) prin locurile esentiale ale Brasovului. Pe la 3 jum nici nu se putea fara o noua repetitie pentru unii si shake pentru altii. Zis si facut. 5 a fost ora celui de al doilea concert urmat de fotbal. Fotbalul s-a soldat cu doi morti, adidasii lui Beni, care au fost ingropati, in cadrul unei ceremonii solemne, in cosul de gunoi de langa teren. Dupa serviciile funerare ne-am tarat picioarele pana la Mc, unde am inceput sa dam semne de oboseala: rasete din senin, curatenie excesiva, aprecierei sincere etc. Ne-am grabit spre Livada pentru ca sa nu intarzie Carmen la o intalnire. Pe drum am facut si o scurta sedinta foto pe un fotoliu stradal, reclama pt noul parfum de la casa Dihor: Chat Urine. Pe cand era Carmen in 31 s-a anulat intalnirea si ne-am dus toti la ea. Paste, din nou sos cu usturoi, sirop de menta sau fructe de padure, din nou cu pai. Pregatirea pt Ice Age 3, Carmen ne arata stampila de la Iasi..Ahaaaaa, si atunci ne-a pus stampile pe mana..
Mai ramane o singura intrebare: Care poet, dud'?
joi, 1 aprilie 2010
Typo3 lumogooglemaps extension (problem in adding several markers and editing the longitude and latitude fields)
This is a very nice extension which is based on tt_address. You have the possibility to add several markers on a predefined map and when you click on them, a nice editable info (information from the tt_address records) box pops up.
I first installed lumogooglemaps and afterwards tt_address. This is why I wasn't able to add multiple records in the tt_address sysfolder and also the longitude and latitude fields weren't displayed. So, first install tt_address and then lumogooglemaps.
I first installed lumogooglemaps and afterwards tt_address. This is why I wasn't able to add multiple records in the tt_address sysfolder and also the longitude and latitude fields weren't displayed. So, first install tt_address and then lumogooglemaps.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)