joi, 7 octombrie 2010
Ce nu'nteleg in Bucuresti
Nu inteleg de ce oamenii arunca ambalaje pe jos,la 30cm de cosu' de gunoi. Nu inteleg de ce liftu' nu vine niciodata cand il chem eu. Nu inteleg de ce oamenii zambesc in metrou doar daca urca cineva cu un animal. De ce oamenii mai folosesc casti si nu asculta direct. Rezultat'u e oricum acelasi. Si,mai ales, nu'nteleg de ce prietenii sunt invizibili.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
32 de comentarii:
Pai daca i-ai lasat la Brasov cum sa nu fie invizibili? :)
Pentru imbunatatiri vizibile vom apela la Ajutor calificat ;)
Cred adesea ca nu'mi merit prietenii, cu toate astea imi doresc sa fie vizibili, audibili si palpabili, la modu' propriu si ne.
Laura. Nu-nteleg cum nu poti intelege asa ceva :) Banalitati, ce tin de educatie intr-un fel. Cum se comporta Bucurestenii...
Cred ca ar fi fost lucruri mai grele de inteles. Dragostea etc. Decat de mucoflenderii din Bucuresti.
Se spune că poți onbserva nivelul decăderii morale a unui popor doar uitându-te în școli. Având în vedere că țara asta e cu totul un haos de zeci de ani nu ar trebui să ne mai mire, plus de asta că Bucureștiul mai e și un caz aparte: unii cred că dacă locuiești în capitală ești mare șmecher și ai dreptul să fi și cretin. Prostia nu e o scuză pentru educația la care îi dă cu piciorul în fiecare zi.
Singurul atractie in Bucuresti sunt cladirile.
De ce sunt prietenii invizibili?
Bergenbier, prietenii stiu de ce!
"Zici Bucuresti si tragi apa!"
Traianos
Alberto
@Nick
in fond lucrurile de care ziceam sunt mult mai profunde. Si ce voiam sa scot in evidenta e ultima propozitie. Nu am pretentia sa inteleg lucrurile mari.
@Creve
sunt in continuare lucruri care ma socheaza si amuza intr-un fel. Nu neaparat chestii de morala. De ex, era ieri un nene in statie. Vindea cutite. Neambalate. Le tinea cu varfu'n sus. Cine ar fi avut curaju' sa nu cumpere?
@Alberto
mai sunt si alti atractii in Bucuresti in afara cladirilor.
Ce sa-i faci, toate au un pret. In Anglia iti ingheta mana pana trageai apa.
Nu toti suntem prost crescuti. Depinde la fiecare cati din cei 7 ani de acasa sunt facuti pe bune si cati la FF. Binenteles ca idei preconcepute de genul "zici Bucuresti si tragi apa" o sa fie. Ideea e ca Bucurestiul atrage si uscaturi si oameni normali. De sarit in ochi iti sar uscaturile. Inainte de a tipa ca bucurestenii sunt intr-un fel sau altu' e bine sa arunci de curiozitate o privire la nr de inmatriculare ale masinilor de pe strazi. Dupa aia trage o concluzie.
Si niste raspunsuri strict la obiect la chestiile ridicate de tine:
- "cand lumea n-are ce sa puna-n farfurie/cu siguranta-l doare-n *&^#@$ unde-arunca o hartie" Parazitii. Acum nu incerc sa-i scuz dar pe oameni ii preocupa chestii mai stringente, gen intretinere, papica, pampers lu' ala micu' etc. Si asta ti-o spune un gunoier voluntar la let's do it Ro
- poate ca esti la un etaj par si liftul pe care-l chemi merge doar la impare (daca e liftul de la job) Daca e vorba de ala de acasa americanul are o vorba pe care o poti adapta la Ro "elevator breakdowns happens....daily"
- despre casti? Numai de bine. Doar daca e ceva de capu' lor. Daca sunt chinezarii se aud la fel de tare si in interiorul urechii si in afara ei. Eu, spre exemplu, am niste panasonice care-mi dau o aura de controlor de trafic aerian dar din care nu razbate nimic in afara in vreme ce in capul meu cei cativa neuroni se tin cu sinapsele ancorate de timpan ca sa nu mi-i dea basul afara pe nas.
Despre prieteni? probabil ca esti sub un fel de embargo mesageristic. Ceva de genu: "noi nu vorbim cu bucurestenii!Nu ne coboram pana la nivelul lor"
@BeznaWarrior
Postul meu nu insinueaza ca toti sunt prost crescuti. Nu sunt de acord cu expresia mentionata. De fapt, daca imi displacea asa de mult Bucurestiul nu as fi venit aici. Am zis sunt destule lucruri care sa te atraga.
Nu am tipat de niciun fel. Postul este chiar decent, este vorba de lucruri pe care nu le inteleg. As fi putut zice "Ce ma enerveaza in Bucuresti".
Sunt de acord ca, fiind capitala, aici se aduna oameni de toate felurile din toate zonele, nu neaparat cei mai educati si cei mai culti. Daca la asta te refereai cu numerele de inmatriculare.
In primul post nu era un repros adus tie ci ideilor preconcepute emise de altii.
Eu cand am fost prima oara pe cont propriu in Bucuresti am inteles ca Bucurestiul este impotriva mea.
Am coborat in gara, m-am dus la statia de autobuz, stiam cu ce numar trebuia sa merg, dar nu stiam in ce directie asa ca am intrebat cateva persoane din statie... care normal, fiind din zona garii, nu erau din Bucuresti si nu stiau sa imi spuna. Asa ca m-am dus la chioscul de bilete. Se uita o doamna peste ochelari la mine si-i zic:
- Buna ziua! As avea o intrebare.
- Asta-mi mai lipsea, raspunde iritata.
Eu, facandu-ma ca nu aud:
- Ma scuzati ca va deranjez, stiu ca trebuie sa iau autobuzul X, dar nu stiu de unde ca sa ajung pe...
- Nu vezi ca in statie sunt placute cu numerele?!
- Ba da, dar... in care...
- Du-te si uita-te! Ce trebuie sa ma intrebi pe mine. Scrie acolo!
- Directia...
Dar m-am lasat pagubasa si am sunat un prieten.
Cobor din autobuz si ajung la o intersectie. Vant nebun, o ploaie fina, tremuram c a varga, trafic intens, galagie, poluarea vietii, iar eu incerc sa imi dau seama pe care latura a intersectiei sunt si unde este strada pe care o caut. Tin in mana o harta pe care mi-am desenat-o dupa una de pe internet, dar nu recunosc strada. Sun iarasi prietenul si il intreb unde ma aflu. Harta mea era veche, iar numele strazii fusese schimbat. Minunat... Dar pana la urma reusesc sa imi rezolv treburile.
Colac peste pupaza, la 2 zile dupa ce ajung acasa sa ma trezesc cu o raceala de toata splendoarea ca urmare a vremii vitrege. Sunt sigura ca Bucurestiul nu ma poate inghiti...
@BeznaWarrior
so, pot sa inteleg ca te intereseaza lucruri mai importante si pot sa inteleg ca arunci o hartie pe jos pt ca nu gasesti un cos de gunoi, dar atunci cand trebuie sa faci doar un pas mai la stanga ca sa o arunci.. asta nu o inteleg si nici n-am de gand.
Liftul este de la facultate si asta era o chestie usor amuzanta, pt ca sunt o persoana care cheama ghinioane, partin categoriei fos (dar asta e alta poveste).
Probabil ai dreptate cu castile.
Iar prietenii, hmmm, era vorba de cei plecati din Brasov si stabiliti in Bucuresti, de care am crezut ca ma voi bucura.
Pe mine la oameni ma surprinde tristetea, morocaneala de care pot da dovada si cateodata resemnarea pe care o vad la ei. Asta e chestia care mi displace cel mai mult. incerc sa fiu cat se poate de obiectiv si sunt convins ca majoritate lor sunt apasati de diverse. Ce uita ei e ca nu ajuta la nimic sa fii trist. Romanu' a uitat sa zambeasca. De ras nu mai vorbim. In afara de copii n-am mai auzit un ras pe strada de mult timp. De prea mult timp. Si starea asta de tristete generala nu cred ca e valabila doar in Bucuresti. Asta e si mai trist
@Larisa
te voi astepta cu ceva mai multa caldura cand vei veni din nou. ;))
In plus, nu toate tantiile de la ghiseu sunt asa nesuferite si eu am intalnit o multime de oameni draguti, de treaba si catei simpatici si oameni care le da de mancare cateilor (fapt care m-a socat).
Sufar si eu cu statiile de autobuz si directiile, pt ca orientarea mea in spatiu este aproape inexistenta. Jumatate din timp mi-l petrec cautand statii de autobuz. Iar placutele cu pricina nu spun tot timpu' adevaru' si niciodata tot adevaru' ;))
@BeznaWarrior
Da, asta era si una din nelamuririle mele "de ce lumea nu zambeste in metrou decat daca urca cineva cu un animal". Este trist intr-adevar si este cam peste tot aceasi situatie.
Eu am ras azi pe strada.
Si, cum spunea si Lari, bucurestenii au o atitudine de new-yorkezi. Ceva gen seifeld:
"Ma scuzati stiti daca asta e strada x"
"Te scuz, nu stiu"
"Sunteti din oras?"
"da sunt!Si?" (c-o atitudine de "In your face")
"Pai sunteti de aici si nu stiti daca asta e strada x"
"Baietica uite ce e!Nu sunt the f*&^k gps system. Nu-s nevoit sa stiu daca asta e strada x"
"Bine dar esti pe ea!!!Cum e posibil sa nu stii strada pe care circuli"
"Si tu nu circuli tot pe strada asta?"
sau 2
"Sorry, do you know where we are?"
se uita tanti peste ochelari la el, il masoara din cap pana n picioare si zice "On EARTH?!?"
"Eu am ras azi pe strada."
Esti o pata de culoare intr-o mare cenusie. Me like that. Si noi (me vecina si 2 maimutzoaie) suntem pete de culoare in metroul cu care mergem la munca dimineata. Si mai schiteaza unii zambete la conversatiile noastre.
Maimutzoaiele sunt 2 prieteni cu care impart metroul la orele diminetii pana la Victoriei. Sunt impartiti dupa varsta in varianta mica si mare.
Ultima ineptie din metrou a mea a venit dupa o discutie cu ce are fiecare la pachet. Ma adresez vecinei pe un ton categoric:
"Femeie!Recunoaste acum daca ai la tine snitele sau nu. Daca ai te cer de nevasta aici si acum. Asta daca reusesc sa mi fac loc sa ingenunchez"
Pt ca stateam ca sardelele
@Larisa
De ce nu aduci aminte si de cum s-a purtat personalul aeroportului cu tine? Daca de personalul RATB nu ai fost multumita.
=)) mippr!
Povesteste-o si pe aia cu tipa care ti s-a asezat in poala :))
Nu. Pt ca e un blog serios si nu am de gand sa-l umplu eu cu can-can-uri.
Vreau sa spun in apararea mea ca:
1. N-a fost vina mea ci a soferului pt ca a trantit frana aia. (probabil ca la viata lui a fost tractorist)
2. Ghiozdanul meu nu gresise cu nimic dar el a preluat socul aterizarii
3. Se putea si mai rau: in loc sa cada aia mica putea sa aterizeze pe mine mamaia de langa ea. Si dupa aia pierdeam timp cautand proteza mamaiei.
@BeznaWarrior
:)) snitele, intr-adevar merita.
si eu cobor la victoriei dar nu cred ca asa de dimineata ca voi.
Este un blog aproape serios. Orisice caz, neseriosii sunt bineveniti ;))
@Larisa
la aeroport? ce ai facut la aeroport?
Stai ca iti povesteste Bezna ca el are mai multa inspiratie :))
Sa-ti spuna daca mai exista vreun aeroport in lumea asta in care calatorii sunt intampinati cu compot de ananas din partea casei. Sau daca personalul aeroportului ii tine companie calatorului pana la ora zborului si se uita impreuna cu el la filme, neglijandu-si atributiile de serviciu. Sau daca te conduce pe deget pana la poarta de imbarcare. (deget= finger asa se numeste zona de dupa checkin-uri). Si drept multumire calatorul pleaca si cu lingurita de pe inventar.
:)) noway! chiar s-a intamplat asa?
Esti modest, Bezna!
Plecam la Kiev de una singura sa predau intr-o tabara de muzica si ultimul tren spre Bucuresti m-a lasat in capitala candva seara, iar avionul era pe la 6 dimineata (ca tot vorbeam ca Bucurestiul mi se impotriveste). M-am urcat intr-un autobuz si am ajuns la aeroport.
Teoretic nu nimeream pe tura lui Bezna, asa ca si-a mutat-o ca sa imi tina companie (si era ultima lui tura in aeroport).
Ne-am asezat undeva pe niste banci de la plecari si am povestit pana-n noapte, am dat drumul la un Madagascar si ne-am hahait (hâhâit), am mancat ananasul si, in marinimia lui, mi-a lasat lingurita ca sa o folosesc in Ucraina, ca nu imi luasem la mine. Si fie vorba intre noi, mi-a prins foarte bine!
Eniuei, cand m-am intors in tara am uitat sa i-o dau si, nedorind sa fiu interpretata drept cleptomana, s-a trezit cu un colet de la mine prin posta... nici macar de ziua lui.
Asa ca da, prima impresie asupra Bucurestiului a fost atenuata. Bezna se facu lumina :))
@Larisa
fain sa ai asa prieteni.:)
merg si eu duminica la aeroport sa ma uit la avioane
Trimiteți un comentariu