Este toamna si este noapte, dar nu visez. Cam chiar din contra. Aflu lucruri noi in aceasta noapte. Cum ar fi ca, un sforait puternic trece si de casti close-air si l'ar putea scoate din minti si pe vaslasu' de pe Styx pe motivul ca'i trezeste mortii. In aceasta noapte am hotarat ca sub niciun chip nu ma voi marita cu un barbat care sforaie. Amintesc doar in treacat degetul care ma mananca inexplicabil si maseaua de minte care'si face de cap. Noaptea toate pisicile nu doar sunt negre dar te si zgarie pe maini. Imi reprosez ca am lasat balta MiC, ca blogu' nu mai e nimic din ce a fost, imi e dor de alte tari si de alte timpuri. Mi'e dor sa fiu indragostita de Beni, sa ma cert cu Larisa, sa aud prima data de Coldplay, sa fredonez zambind 'Umbra', sa'mi trebuiasca bani de imprimanta. Realizez acum ca sforaitul are un punct culminant spre care se indreapta, un punct de sonoritate maxima, in care autorul pare ca se lupta pt ultima nara de aer. Mraz imi aminteste de Austria. Acum Arsinel imi aminteste de o vineri seara. Din ce in ce mai des mi se pare o pacoste memoria asta a mea a lucrurilor mici si de nimic. O, stai, la fel de inexplicabil, ma mananca si in ureche. Si stii care'i partea amuzanta? Amuzanta am zis? Enervanta am vrut sa zic. Eu chiar dormeam pana acum o ora. Visam ca taiam cartofi pt spioni cand m'am trezit brusc pt ca mi'am amintit ca am lasat messu' deschis. De ce era asta asa de important incat m'am trezit nu conteaza. Conteaza ca sunt treaza and there's no way back to the nice potatoe dream.. Adevaru' e ca daca mama sau Eva lui Hitler sforaia pot sa inteleg de ce era asa de morocanos. Ramasesem la amintirea lucrurilor de nimic. Pt ca daca uit lucrurile de nimic amintirea nu mai exista, cel putin nu intr'o forma suficient de intensa. Vreau sa uit asprimea costumului alb al tatei si mirosul palariei de paie. Vreau sa uit ca am mancat clatite in prima noapte la Betty. Vreau sa uit ce culoare aveau adidasii intr'o joi si ce tricou purtam pe sub plovarul negru. Mi'ar placea sa'mi amintesc ce s'a vorbit la primu' comitet AMiCUS si nu de culoare strampilor lui Mada sau de aceasi blestemati de adidasi. Who am I kidding, n'am cum sa scap de asta.
Nu m'am hotarat daca postu' asta ar trebui sa fie amuzant sau ne. Poate ca si Shakespeare a avut dubii. Hotarati voi. Pana la urma a lui a avut Happy End. Da' ce conteaza sfarsitu'? Da, dimineata, e happy ca nu vor mai fi zgomote, dar nu e dimineata. M'am indepartat doar doua ore de visul cu cartofi.
Comptine d'un autre ete. Heh. Tot vineri seara. Cu Beni, Andrei si Nita. 'cum il cheama?' 'Tiersen'. Zambesc pana la urechi. Ei, nu chiar pana la urechi si nu chiar eu. Damn! Fix you. Fiecare vers o poveste. Cum ar fi sa'ti faci un playlist dupa amintiri? Asta ma amuza. Chiar chicotesc putin.
Huh, parca e liniste?! Gata! Ochii stransi..cartofi.. cartofi .. cartofi.. cartofi
P.S. In primul rand, alarma falsa. In al doilea rand, scrie jos ca a fost publicat la 3, da' sa stiti ca acum e 4. In alte tari e 3 si'n altele chiar 2.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
Well, asa ca o falsa consolare am avut amandoua o noapte semialba. Consolarea este falsa pentru ca la mine nu a sforait nimeni :p
Si creca sunt prima care a citit si comentat o postare la ora 7.56 dimineata :->
Reaminteste-mi si mie de vineri seara in care apar Andrei, Nita si cu mine ;))...ca's tare curios unde, cand cum (io am uitat)
PS: Nu mai scri de parca te-ai afla la capatul lumii, singura pe o insula in care ma sta doar un Sforaic :D
Episodul asta mi-a reamintit de colegul meu de camera din UK.In prima seara am crezut ca nimeni din bloc nu a dormitiar colegul de apartament din cealalta camera a crezut ca responsabilului cu sforaitul ii e rau si ca da la rate.
A fost trumatizant.Nu aveam nici casti.Veneam de la munca la 2 3 si imi bagam hartie igienica in urechi (bine ca era de aia soft, ca daca era de aia de pe vremea lui Ceausescu nu rezistam)imi puneam perna p cap si asa adormeam .Bne ca pleca la 7 de acasa eu mai aveam pana la 1 2 dupa amiaza.
Si mie imi e tare dor de Anglia.
Fex, Mausy, esti iar patetica!!
How long, oh, Lord?!
Ai grija! Momentan nu te implineste nimic din Prezent si iti cauti refugiu in trecut! E periculos!
Adu-ti aminte de viitor!
Alberto
Sara, intotdeuna ma simt onorata de prezenta ta aici :) Prima, indeed
@Beni
prin 2007, Nita venise in vizita la Andrei si tu ma asteptai pe mine sa mergem in Livada. Cantam la pian
Crede-ma, nici castile nu te-ar fi ajutat. La hartie igienica nu m-am gandit, da' vorba ta, sa nu fie din aia tip 'scoarta de copac'. Din fericire in cateva zile o sa ma mut in alta parte si scap.
ma gandesc des in ultima vreme la Anglia, probabil si pentru ca in perioada asta eram acolo.
Nu sunt patetica.
:)) hai, canta putin 'pana cand, Doamne?'
n-am zis nicaieri ca nu ma implineste prezentu'. Dealtfel, ma mira ignoranta ta in ceea ce priveste trecutu'. Evreii ii cunosteau destul de bine valoarea.
Hai, ca mi-a placut the pun.
de ce ignor trecutul, Laura?
Pentru ca e neplacut in mare parte.
Prezentul imi place mult mai tare, iar viitorul suna si mai bine (pana apuca sa se transforme si el in viitor si se duce de rapa..)
* [pana apuca sa se transforme si el in trecut si se duce de rapa..)
Ei, atentie la exprimare. ;))
Am zis ca ma mira 'ignoranta' nu ca ignori trecutu'. Sunt lucruri diferite. Al meu e placut sau ne, dar intotdeauna interesant.
nu asculta coldplay! te vor deprima! :-"
E... vroznim :D... sa nu poti adormi de sforaituri. Stiu.
Pe de alta parte eu de multe ori mi-as dori sa imi amintesc detalii ca tine. Dar eu uit si lucrurile mari. Stiu doar ca am fost odata undeva, dar detaliile sunt demult ascunse prin cotloane din care mai ies doar cu ajutorul unei persoane ca tine :)
@Larisa
de cele mai multe ori ma bucur si eu de detalii. Chiar azi m-au facut sa rad in plina strada. Dar noaptea, cand nu poti dormi si te incearca tot felu' de dureri, sunt deranjante.
Trimiteți un comentariu