A pierdut cineva marti 3 ceasuri rele?

Daca da, sa stiti ca le-am gasit eu miercuri.
Miercuri trebuia sa ajung la 9 dimineata la servici pentru ca venea CEO.
Eh, m-am trezit la 7 si 20 si am inchis o secunda ochii sa-mi revin. Desigur, secunda s-a transformat in 40 de minute si am inceput sa alerg cu periuta de dinti in gura, o soseta in picior si cu o mana in geaca.
Am continuat sa alerg pana in statie unde am descoperit ca nu eram singura care se grabea. Ne-am suit cu totii in autobuz si ne-am inghesuit asa de tare incat buricu' imi atingea coloana.
Nu-mi dadeam seama exact pe unde suntem, fiind undeva la mijloc multimii, si o ascultam pe tanti care anunta statiile. De unde era sa stiu eu ca ea era dereglata? Am coborat 2 statii prea repede si cand sa urc inapoi in autobuz, nu mai aveam unde. M-am gandit si razgandit si am hotarat ca cel mai bine iau un taxi.
Am darul de a lua de pe raft sticla care nu se deschide, de a ma aseza pe scaunul care e subred, de a cumpara o bluza cu defect, dar nu ma gandem ca asta e posibil si in alegerea taxiului. Ei bine, nu am vazut in viata mea un sofer mai pampalau.
Se aseza pe banda cea mai aglomerata si sa-l blasteme sfintii daca se muta pe alta care inainta mai repede. Prindea toate semafoarele pe galben, nici macar pe rosu. As fi avut o oarecare consolare daca era pe rosu. Dar nu, el nu putea sa calce putin pedala. Bine, nu-ti imagina ca noi veneam, veneam si cand ajungeam la smefar, pac! era galben. Nu, noi stateam intr-un ambuteiaj si se facea de vreo trei ori verde pana ajungeam noi la semafor. Intelegi? Cu atat mai mare era frustrarea. Oare nu se gandea ca ma grabesc? Adica de ce as lua un taxi? Nu ca sa ajung mai repede undeva?
Apoi, desigur, mai era si faptul ca nu se baga. Taximetristii sunt soferi notorii, stie oricine. Iti taie cale, se baga brusc in fata ta si la fel de brusc fac stanga, accelereaza, franeaza, injura, se strecoara, schimba benzile etc. Dar acest minunat, pasnic sofer nu reusea nicicum sa fac ceva din toate astea. Il claxonau altii si-i faceau loc sa se strecoare. Dupa fiecare incident de acest gen ridica mainile neputiincios si fata lui exprima sincer "mea culpa".
Dupa 50 de minute ajungem. N-a putut sa opreasca in fata cladirii ca era strada cu sens unic si nu stia cum sa ajunga pe partea cealalta. Asadar, continuti sa alerg, fiind 10 minute in intarziere si dau de colegii mei, care de cum au ajuns si-au luat o pauza de tigara. Mda, deci nu venise insul.
Nu-mi ramanea decat sa-mi trag sufletul dupa mine pana la etaju' 1 si sa las nervii jos.