Nu stiu daca e vantul dement, raul ce curge prin oras, mirosul hainelor colegei din stanga sau mocheta de pe jos, dar de cateva zile imi tot vine in minte, ca o melodie cunoscuta, timpul petrecut in Anglia. Mi se perinda prin cap oameni de acolo si de atunci, intamplari si neintamplari, temeri si rasete, mirosuri, lumini, haine si sunete. Mi-e dor de Anglia, de mine. Mi-ar fi placut sa inchei postul asta cu 'imi redeclar dependenta si bine e'.
Poate ca nu sunt asa de departe nici de una, nici de alta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Toti suntem dependenti de ceva!
Trimiteți un comentariu