luni, 14 ianuarie 2013

Naivă și puțin hiperactivă și cu diacritice și cu multă treabă. Mulțumesc Jakob.

Îmi place pepenela galben. Foarte mult. Era o vreme când credeam că lucrarea de licență se face din pepene galben și baloane. Încă cred asta, dar pentru disertație. Și iarăși, fie genial, fie un șut în fund. Oricum ar fi, îmi place pepenele galben. Ba nu, îl iubesc.

 Mai demult îmi plăceau și gărgărițele. Îmi plăceau așa de mult încât am dat-o pe a mea, spre încredințare, cu încredere. Nu am mai recuperat-o. Nu mai împart gărgărițe.

(Nature calls badly)

Anul ăsta nu mai plec, așa cred acum. Nu aveam plan sa plec, oricum. Va trebui să-mi arunc sorcova. Of.

Mai am cămașa mov, în caz că vă întrebați. Acum am și bretele, galbene și negre. Sunt bune pentru susținere.

Azi e luni și crește iarba. Crește de sub zăpadă și măselele de minte au ieșit toate. Și dacă tot veni vorba de frig, nu mi se mai înroșește nasul iarna. Poate e din cauză că m-am mutat în București.

Nici cu IE nu m-am mai certat de mult. E bine.

Tiersen e tot aici. S-a împrietenit bine cu Pomplamoose și cu toți ceilalți de aici. De curând a făcut cunoștiință și cu Einaudi. Mă inspiră, pe rând, fiecare.

Toamnei nu-i mai scriu scrisori. Ne-am împăcat. Ieșim uneori cu bicicletele la plimbare. Nu, încredere nu am în ea, dar nu am de ce să fiu supărata fără oprire.

Ah, și colorez. Am primit multe culori de ziua mea. O să vă bucurați, poate, că am început să colorez fără sa dau peste linii. Dau, dar dau ca un artist.

 Am mințit. Aproape. Nu mai împart gărgărițe, dar cresc una de mică. M-am gândit că nu o să o mai dau nimănui. O să zboare ea când va vrea și acolo unde o sa zboare o să fie casa ei, chiar dacă zboară înapoi la mine în palmă.

Îmi redeclar hiperactivitatea din titlu și bine e, că am o groază de treabă.

Niciun comentariu: