Oameni mor, sentimente de drag mor, idei mor, timpu' mi se pare uneori ca moare..si tocma' de asta vreau sa plang. Si sa ma lasati sa plang! Nu ma mai puneti sa zambesc si sa fiu binedispusa. Nu ma mai intrebati ce am si de ce sunt suparata..
Am sentimentu' ca nu mai am nimic si ma tot scotocesc prin buzunare si nu gasesc nimic..aveam o iesle pe-aici pe-undeva da' am impresia ca am aruncat-o..de fapt nu vreau sa zic ca am aruncat-o..cred ca nu stiu pe unde am pus-o si cum s-o gasesc. Vreau, incerc sa cred, sa cred ca voi vedea slava din ea..slava Lui si sa nu mai plang.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu