vineri, 6 februarie 2009

Erata

E greu sa recunosti ca ai gresit atunci cand ai gresit. Eu am descoperit abea cum, dupa aproape un an. Am scris eu cu ceva timp in urma urmatorul post:
Curcubeu peste ani
Am realizat zilele trecute ca lumea mea e un fel de curcubeu..
Lumea mea e portocalie de la..hmm..ciorba de fasole verde si de la cojile de portocale pe care imi place sa le miros. E alba de la zapada (pudra daca se poate) si de la camasa de concerte. E verde de la iarba pe care-mi place sa calc desculta si verde de la salata de papadie. E rosie de la sangele care-mi da pe nas in momentele cele mai nepotrivite si mai e rosie si de la Amicus. Si mai e si galbena de la soare si de la porumb copt pe plita. E neagra de la notele ce-mi fug uneori de sub ochi si neagra de la zilele in care as vrea sa dorm de dimineata pana seara. E mov de la mirosul de liliac si mov de la tricoul in care-mi place sa dorm.Si e albastra. Albastra de la cerneala cu care-mi place sa scriu si albastra..hmmm..albastra de la cer. :)
Si ca tot veni vorba de cer zice Moise la un moment dat "curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt."


si comentariul:
Dar stiam ca a fost legamantul cu Noe dupa ce a iesit din arca si a adus jertfa...
Da-mi, te rog trimiterea.
De cand sunt in Anglia mananc multa Biblie dar de faza cu Moise si curcubeul inca nu am dat!
Branduse si o traista de liliac.
Peste doua saptamani o sa cant cap coada Fur Elise.

Asadar, ai avut dreptate, desi mi-a luat aproape un an..curand un an.

Niciun comentariu: