Am plantat morcovi in primavara, ok, admit, si patrunjel si ceapa, dar povestea asta este despre morcovi. Semintele de morcovi sunt foarte mici si greu de semanat. Se amesteca cu nisip ca sa nu cada prea multe in acelasi loc. ok, dar povestea nu este despre seminte ci despre morcovi. Am fost deunazi sa raresc morcovii, caci in ciuda nisipului tot au crescut unii langa altii. Si scoteam morcovi, unii mai subtirei, unii mai bine facuti cand, am tras de unu' si au iesit doi. Nu erau doi, pur si simplu, erau incolaciti unul in jurul celuilalt, fiecare luand forma celuilalt, astfel incat formau un singur morcov. Aproape m-au pacalit, dar cand i-am despartit aratau...jalnic, cel putin..diformi. Si atunci am zis 'asa e si cu relatiile dintre oameni'. Doi oameni (si acum ma gandesc mai ales la beti, langa care cresc de mult), cresc in acelasi pamant, ii incalzeste acelasi soare, ii uda aceleasi binecuvantari, ii umbresc aceasi nori. De frigul grijilor se imbratiseaza, apoi soarele ii face sa fie mai maleabili si mai flexibili..cresc unii in jurul celorlalti, isi acopera defectele, isi completeaza calitatile..sunt frumosi, formeaza o unitate invicibila. Apoi, se cearta sau dintrun motiv sau altul nu mai formeaza o unitate. Ce ramane in urma? Doi oameni diformi, cu slabiciuni la vedere, cu calitati pe care nu mai stiu sa le foloseasca..carora le e frig.
Sa fie soare cald, sa fie pamant bun, sa fie nori care sa-i uneasca mai mult, sa fie ploaie de binecuvantari..sa creasca morcovii impreuna!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu