Despre orchestra si viata

Inspirata de cantecu din fundal (pe care-l am de la Beni - na, sa-ti creasca traficu :P) mi-am amintit de ce frumos este sa asculti un concert de orchestra live.
Cel mai mult imi place cand se acordeaza intrumentele (lasa ca tot o sa aplaud io odata dupa ce termina de acordat). Nu stiu excat de ce. Poate pentru ca ala e momentul in care realizez ca sunt acolo, ca e pe bune, un concert pe viu. Sau poate ca imi place pentru ca toti cei prezenti muncesc ca sa cada de acord..
Cert e ca mie se pare grozav cand incep viorile si incet se alatura si restul instrumentelor cu coarde, apoi suflatorii si intensitatea si tensiune creste, apoi se adauga percutia, pamm, pammm, pammmm..Absolut de fiecare data primesc piele de gaina. Asa, si ce legatura are asta cu viata?
Poate ca nu ai mai avut de mult un concert (zambet pana la urechi, melodie melodioasa in suflet, emotii pozitive, liniste, suspans, ras) live/in viata. Atunci cand auzi si vezi cum lucrurile si situatiile incep sa cada de acord, sa se adauge, sa se multiplice, sa creasca exponential realizei 'hei, e live, e concertul meu live!'
Indraznesc sa visez mai departe, imaginandu-mi ca instrumentistii sunt de fapt prietenii mei, sunt cei care ajuta ca lucrurile si situatiile sa cada de acord. O trompeta poate-mi zice 'tu stii tot ce nu stiu eu, design photoshop php, impreuna ne complectam' si asta ma motiveaza sa invat php :)), apoi la vioara I este unul care zice 'asta e o mare prostie, nu exista asa ceva, asta sa-ti iasa din minte', la bloeckfloete este o fata care-mi canta 'mi-a fost dor de glumele tale', de la pianist primesc din cand in cand, mai ales atunci cand vreau sa cant in minor, imbratisari skittles. Mai cunosc pe cineva la vioara care-mi zice 'pentru mine, uneori, e suficient ca existi'. La viola este o tipa care-mi spune des 'm-am rugat pentru tine' (problema ei, insa, este ca adoarme de indata ce incep sa vorbesc :))), apoi langa ea este o fata pe care o stiu de mult, nu zice aproape nimic decat incurajari si zambeste, zambeste tot timpul. Ha, ha, este o fata (nici ea nu stie cum a ajuns in orchestra pentru ca pentru ea notele sunt boabe negre) care imprima energie in toate instrumentele din jurul ei, cu care am ras cel mai tare de cele mai stupide lucruri. Unul din cei mai vechi instrumentisti este tot o fata. Cu ea am petrecut nopti intregi lustruind si reparand instrumente si ea stie, probabil, cel mai bine sa acordeze dupa urechea mea. Acum se pregateste sa cante intr-un duet:) cu un tip de la contrabas (care spune unele dintre cele mai inedite glume si vorbe). Tipul de la contrabas are o sora la vioara. Pe ei nu-i cunosc demult, dar la scurt tip dupa ce i-am cunoscut am avut incredere si mi-a placut felul lor de a canta. Mai sunt doo fete la flaut. Ele nu canta tare, dar totdeauna cald si linistitor. Mai mult de atata, fac niste prajituri si ciorbe grozave, culmea, numai pentru mine!

Toti prietenii mei sunt instrumentisti, ar dura un oratoriu sa scriu despre toti.
Ei sunt orchestra pe care vreau sa o am in concertul meu live si cum zice si cantecul din fundal 'I'm carrying all the love of an orchestra, gimme the love of an orchestra'.

Si Dirijorul..El da tonu' :)