marți, 27 noiembrie 2007

Fericirea dintr-o rosie

Eram aseara in autobuzul 17 care duce in dubiosul cartier 'Noua', asadar con-calatorii nu erau chiar oameni de cea mai inalta speta. Printre ei se afla si o familie de rromi compusa din: mama (40-50), o fata (15-16), un baiat (13-14), un copil - sex nedefinit (6-8). Mama avea o sacosa destul de plina si, desi obosita, fata ei parea multumita (probabil din cauza ca mergea acasa si ca avea ceva in sacosa). Nu stiu de ce exact dar dintr-o data imi erau asa de dragi de imi venea sa-i imbratisez! Serios! Mi s-au infipt in suflet. La un moment dat copilul merge la mama si ii zice ceva zambind manipulator (copil,deh). Mama da din cap ca nu. Copilul insista. Mama iar da din cap. Copilul vrea sa bage mana in punga. Mama ii da peste mana. Dezamagit se duce la locul lui si incepe a plange. Si nu plangea rasfatat ca n-a primit ce vroia,plangea a durere. De bine ce-mi intrase in suflet acum mi-l rupea..Pan' la urma mama s-a induiosat si i s-a luminat fata de un zambet..ce vorbea cat 1000 de cuvinte, zambet d'ala cand rupi painea de la gura ta sa dai copilului, zambet de mama..ce mai.. plin de o iubire ce n-o pot intelege inca. Cotrobaie prin punga, il cheama pe copil, scoate alta punga (mai mica) si scoate din ea..o rosie, singura. Ia o muscatura din ea (si nu era o muscatura ca vroia si ea. Era o muscatura mica ca sa io inceapa, la fel cum bunica imi incepea stiuletele de porumb ca io nu reuseam sa apuc din nicio parte - o intreaga filosofie de viata in muscatura aia) si i-o da. Iar lumina..si nu venea de la neoanele chioare de pe 17. Copilul se duce la locul lui si inainte sa manance rosia i-a dat si fratelui lui sa muste! Io n-as fi facut asta nici daca aveam un hectar de rosii..Mirosea frumos. Nu a transpiratie,nici a motorina, mirosea a fericire si a rosii.
Si in momentul ala mi-a fost ciuda pe mine. Mi-a fost ciuda ca io eram suparata ca geaca mea uatarpruf are manecile prea lungi (asta era nemultumirea serii) si pteam sa ma mai gandesc la cateva nemultumiri. Ciuda pt ca nu ma puteam bucura de o rosie (a se citi lucruri mici despre care cred ca le merit)si mai ales ciuda ca nu aduc fericire altora..cand pentru unii fericirea e..o rosie.

Niciun comentariu: