Poate..

Drumul inspre statie are brazi si de-o parte si de cealalta. Cei din dreapta sunt mai puiuti decat cei din stanga, care au cam 20 de m. Ma uitam la cei din dreapta si-mi placeau crengile pline de zapada si incercam sa-mi dau seama ce-mi exprima. Aratau ca niste brate, cumva ma speriau sau erau ocrotitoare? Nu, altceva..mergeam si nu-mi dadeam seama. Stai putin! Arata cu degdetu'! Da,asta era! Toti aratau in aceasi directie...cea opusa unde se aflau brazii ceilalti mai mari, mai batrani..parintii lor. Si m-am uitat la parinti. Tot cu degetu' aratau si ei..spre copii. Imi parea ca se criticau. Gresit, se intindeau ca sa se imbratiseze. Dar nu reauseau nicicum pt ca era strada la mijloc si n-o sa reusesasca niciodata..sau aproape niciodata. Poate ca vor creste mari, mari de tot, pana la ceruri si atunci o sa li se zica:"El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor.."