A fost o data..cum a mai fost de multe ori

Laura: De când soarele răsare şi apune au existat prieteni, dar mă tot întreb ce-i face pe omeni să FIE prieteni..

Beti: O vedeam, o admiram şi mi-o doream, dar nu credeam că poate să FIE a mea...

Laura: Nu-mi amintesc exact momentul în care am început să vorbim..cel ami aproape, pe retina amintirilor, se află o convenţie LEC de la Stupini (prin decembrie). Am vorbit în seara aia până târziu..cu Roxi ;)) Da', aşa a început.

Beti: Uitasem complet de această filă, dar acu ştiu... am avut emoţii... şi am dormit nu neapărat de somn (îmi place să stau nopţile să le vorbesc, ştie foarte bine asta), dar pur şi simplu mi-era frică

Laura: Beti era..Beti. O văzusem cu Dorina şi mi se părea coolă ca să zic aşa. Cumva, nu de nasu' meu. Deh, era prietenă cu Dorina. Când mi-a zis Roxi că vine şi Beti cu noi nu mi-a căzut prea bine pentru că nu mă simt în largul meu cu oameni străini. Totuşi a fost ok..drept pt care am povestit până mi s-a răcit saliva în gură.

Beti: :)) ce ciudat. Nu de nasu' meu.... aşa credeam şi io. Fata cu sacou şi cu părul prins. Un fel de Maria. Dar am aflat mai târziu că era şi Maria, dar nu pentru mine. Ea era Laura.... a fost frumos, dar acum foarte rar mai e aşa. De cele mai multe ori Mausy, Gavrilă, Javrilă, Femeie, Fată.... şi pentru o scurtă perioadă Bărbate, gata-i mâncarea????????!!!!!!!!

Laura: =)) Ca să reiau motivul sacoului, tocmai de asta ziceam şi io că nu e de nasu' meu pentru că purta sacou!! Io, una nu-mi amintesc că io purtam sacou!!! Dar ea avea unu..mai multe adik. Şi mai ales mă dispera că se îmbrăca la fel ca Dorina (ulterior am aflat că era ideea Dorinei ;))). Continuând, după Stupini e o gaură neagră..nu-mi amintesc decât că zicea să mai trec pe la ea pe acasă dacă sunt în centru şi cică, auzi la ea, să-i bat în geam!! Doamne fereşte, mi-era ruşine să-i bat la uşă darămite în geam..

Beti: Habar n-am dacă e înainte sau după Stupini, dar un lucru era cert. Roxy era mereu la şi cu ea. Şi eram aşa de ciudoasă. Acu nu ştiu exact dacă pe lipsa lu Roxy sau că nu eram io Roxy....

Laura: Prima dată când am fost la ea acasă am fost cu Roxi (evident!) şi am mâncat cozonac. Apoi următorul lucru pe care mi-l amintesc e că trebuia să ne întîlnim să facă chestionare pt şcoală. Aveam o gripă cumplită şi pe când toţi se bucurau de primăvară io aveam doo plovere şi o haină groasă. Îmi curgeau mucii extrem, mă ustura gâtu' ca şi cum ar fi fost raşchetat şi-mi curgeau lacrimi cât stropii de ploaie de vară. În concluzie, aveam un chef nebun de mers din casă-n casă (parol, din tre în trei case) să fac chestionare. Dar na', în mod misterios vroiam să fac asta şi stăteam pe bancă şi aşteptam..

Beti: 2-3 cuvinte şi minunea s'ntâmplat. A fost şi un Fervex ce'i drept, dar eu cred în împreunarea mâinilor (pardon, a cuvintelor....)

Laura: Cum ziceam, stăteam pe bancă şi aşteptam şi-mi tot mijeam ochii s-o văd (sinceră să fiu, dintrun motiv sau altul, nu îmi aminteam exact cum arăta). PArtea nostimă e că am recunoscut-o după geantă şi după mers. O vedeam că se apropie şi atunci m-am întrebat pentru prima dată: 'Ce-i face pe oameni să intre întro relaţie..?' Vreau să spun, ştii că implică responsabilităţi şi altele..ce te face să continui să lupţi pentru comunicare? Ce mă făcea pe mine să stau locului, s-o aştept, să mergem la chestionare? Nici acum n-am răspuns..poate că are de a face cu împreunarea mâinilor..io ştiu..?

Beti: Am mers, mi-am făcut treaba mea de şcolăriţă, am cunoscut oamnei noi, interesanţi, dar cel mai fain a fo că am încep să o cunosc pe Laura. Să vă zic câte ceva despre ea: era o fată care avea tot timpul ceva ineresant (de zis, de făcut, de purtat etc), era timidă, era ciudăţică

Laura: Dap.. am fost la chestionare şi am râs de un nene jurnalist, zugrav, artist..;;) Apoi febra şi-a făcut de cap de abea mai puteam sta în picioare. Aşa că am mers la Beti să mă fac bine. Dar a fost mai mult decât un Fervex.

Beti: Io una sper că voi continua să împreun cuvinte atât cât voi trăi şi că vor avea efecte (ştiu că nu toate vor fi atât de prompte, dar ştiu că voi fi surprinsă....). unul din lucrurile la care ţin mult în viaţa asta şi la care nu aş putea să renunţ.

Laura: Şi uite aşa a fost o dată cum a mai fost de multe ori..doi oameni, o întamplare, o vreme, un nor, o ploaie, un soare, un fervex şi o vindecare. Le amesteci bine şi iese..tatatattadammm..o prietenie..dintre cele mai ciudate I may say..

Beti: Ciudate, din multe puncte de vedere. Una slabă, una grasă... una deşteaptă foc (un pui de geniu), una incompetentă (alegeţi voi care :P).... una cu părul creţ (pardon, cu mintea), cealaltă cu părul drept (la minte încă mă gândesc)... una cu idei, alta cu zâmbet... una cu munca, cealaltă cu şcoala... una cu foame'n burtă, cealaltă cu tort de clătite...

Laura: :)) Sper că aţi observat că io folosesc doo puncte de suspensie şi ea trei..Io am vro 6 perechi de şosete, ea vro 6 saci de şosete. După mine m-aş culca şi îmbrăcată după ce vin de pe pârtie, după ea ar face duş de trei ori pe zi..de fapt vara ar trebui să-şi cumpere o anti-umbrelă (umbrelă din care să CURGĂ apă). Oh yeah, era să uit: pentru mine contează mai puţin dacă fusta merge cu geanta, dar ea trebuie să se asorteze cu toate, parfumul şi guma inclusiv! În concluzie, dacă vrei alb şi negru ia Beti şi Laura.

Beti: Să nu credeţi că doar ne diferenţiem. Noi suntem un portocaliu: io aş purta tot timpul ceva cu roşu, iar ea ar mânca non stop clătite, porumb mexicorn şi ar sta toată ziua la soare cu o carte de comics, cu un pian prin zonă, aaaaaaa..... şi să fie wireless prin zonă ;))

LaURA: Ar mai fi şi altele..dar poate pe lîngă faptul că facem un portocaliu ar mai fi şi faptul că ne anticipăm gândurile şi că empatizăm (involuntar) în durere şi în bucurie..sau o avea treabă tot cu împreunare mâinilor..ştiu io..?

Beti:Ar mai fi aici de zis că avem castraveţi muraţi la masă....

Laura: Spre deosebire de mine (era de aşteptat :))) Beti este cam eliptică. De când scriu metafore îmi place să le şi explic să se bucure toţi de ele. Aşadar, eram la masă şi aveam cartofi prăjiţi (şi acum ne contrazicem, că ea zice că nu) şi aş fi vrut şi murături da' mi-era jenă să cer când văz că Beti scoate un borcan de murături (uitasem să menţionez că îmi formulasem în gând cum să-i cer. Ceva de genu':'Beti, nu ai şi nişte murături?'). O văd cu borcanu în mână şi-i zic: 'Ce drăguţ din partea ta să te gândeşti şi la murături..' La care ea 'Păi, mi-ai cerut adineaori - Beti, nu ai şi nişte murături?' Deci. No comment. O las pe ea să vă zică de dureri.

Beti: Acu o să vă vorbesc de durerile naşterii.... Nu la ce se aştepta Laura. Se făcea că eram din nou la Stupini, tot la Lec (totul se învârte în jurul Fervexului şi al Stupiniului. Am ajuns la faza destăinuirilor. Din câte îmi amintesc am zis ceva de genu: că niciodată nu m-ai lăsa şi pe mine să ies cu ceva în evidenţă. Dacă se întâmplă să mai zic şi eu ceva briliant, trebe şi tu să comentezi ceva, ca să ieşi în evidenţă şi să mă trimiţi la tăcere şi la penumbră. Se poate observa că tot aşa a rămas (cât scriu eu, cât scrie ea). Dar tocmai de asta e vorba că e greu să naşti o idee cu un aşa om lângă tine. Dar sper să sipravieţuiesc pân' la final, la fel cum am rezistat eroieşte pân' acu în relaţie.

Laura: CEea ce este parţial adevărat. Îmi aduc io bine-aminte că a zis caă mai are şi ea din când în când un moment de sclipire. Ceea ce s-a dovedit a fi inacurat căci este organizatoare de Back to Basis. În rest trebuie să admit că îmi place să am ultimul cuvânt, să-mi aud ecoul cuvintelor întrun aplauz imaginar..cu alte cuvinte să fiu centrul atenţiei şi Beti făuritoare de centru.;))

Beti: Apropo de dureri... Până şi "soarta" ne vrea împreună la bine şi la rău, în bucurii şi-n greutăţi etc. Aşa se face că joia am mâna operată şi vinerea ea piciorul capsat de "prietenii" mei câinii.

Laura: La bucurii nu-mi vine în minte decât ultima excursie de snowboard. O amintire foarte pregnantă: simt şi acum dezechilibrul şi nesiguranţa picioarelor, cum mă freca clăparul drept, ochelarii de soare ce-mi zgâriau nasul, mâinile lu' Beti ce tremurau şi râste ce acoperau zgomotul alunecării pe zăpăda. ;)) Valsam pe snowboard, sau cel puţin încercam. (dat fiind faptul că io hard, ea soft, io regular, ea goofy - de fapt nu se putea hotorî, căci ăn fiecare zi îşi schimba legăturile! - nu era chiar aşa de uşor).

Beti: Vorbeam de ieşit în evidenţă ;)). Tot în excursia de snowboard se face că fac o faptă de 10 euro, la care Javrilă spune: io care credeam că io sunt nebună... Mai am şi eu momente de ceva excentric....

Laura: Deci am trecut la faza 'îţi aminteşti când..'. Beti ESTE o excentrică incurabilă şi dacă io am un dram de nebunie ea are vreun kil. Căci fapta de 10 euro nu era chiar aşa o faptă de toate zilele..;)) Cele mai gustoase amintiri sunt, desigur. cele din bucătăria Doncea. Papilele-mi gustative sunt de-a dreptul răsfăţate. Io aş trece acum la capitolu' nebunii, dacă tot veni vorba.

Beti: Îmi amintesc cum la începutul relaţiei bunul nostru prieten Beni ne spunea mereu (trec la asta tocmai pentru a-mi reliefa încă o dată latura încăpăţânată a mea, pe care "Tu Fată" a suportat-o cu stoicism pan' acum) că voi luaţi numa ce-i rău una de la alta. Aceaşi prieten ne-a zis de curând, când au mai existat periaode în care ne "iubeam cu priviri tăioase" că văd că certurile vă sunt benefice: Laura se mai feminizează şi tu te mai sensibilizezi.

Laura: Încăpăţînată zice..nu cred că ştiţi ce-i ăla catâr la puterea doa.. Cât despre certuri, acestea sutn un fel de hobby şi relativ inevitabile dat fiind că suntem complet diferite la formă, culoare, textură, şi număr. Beti, de la natură, se enervează cînd cineva dă ciorbă pe lângă oală. Io, tot de la natură, dau ciorbă pe lângă oală..aşa că ce mai vrei. Desigur, nu-mi amintesc aproape niciun motiv de ceartă dar îmi amintesc cînd o trântit uşa, imprimanta şi cum a zburat rama de poză sub birou. :)) Azi dimineaţă îmi zicea cică de nuşce momente când o uram. I-am răspuns că n-am urât-o niciodată mai mult de 5min..Nu ştiu de ce dar am sentimentu' că n-o să se termine niciodată (şi nu mă refer la poveste ci la povestea de dincolo de poveste). O fi având treba cu împreunare mâinilor..io ştiu..?

Beti: 11 noaptea, părăsim incinta, plecăm să facem ceva exentric.... adică să ne dăm pe leagăn sub Tâmpa. Neobişnuit eram în rochii, cu pletele în vânt, şi vorbeam despre feţi frumoşi pe cai albi. Vorbim despre asta 90% din timpul nopţii şi avem si o casetă înregitrată despre asta, dar nu cred că am mai vrea să o ascultăm vreodată. Iar feţii nostri frumoşi sunt porumbu mexicorn, tortu de clătite cu brânză şi usturoi, bârfa, visele, si vreo câţiva băieţi, nu dau nume ;)).

Laura: Beti realistă ca deobicei..Uită să menţioneze că 'sub Tâmpa' este locul de plimbare preferat d emulte găşti şi deci prin urmare nu un loc foarte sigur de umblat la 11 noaptea!!! Asta intră la capitolul nebunii. Şi la capitolul dureri e aia cu caseta, căci fuseserăm părăsite concomitent. La capitolul nebunii intra si escapadele de la 12 noaptea pe pârtie.

Beti: 6 ore în Munchen... (luna de miere :)))... 5 ore 50 de minute în magazine... la care la un moment dat Laura: tu hai să facem şi noi o poză cu vre-un (Laura zice că s-a scris întotdeauna împreună, dar nu ştie că io îs omu atipic şi fac aprope tot timpul lucrurile pe dos, asta e scuză la prstime şi incultură) monumet magnific, să nu zică lumea că n-am vizitat nimic :))

Laura: Aş deschide acum capitolul 'Prostii', că tot veni vorba de Muenchen. Trebuia să ne întălnim cu grupu' la o anumită gură de metrou din centru'. Ne-am dat vreo trei ore de întâlnire. Prima dată am ajuns cu 10 min mai repede şi am tot stat da nu venea nimeni. A doa dată am venit tot mai repede dar tot nimeni..deja începusem să-i vorbim de bine..ne-am hotărât s-o luîm în direcţia opusă din care venisem..să constatăm că aşteptasem la gura greşită..Mda..noi.

Beti: Dacă vrei să ai parte de surprize prizate atunci ia-o pe Mausy prin preajmă.

Laura: Okk..this is weird. De la bun început vreau să vă asigur că nu mă droghez şi cănu înţeleg la ce exact se referă Bidoncea..Ce-mi vine acum în minte e că Beti e un ciudat amalgam între zgârcenie şi dărnicie. Partea bună e că în principiu este zgârcită cu ea şi darnică cu restu' (mă rog, cu mici excepţii).

Beti: Tu Laura, dar mie în papucii ăştia îmi miros picioarele...

Laura: Dragă Beti, dacă mai mă exasperezi cu propoziţiile ăstea noimless pt mine ma bag in pat să-mi continui visu' de dimineaţă (parol, prânz :D)

Beti: Laura nu mă mai iubeşte. :((. Ce-i drept că a fo cu feţi frumoşi visele, deci te-aş înţelege.

Laura: La care te referi? La ăia comestibili sau ăilalţi. Căci amândoo genurile mi-s dragi..Funny, mă gândeam acum că noi nu ne-am îmbrăţişat niciodată..serios. Weird, I'm telling you, this is a weird friendship..

Beti: Io vreau să se adeverească strigătul din vis şi să mi se spună că aşteptam asta.... şi mai vreau să strig şi la tine şi atunci de vom îmbrăţişa.

Laura: În visul meu strigătul ar fi:'mi-e foaaaaameee!'. Şi că tot veni vorba de vise..mie.mi place să dorm..azi am reuşit performanţa să dorm pân' la doişpe. Desigur (cum altfel), Beti era trează şi înfometată..motiv de ceartă :)) ce-mi place! Şi cel mai tare mă enervează la Beti un anumit dar al ei.

Beti: Pt ca dar'urile sunt semafoarele roşii.... :))

Laura: Şi mă refer la darul ei de a se supăra făr să spună de ce..şi să stea, frate, supărată..Cred ca aproape era să mă ia la bătaie într-o seară când am vb cu un prieten comun pe mess. Dar, ziceţi-mi şi mie trebuia să citesc în stele, în cafea, în paupci urât mirositori că ei îi place de el??

Beti: În castraveţi muraţi :P

Laura: Mi-a plăcut. Gata. Anunţ în ziar. Mama şoarece, regina magiei albe, ghiceşte în borcane de murături. nu aduceţi 'de cumpărat' căci se vede în ceaţă din cauza conservanţilor.

Beti: * Puteţi aduce-n continuare că doar cei de la mine au efect, că-s făcuţi cu baxuri de oţet de PRIETENI şi cu sare de Dragoste.

Laura: Da. În concluzie, aşa în mare, aşa e..când zici Beti zici dragoste şi prieteni..şi când zici Laura, la 02:08 AM, zici SOMN ;))

Beti: Set :)) (Prietenii ştiu de ce) Urmează şi explicaţia.