E la moda 'Vine Domnul'

Sunt un tânăr, adventist în ziua a şaptea. În celelalte zile sunt tot tnăr dar..mai puţin adventist. Şi, ca orice tânăr îmi place să fiu la modă, îmi place să-mi trăiesc viaţa din plin..dar mă simt ca şi cum aş trăi-o din gol. Munces, învăţ, alerg, fără oprire de-a lungul zilei şi mă trezesc seara că iar am eşuat în a trăi ziua de-a latul şi de-a înaltul ei. Îmi aleg cu grijă hainele şi le asortez ca să cadă bine şi uneori..aproape cad de pe mine.
De ceva vreme, însă, e la modă 'Vine Domnul!'
Mi-am întins părul, l-am încreţit, l-am udat, l-am uscat şi iar l-am udat şi..degeaba. Ciudat trend mai e şi ăsta! Parcă nicio cămaşă nu se mai asortează şi pantofii mă strâng. Mi-a luat ceva timp să realizez că ceea ce are nevoie de reamenajare este sufletul meu. Ceva e putred la mijloc. am incercat să dau cu parfum dar degeaba. Nu numai că e putred e..pustiu! Şi în pustiul acesta am auzit un glas:
'Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.'
'Doamne, ce-Ţi stă în cale?'
Am ieşit şi am căutat să pregătesc. Am căutat şi am găsit. Am găsit un bătrân al cărui baston alunecase şi acum stătea neputincios pe jos. 'Ridică-l! şi ridică-i ochii spre munţi. De acolo îi va veni ajutorul!'
Am mers mai departe şi am găsit un grup de oameni care plângeau lângă un mormânt. 'Mângâiei-i! Şi spune-le de mpâormântul care acum e gol!'
Am mers mai departe şi am găsit un sărac căruia nu-i ajungeau banii să-şi cumpere mâncare. 'Ajută-l! Şi dă-i să guste să vadă ce bun este Domnul!'
Puţin mai încolo era un copil ai cărui ochi erau scăldaţi în lacrimi. 'Ia-l în braţe! Şi spune-i că a lui este Împărăţia cerurilor!'
Şi tot aşa merg dintro parte în alta..calea se pregăteşte, cărările se netezesc şi-mi pare că alerg spre cer! Dar nu e aşa..Cerul aleargă spre mine şi..mai are doar un pas!