Poveste pe banca

Venise si acea dimineata fatidica de 5 iunie. Examenul la lingvistica. Toate cursurile i se invarteau in cap, ah, ba nu, ametise. Tensiunea mica, mostenire de la bunici. Cu ceva trebuia sa se aleaga si ea. Era prima data cand dadea examenu' la lingvistica, desi ar fi trebuit sa-l dea inca din anu' intai. I-a fost frica. Nu s-a dus. Jumate din grupa a picat. Ei s-au dus in restante. Ea tot nu s-a dus. Pana in dimineata de 5 iunie ar fi putut sa mearga de vreo 5 ori, dar nu s-a dus. Acum nu avea de ales. Nu trecea anu' fara examenu' la lingvistica. Pornind spre facultate, in ciuda racorii, simtea cum caldura o inabusea. Patea mereu asa cand avea emotii sau ii era frica. Dar, cumva de fiecare data reusea sa indeparteze cauza, cel putin temporar. Se intreba atunci daca nu cumva asta ar fi fost o forma de lasitate. Nu si-a dat inca un raspuns, dar era posibil, zicea mama ei, cu repros si dureroasa amintire. Lasitate sau nu, oricat de mult ar fi vrut sa indeparteze acum cauza nu avea cum. Trebuia sa mearga inainte si sa scape odata. Trebuia sa faca asta inca din anul intai, daca nu ar fi fost asa de fricoasa. In fond..nu era fricoasa, se gandea si acum, era prima care intra la examenele orale, prima la vaccin inca din cls I, prima care sa incerce ceva nou. Totusi, i-a fost frica, de aia nu a mers la lingvistica. Oh, lingvistica, mai avea 23 de m pana la facultate. 20m, 14m,..sintagmatica, morfem..8m, 5m..Saussure zicea, ce zicea?..2m, 1m..uff, iar era inchisa usa. O usa mare, inalta, cu o clanta cat doo palme de ale ei la un loc, pe care cu greu o deschideai. Sau ea o deschidea greu. Pana si usa ii era impotriva. Sala era deja plina. Gandurile alergau precum ielele. 'Daca e plina sala inseamna ca sunt multi care au picat. Daca au picat multi inseamna ca e greu si daca a fost greu atunci e si acum greu. E greu o sa pic si eu. Am venit degeaba, numai ca sa ma fac de ras. Si asa nu trec anul..plec'. Da, era un moment din acela in care incerca sa elimine cauza, se intoarse sa iasa, dar chiar atunci a intrat profesoara de lingvistica. Brusc, ca si cum ai stinge casetofonul, se facu liniste. Era asa de liniste incat avea impresia ca toti ii aud pulsul. Nu a mai iesit. Ii era rusine de profesoara. Nu era rusinoasa de felu' ei, dar unii oameni o faceau sa se rusineze si de faptul ca respira..era si asta o mostenire, dar care cu putin noroc avea sa nu mai apara la urmatoarele generatii. Se duse sa se aseze. A vrut sa se aseze in prima banca, sa nu o banuiasca lumea ca copiaza. N-ar fi copiat. Profesoara stia asta si a trimis-o in ultima banca. In timp ce isi aseza foile si pixurile pe banca i se mai aseza si respiratia. Asta o linistea mereu. Sa sublinieze ceva drept, sa aseze cateva foi, sa stearga cu tusu' corector si sa scrie din nou mai frumos. Ii facea ordine in ganduri si in organism. Apoi au venit subiectele. Erau doar trei, dar pe masura ce le citea crestea si panica. 'Nu stiu nimic! Nu stiu nimic! Am invatat degeaba..degeaba..nu inteleg lingvistica..e prea grea..de ce nu inteleg?' Un amestec de teama, frustrare si furie pe ea insasi ii acapara acum toata fiinta. Citea si recitea subiectele. Literele se legau unele de altele, cuvintele nu faceau sens, erau doar insiruiri de semne..semne, erau semne! Atunci si acolo i s-au deschis ochii. Gandurile au inceput sa alerge din nou, dar cu sens. Conexiunile se faceau una dupa alta. Axa paradigmatica si axa sintagmatica se dezvaluia inainte mintii si intelese metoda selctiei si cea combinatorie. Era lumina. Pixul nu putea sa tina pasul cu gandurile. Aluneca din cand in cand, natang, formand o mazgalitura. Nu o stergea. Nu avea timp si oricum avea ordine in minte. In sfarsit! Termina mai repede cu 12 minute lucrarea dar nu se grabi sa plece. Vroia sa-si guste triumful asupra lingvisticii. Sau poate ca era defapt triumfu' lingvisticii asupra ei. Nu stia. Acum zambea, prosteste, si se uita la foaia de examen, plina. Isi vedea toate temerile la pamant, viitorul stralucitor, iarba mai verde..profesoara anunta inca 7 minute din examen..bancile mai curate. Dintr-o data se incrunta. Trebuia sa afle si altii despre lingvistica. Trebuia sa ii elibereze si pe altii din temerile prin care a trecut. Dar cum? Mai erau 4 minute. Scoase repede pixul rosu, cu care ii placea sa sublinieze, si scrise pe banca cu litere ingrosate:'Esti la marginea disperarii? Il urasti pe Saussure si lingvistica? Suna la 0726333333.' Se ridica apoi, dadu foaia de examen si iesi. Usa facultatii era deschisa, o lasa sa iasa, castigase.



P.S. Eu am dat examenu la lingvistica in septembrie 2007..doar asa.